12,786 matches
-
Carolingian în sec. al IX-lea, a revenit sub stăpânirea bizantinilor, în timp ce Zemun a devenit parte din regatul Carolingian și a fost redenumit în Malevilla. În același timp (în jurul anului 878), prima înregistrare a numelui slav, "Beligrad" a apărut în timpul stăpânirii Primului Imperiu Bulgar. Timp de aproximativ patru secole, orașul a fost un câmp de bătălie între Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei și Primul Imperiu Bulgar. Orașul a găzduit armatele din prima și a doua cruciada; Trecând pe aici în timpul celei de-
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
O Noapte de Anul Nou", frământările lui Manfred, forța credinței în Dumnezeu, în prietenie, în viață. Prin muzică, Nietzsche și-a spus propria poveste, muzica ajutându-l în cele mai grele momente. Chiar în perioada în care boala a pus stăpânire pe el și exprimarea prin cuvinte nu i-a mai fost la îndemână, muzica încă îi era coerentă și încă prezentă în sufletul său. [1] Cristina Maria Sârbu, Nietzsche și muzica , p. 45 Filosofia lui Nietzsche a avut o influență
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
Mazepa, independență pe care o promiseseră suedezii, în schimbul ajutorului acordat de cazaci. După moartea lui Kirilo Rozumovski, ultimul hatman, teritoriul căzăcesc (nu exista noțiunea de "Ucraina" ca stat. Exista doar "Ocraina" sau "margine" a Poloniei sau a Rusiei) intră sub stăpânirea rusă. În ciuda promisiunilor de autonomie a Hatmanatului căzăcesc (Galiția trecuse la Imperiul Habsburgic) făcute cu ocazia Tratatului de la Pereiaslav, cazacii și rutenii (rămași în stânga Niprului) nu au primit niciodată libertățile și autonomia pe care le așteptau de la Imperiul Rus. Totuși
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
prin jurământul de încoronare, s-ar pune în slujba națiunii maghiare. În plus, Deák i-a convins pe nobili cu observația că compromisul ar prezenta posibilitatea de a păstra integritatea teritorială și politică a marilor proprietăți și de a continua stăpânirea națiunilor nemaghiare ale Ungariei. Negocierile cu Regatul Ungariei asupra Compromisului au fost încheiate la începutul anului 1867. În 17 februarie 1867, Francisc Iosif I a numit noul guvern maghiar sub conducerea contelui Andrássy. Negocierile vieneze au fost încheiate o zi
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
guvernare în absența legislativului, reprezentanții aleși ai țărilor Coroanei și-au declarat încrederea în statul național: Polonezii din Galiția voiau să se lege de un stat polonez nou înființat, rutenii Galiției nu voiau nici într-un caz să ajungă sub stăpânire poloneză. Cehii se străduiau pentru un stat cehoslovac, slovenii și croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate sub stăpânire cehă. În Transleithania, naționalitățile nemaghiare nu s-au putut coaliza, deși erau (sub)reprezentate în Dieta Ungariei. Însă slovacii, românii și croații nu doreau să trăiască mai departe sub autoritate maghiară. O ieșire din această situație confuză din punct de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
obținerea dreptului universal la vot și libertăți democratice pentru finlandezi. La Tampere s-au întâlnit pentru prima dată Lenin și Stalin, punând bazele colaborării lor ulterioare. La sfârșitul anului 1917, administrația rusească se retrage, după peste 200 de ani de stăpânire țaristă, și întreaga țară devine independentă. În 1918, Tampere a jucat un rol major, fiind un punct strategic în timpul Războiului Civil din Finlanda (ianuarie 28 - mai 15, 1918). Orașul a fost principalul bastion al comuniștilor, cu Hugo Salmela la comandă
Tampere () [Corola-website/Science/296681_a_298010]
-
I (Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei 1770-1771 când aceasta s-a aflat în Craiova). Până în secolul XVIII denumirea "Muntenia" se întindea și asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută ca o regiune istorică distinctă. Muntenia este situată între Dunăre la sud și est, Carpații Meridionali și Milcov la nord, în timp ce granița vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
intraseră în contact frecvent cu civilizația romană, vlahi sud-dunăreni și slavi creștinați de bizantini. Acest amestec de populații avea, ca element comun de cultură, filonul roman. După victoria lui Basarab I de la Posada, acesta și (sau?) Vladislav I își extind stăpânirea asupra teritoriului Munteniei și al sudului Moldovei (sub denumirea de "Basarabia") în urma unor campanii victorioase împotriva tătarilor care ajunseseră stăpânitori peste aceste teritorii dând astfel naștere principatului medieval al Țării Românești cu capitala la Câmpulung. Acestea sunt județele actuale ale
