12,312 matches
-
privesc spre fotograful care-i imortalizează. Unul singur, prins din profil, are o atitudine oarecum sobră. Ceilalți patru, cu sticle sau pahare de băutură în mână, te privesc relaxat, ca și cum i-ai fi surprins la un picnic de ziua recoltei. (Tristețea celui de-al cincilea se explică, probabil, prin faptul că n-are nimic de băut!) Bodega, birtul, ,terasa", ,bomba", braseria, mai nou ,pub"-ul, sunt variante ale paradisiacului ,locus amoenus", unde grijile dispar ca prin farmec, iar realitatea se transformă
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
i-am votat și pentru care am militat public. Cred, în continuare, că răul pe care PNL și PD și-l fac reciproc e unul ireparabil pentru că provine dintr-o veche și necicatrizată adversitate între personalitățile partidelor respective. Constat cu tristețe că n-au învățat din experiența CDR-ului absolut nimic și că sunt pe cale să repete catastrofa din 2000, când, în loc să fie nimiciți, pesedeii au revenit proaspeți și dornici de revanșă pentru a mai silui o dată, cu sălbăticia cunoscută, trupul
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo indicibile, poetul a schimbat aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai intense cu cît sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
în lumea poetică a lui Vinea, și imobilitatea măștilor care-i acoperă chipul există o sumă de mărturii concentrate, care dau măsura cea mai exactă a dramatismului spontan ce animă creația în cauză. Un strat al confesiunii sieși suficiente: ,O tristețe întîrzie în mine/ cum zăbovește toamna pe cîmp,/ nici un sărut nu-mi trece prin suflet,/ nici o zăpadă n-a descins pe pămînt.// Cîntecul trist, cîntecul cel mai trist/ vine cu clopotul din asfințit,/ îl auzi în glasul sterp al vrăbiilor
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Mai cu seamă a morții care se strecoară ușor în toate cotloanele sufletului, în fiecare amintire. Aceste poezii se cheamă și se contopesc într-un discurs continuu, un monolog rostit cu amărăciunea unui actor-poet ajuns la clipa nostalgiei și a tristeții adânci ( " Viața e nașpa/ Iubirea e marfă.../ Tango"). Ștefan Radof privește ( din)spre trecut. Prezentul, când se manifestă în discurs este o imagine concretă a dezolării sale adânci. Această poezie cultivă un soi de simbolistică primară, a apei și cerului
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
ne-ntindem la o umbră/ Prin ierboasa încăpere" Balada îngerilor căzuți). Există dezgust: ( "Onan se desfată,/ Seringile îngroapă sămânța în femei/ Și Eva clonează în chiuvetă... Va fi numai seară... de când am ales/ Libertatea de-a fi,/ Numai materie"). Există tristețe și dezolare bacoviene: "Mai ales iarna,/ Din fereastră-n fereastră/ Lovește o pasăre mov,/ Țipând neostenit:// Unde-ți sunt meritele, domnule radof?" Există nebunie și luciditate ( "Pe coli de amurg, poleit de argint,/ Desenat ca un rege,/ Ca masca domnului
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
cîte știam eu, nimic; nimic deosebit. Oricum, nu păstram nici o amintire; deși trecuse doar o săptămînă. Nu aveam parteneră sexuală stabilă, nici prieten apropiat; în aceste condiții, cum să-mi amintesc? Zilele trec, asta-i tot. L-am privit cu tristețe pe căpitanul Chaumont; aș fi vrut să-l pot ajuta, sau măcar să-i sugerez o pistă. — Să mă uit în agendă, am spus. Nu mă așteptam să găsesc ceva; totuși, ciudat, la data de 14 figura un număr de mobil
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
vorbim, îi replicase scurt, Dan Botta. " Auzi, domnule, comentase indignat, Vianu, parcă eu ce sunt?" L-am zărit, în ultimul său an de viață, pe timp de încălzire, trecând cu paltonul larg deschis, prin dreptul cinematografului Scala, cu o distrată tristețe ce-i emana din întreaga ființă. Devenise, pare-se, tot mai preocupat de evreitatea sa. Poate că m-am bucurat sau nu de a nu mă fi născut evreu, femeie, o dată ce multă vreme adormind îndată ce puneam capul în pernă nici un
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
lui Toma Caragiu", o genealogie a familiei și, în sfârșit, un emoționant Portret al omului și artistului Toma Caragiu. Sunt amintite aici menirea lui de apostol, iubirile lui pentru: Teatru, Public și Colegii de breaslă, inepuizabilul său umor, râsul binecunoscut, tristețea ascunsă discret, sub zâmbet, firea sentimentală, caracterul puternic, spiritul ludic, imaginația bogată. Și-a iubit și respectat colegii mai tineri, i-a ajutat cu delicatețe și eficiență. Iubea frumosul și oamenii, dragostea pentru ei i-a încălzit constant sufletul stingher
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
martie 1977 nu a existat decât într-un coșmar colectiv și că nemuritorul Toma Caragiu își așteaptă Spectatorii, pe scena Teatrului Municipal din București... De la coperta luminată de ochii imenși, sfredelitori, plini de inteligență, cu privirea lor tainică, umbrită de tristețe și până la ultima filă a albumului, străjuită de chipul "Marelui singuratic", volumul te cucerește, te incită și ridică o mare și chinuitoare întrebare: de ce, în ciuda uriașului succes, de critică și de public, acest dăruit artist nu a primit în timpul vieții
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
de public, acest dăruit artist nu a primit în timpul vieții nici măcar un premiu, nici o distincție pentru arta lui? După ce luminile s-au stins, dinspre scena rămasă în întuneric, s-a auzit de-odată vocea vibrantă, de o incredibilă și neașteptată tristețe a lui Toma care, în limba maternă, aromânească, recita Aușlu cârvânar ( Bătrînul conducător de caravane) plângîndu-se de... bătrânețe...