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
în regiune. De asemenea au existat mai multe așezări celtice. În secolul I î.Hr. acest teritoriu a aparținut Regatului Dac condus de Burebista, apoi, la sfârșitul sec. 1. e.n. regatului condus de Decebal. Din 101 până în 271 a fost sub stăpânire romană. Din anul 119 până în 158 regiunea este inclusă provinciei Dacia Inferior, după această dată și până la Retragerea Aureliană din 271, teritoriul Olteniei a făcut parte din provincia Dacia Malvensis. Dacia de la sud de Carpați era o regiune în care
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
precum Jaleș (în apusul Gorjului de azi), Motru (în răsăritul Mehedințiului actual), de Baltă (în vestul actualului județ Dolj și sudul actualului județ Mehedinți) și probabil Jiu (în zona Tg. Jiu). În urma tratatului de la Passarovitz din 1718 Oltenia intră sub stăpânirea habsburgică, aceștia numind-o "Kleine Walachei" (adică "Valahia Mică", față de Muntenia care era "Valahia Mare"). Ocupația a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groțka în Sebia, unde Austria a fost învinsă de turci. Granița vestică a
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
și în alte regiuni. Așezăminte moldovenești sunt menționate în stânga Nistrului încă din secolul XVII, cu toate că acestea nu au făcut niciodată parte din Principatul Moldovei. Până la includerea acestui spațiu în Imperiul Rus la sfârșitul secolului XVIII, așezările s-au aflat sub stăpânirea tătarilor, cu excepția nordului inclus în Regatul Poloniei. Odată cu formarea în 1924 a "Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești", limba română a fost introdusă în educație, presă și publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română, scrisă inițial cu caractere chirilice - pentru
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
până în 271, deci un total de 165 de ani. Cum Dacia nu fusese cucerita complet, deseori aveau loc incursiuni ale dacilor liberi cu scopul de a hartui legiunile române din această zonă. De asemenea, au existat și multe revolte împotriva stăpânirii române în interiorul provinciei, astfel că ocupația română nu a fost deloc ușoară. În aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate. Provincia română Dacia, după Ptolemeu sau Constantin Giurescu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. La granițele Daciei a fost liniște cât timp a trait împăratul Traian. După moartea sa (11 august 117) încep năvăliri ale migratorilor și ale dacilor liberi din nord. În perioada stăpânirii române (106 - 271), în provincia cucerita au loc evenimente și transformări importante: Coloniile erau locuite de coloni, adică cetățenii români cu toate drepturile. Coloniile au constituit o lovitură grea pentru viața tradițională autohtonă, deoarece pe ele se sprijinea întreaga viață
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
răscoală a fost între 166 - 175, amenințând la un moment dat capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Dacii "liberi" erau geți din Muntenia, carpi în Moldova, costoboci din Carpații Nordici și dacii "mari" din nord-vest ce nu se aflau sub stăpânire română și nu intrau în componență provinciei române Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
obligați să plătească dijma și să presteze corvezi pentru garnizoanele române de pe limes. Dacii au suferit pierderi semnificative în urmă războaielor. Eutropius a susținut că Dacia a fost secătuita de bărbați. În realitate, majoritatea populației dacice continuă să trăiască sub stăpânire română. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
pornit spre nord-vest, traversând pasurile Carpaților Nordici, coborând și stabilindu-se în Câmpia Pannonica la vest de Tisa, de unde vor declanșa sub conducerea lui Atiila numeroase expediții de pradă spre vest și sud, năvălirile respective afectând cetățile dunărene că Sucidava. Stăpânirea lui Attila a asigurat stabilitate politică regiunii. După moartea sa din 453, puterea hunilor a slăbit și sunt împrăștiați de gepizi. Au lăsat puține dovezi arheologice, ce constau în obiecte de podoaba că diademe de aur, podoabe de căciulite cu
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