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
temeinic, și revoltat și dezgustat cînd vedea că nu se poate. El, care și-ar fi dorit pe-un închipuit blazon de credință și viață inscripția blagiană a ideii duse pînă la capăt, era probabil nevoit să constate cu dezamăgire, tristețe, furie uneori și deznădejde, imposibilitatea mîntuirii prin lucrurile, lucrările proiectate. Poate că inima sa bărbătească obosise, sigur că obosise." * Jurnalul, la care se referă toată lumea, rămîne un text important al literaturii postbelice, "un document esențial pentru oricine e interesat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
scoate o lege care să le asigure o pensie aproape echivalentă cu salariul, nici măcar nu m-am indignat. Democrați nevoie mare, țărăniștii și liberalii în cauză se comportă, când se ridică problema interesului propriu, ca niște handicapați. O spun cu tristețe și sprijinindu-i din toată inima: distinsele nulități parlamentare au toată dreptatea! Oare n-a ajuns Parlamentul cea mai spectaculoasă zonă defavorizată a țării?! Nu mă indignează, așa cum ar trebui, nici recenta inițiativă a bătrânilor generali de a se transforma
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
cărți bune, al unui spectacol sau, pur și simplu, al răgazului îngăduit pentru a medita, a lenevi activ întrucît, desigur, timpul liber e, pentru el, "cel mai valoros dar posibil pe care ți-l poate face soarta". Altfel, e destulă tristețe aici; așa: "Umor, cimitir al bunăstării mele! Gropar al ascensiunii sociale, ciclu al desăvîrșirii profesionale, sabotor al tihnei familiale! Te blestem!... Da' lasă-mă să rîd în continuare, vorba unei eroine din Molière)". Jurnal (de) ludic e cartea unui intelectual
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
a potența ambele entități: „capitolul al doilea. aceasta este o scenă lîngă fereastră./ el a tras-o de mînă într-acolo - și a răsturnat/ la o parte draperia grea de pe pervaz. s-a întunecat/ de tot acuma afară. acea lentă tristețe albastră/ care în albul suflat de culoare al ochilor ei se ascunde/ este acum mai adîncă. deci ea îl privește” (winter tale). O confirmare a „vieții adevărate”, grație dansului între oglinzi al secvențelor acesteia: „să-ți spui că e cu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
-n scrisoare, Gândindu-mă la biata țesătoare, Frumosule covor basarabean. Eu parcă văd o frunte asudată Și-obrajii aburiți ca niște pâni! Aș vrea ca să sărut acele mâni Ce te-a-nflorit cu dragoste și trudă. Au plâns deasupra ei tristeți de moină Și inima și-a destrămat-o-n fire, Chenarul drag și l-a țesut cu doină Și florile din cântec de iubire. În clitul sub icoane ce-adun anii Din truda degetelor de mărgean? Căci zestrea-ai fost
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
în cimitirul Eternitatea, într-un loc mai îndepărtat, modest, cum a fost el toată viața. Are alături un castan, care are primăvara flori albe ca niște lumânări, un imens candelabru de lumină deasupra mormântului său. Am scris aceste rânduri cu tristețe și le consider un omagiu adus prietenului meu Vasile Știrbu.
Să ne amintim de Vsile Știrbu. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2243]
-
La 31 august 1989 au obținut într-o singură zi autonomie, suveranitate, limbă națională de stat, grafie latină. Au trecut 15 ani. Norii negri se adună din nou deasupra Basarabiei. Cuceririle revoluției încep să fie încălcate de forțele tradițional imperialiste. Tristețea și îngrijorarea cuprind sufletele confraților de peste Prut. Suntem încrezători în ziua de mâine. Geniul lui Eminescu și numele lui Ștefan cel Mare vor menține încrederea în ziua de mâine.
Umbra lui Ștefan cel Mare la Chișinău. In: Curierul „Ginta latină” by Constantin Chirilă () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2259]
-
vaza cu albăstrele. E,lăsați! Intră livada de portocali pe poarta sufletului, iară,voi,priviți uimiți cum tace Ahile, e lângă Briseis a lui. Ia,doar eu,în livada de portocali. Iritrați,tăceți. Inundă mirosul de bine... E vară,amarnice tristeți! Intrați cu Ahile, E rost de multe vieți... 15 august,2014 Referință Bibliografică: Tendonul lui Ahile / Mia Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1404, Anul IV, 04 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mia Popa : Toate Drepturile Rezervate
TENDONUL LUI AHILE de MIA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349739_a_351068]
-
o artă cu o mare putere de expresie care-ți dă sentimentul de perfecțiune prin armonia dintre muzică și mișcare, prin puterea de a-ți controla și dirija corpul și spiritul și a le face să vorbească fără cuvinte despre tristețe și bucurie, despre durere și fericire, despre iubire și ură, despre viață și moarte. Aceasta este magia lui. Dacă mai luăm în considerare faptul că el înseamnă grație și eleganță, sănătate și dezvoltare armonioasă, stimulare a imaginației, a memoriei, a
INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349675_a_351004]
-
ți se pare că ceva nu a ieșit cum ai vrut, că ceva se putea face mai bine...Cred că este firească această nemulțumire. Și e bună. Pentru că generează progres. Pentru mine, fiecare spectacol este un „eveniment” de bucurie și tristețe totodată! Bucuria de a vedea copiii și părinții fericiți și mulțumiți, tristețe pentru încheierea unei etape din viață. În același timp mă gândesc la următorul spectacol pe care mi-l doresc mai bun, mai „miraculos”. Implicarea tot mai mare în
INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349675_a_351004]
-
ceva se putea face mai bine...Cred că este firească această nemulțumire. Și e bună. Pentru că generează progres. Pentru mine, fiecare spectacol este un „eveniment” de bucurie și tristețe totodată! Bucuria de a vedea copiii și părinții fericiți și mulțumiți, tristețe pentru încheierea unei etape din viață. În același timp mă gândesc la următorul spectacol pe care mi-l doresc mai bun, mai „miraculos”. Implicarea tot mai mare în activitatea studioului a celui ce se cheamă Francisc Valkay face ca „producțiile
INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349675_a_351004]
-
ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il știam. Verva devine calculată monotonie, ironia devine discret cinism, comicul se retrage lăsînd tragicul cumva descoperit, înecat parcă în tristețea iremediabilului sau. Motivul pentru care am început să citesc această carte a fost mai curînd superficial și ocazional: titlul mi s-a părut potrivit pentru momentul în care ne aflăm. Sfîrșit de vară, de vacanță, întoarceri mai mult sau mai
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
ia forma unei continue căutări a identității: efortul se dovedeste zadarnic, anamneza (în înțelesul ei platonic) eșuează, imaginea nu se încheagă: "Te intrebi mereu cine ești. / Cine crește și se desăvârșește în tine. // Aluneci orb pe trepte unsuroase de îndoială / (... tristeți puse pe născut varsă zilnic / pe treptele tele...) / aluneci în subsoluri întunecate printre borcane goale, / lăzi urât mirositoare cu mărturii mărunte despre oameni, / îți scuturi hainele / îți treci mâna prin par / și urci iar // bați la ușa ta și nu
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
crin putred,/ nu făgăduiau nici un pic de căința/ și craniul mi-l sfărîmau cu ciocăne tîrzii./ Noaptea cădea în mine că un smarald,/ înverzea părul și buzele,/ eram o mică mireasă vestită-n amurg, cu venele amuțite./ Dar grea era tristețea, moartea și singurătatea,/ pecetluindu-se una pe alta cu iertare/ Umflată de roșu, inima tremura/ că o fată în fața unui gelos ucigaș./ Mi-aduceam aminte de cel ce putea să trăiască doar cu securea în mînă,/ așa și eu mereu
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]