semiprețioase, ce proveneau din morminte că cele de la Rotopanesti și cazanele de bronz descoperite la Buhaeni, Bălțeni, Dulceana, Desa, Hotarani, Sucidava, Bosneagu. Gepizii, ce au fost supuși un timp hunilor, s-au răsculat și i-au învins în 454, preluând stăpânirea asupra Pannoniei. Nu s-au stabilit efectiv în fosta provincie Dacia. S-au găsit așezări gepide din secolul VI, fiind tabere militare atestate la Morești, pe Mureș și la Porumbenii Mici în estul Transilvaniei, gasindu-se râșnite de piatră, vase
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Frigia, în care este menționată Gothia și Carpia, făcând referire la ținuturile de la Bug și Nistru, de unde își porneau raidurile de pradă. Pe emisiunile monetare lui Constantil de la Trier, apare legendă Gothia alături de Alamania, Francia și Sarmatia, populațiile respective recunoscând stăpânirea română. Lupă 332, goții se aflau în Câmpia Muneniei în calitate de federați ai imperiului. Dalmatius, nepotul lui Constantin, avea în pază ripa Gothica. Goții erau catalogați că populații sceptice, și ajungând la Dunărea de jos, sunt numiți "geți", făcându-se o
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a reprezentat un eveniment crucial pentru procesul de romanizare a populației autohtone din Dacia. Cel mai important factor a romanizării geto-dacilor din perioada de după anul 275 a fost religia creștină, care pătrunde la nordul Dunării în mod sporadic încă în timpul stăpânirii române. Rolul slavilor în etnogeneza românilor. Populația slavă veche a migrat în spațiul Carpato-Dunărean în sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi în Balcani, a avut drept consecință divizarea lumii romanice orientale în două părți distincte: romanici nord-danubieni și romanici sud-dunăreni
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, în anul 1777". Pînă în 1812 tîrgul moldovenesc se ridică pe malul Bîcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori. Dezvoltarea tîrgului ca oraș începe odată cu stăpînirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat "Кишинёв" ("Kișiniov"), drept capitală a noii gubernii botezata cu acest prilej "Basarabia", după numele purtat pînă atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac). În
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
200 de ani, de la al doilea război punic până în 27 î.Hr., când a avut loc pacificarea nordului peninsulei, și organizarea lui în trei provincii. Regiunea din care face parte Madridul de astăzi corespunde cu "Tarraconensis". Deși este posibil că, pe timpul stăpânirii romane, teritoriul Madridului nu era ocupat decât de așezări rurale, profitând de situația sa ca nod de comunicație și de bogăția resurselor, există totuși dovezi care sugerează existența unei așezări orășenești, în jurul drumului Segoviei și țărmului râului Manzanares. De curând
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
Zădarnică trudă!” Soarta grea și amară a cetății stăpânite de turci l-a facut pe Miron Costin să scrie cu mâna tremurândă de durere, că „"s-a întunecat cetatea Tighinei"”. În rezultatul celor trei războaie ruso-turce ea a trecut în stăpânirea Imperiului Rus, generalii țariști găsind de cuviință că e foarte potrivită pentru cazărmile soldățești. De prin anul 1812 sau mai bine zis din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cetatea Benderului, căzută pradă unei alte puteri străine, care
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
forma „Lucareszi", situat în districtul Făgetului și având 20 de case. Conform tradiției locale, dar și unei însemnări de pe o Evanghelie păstrată în biserică, lăcașul s-ar fi construit prin 1790-1792, cu sprijinul familiei macedoromâne Agora. Lucarețul a intrat în stăpânirea celor doi frați Agora, originari din Macedonia, după 1780, când curtea vieneză hotărăște vinderea domeniilor din Banat. Biserica ortodoxă sârbă, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", este ridicată din bârne din lemn de stejar, având pereții tencuiți cu pământ, atât
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
(, "Mikhaēl VIII Palaiologos") a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între 1259 - 1282. A rămas celebru prin recucerirea Constantinopolului în 1261, după 57 de ani în care cetatea fusese sub stăpânirea Imperiului Latin de Constantinopol. Întemeietorul ultimei dinastii bizantine, Mihail al VIII-lea, descindea din neamul Paleologilor, cunoscut de pe la mijlocul secolului al XI-lea. De-a lungul a două veacuri, Paleologii au reușit să intre în legături de rudenie cu aproape
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]