KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...471 472 473 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

început îmi erau rupte. O amintire despre Ventura și despre Academia de muzică și artă dramatică. Anii de ucenicie! 16 Iulie [ÎN DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
far) Désiré Andriol Câșla Moș-Kerim 140 de ani Un țăran român, fierar care s-a turcit din pricină că iubea pe o turcoaică. 24 VII Somova Désiré Andriol țăran necăjit, feciorul părăsit al unui inginer franțuz Moș-Kerim, moșneag mărunt cu barba mare, umblă cu capul gol și iarna și vara. Baroneasa de Weicum Femeia perceptorului din Somova nepoata unui doctor neamț de la Heidelberg adus pe vremuri de turci. familie decăzută. Dealurile împădurite și curăturile, și câmpiile cultivate presarate cu arbori din vechea pădure

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui salon, în umbră, între plante exotice. Lișițe umblă pe aproape. Pui de rață îs la plimbare, iar rața probabil îi pândește din desiș. Trec vulturi. Lopătari. Muete. Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-i vadă, căci ei erau dregători mari în împărăție, unii generali, alții senatori. A intrat la Odesa în palatul generalului, cu mânile lui butucănoase, cu cismele unse cu dohot, și nu mai știa să vorbească îngrijit, nu mai știa să umble pe parchet luciu a lunecat și a căzut. La masă nu mai știa să se slujească de furculiță și cuțit. Nu mai trăia apoi nimeni dintre ai lui. S-a plictisit, despărțit cu totul moralicește de copiii lui. Și ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
satele mai depărtate a Dorohoiului, unde e mai deasă populația. În urma legilor nouă, s-a mai urcat și prețul pământului, dar și al lucrului. Anul acesta 1909 s-a plătit 40 de lei falcea de secere și mâncare. Proprietarul necontenit umblă pe moșie, cu un paneraș, ușor și solid. Dimineața are doi cai mici (hareanschi). După amiază doi mari cu care merge la Crasnaleuca (globanschi). Apucă peste câmpuri la stanții unde oamenii desfac păpușoii firtelor. Se abate pe la coșare, hambare (standoale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
prind, te pomenești că-ți dă foc ori te omoară într-o noapte. Așa îl lasă și poți să dormi fără grijă dinspre partea lui. Faliboga e numele unui fecior boeresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochii răi. Umbla calare prin toate părțile moșiei, cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
grijă dinspre partea lui. Faliboga e numele unui fecior boeresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochii răi. Umbla calare prin toate părțile moșiei, cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a unui golan. Gheorghe Barbă Ghiță Tentea Mihalache Prescurie Sandu Faliboga Neculai Bordeianu Gheorghe Izdrail II. Niță începe slujba. Toamna, iarna domoală. Sfat la bordeiul lui Tentea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
stă adunată apă liniștită și adâncă, iar deasupra ei plutesc într-o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cu mânie. Mai am, că de-abia am început. Și cântă, și cântă până ce Diavolul, nebunit, zvârle pe Moldovan din spate. Omul a căzut cu dosul la pământ așa de tare, încât i-au plesnit bumbii de la cămașă. De-atuncea umblă Moldovenii cu pieptul descheiat... Clopotele dela mănăstire... Pădurea de stejar... Romanii... Eri, am văzut pe părintele Cernăuțanu. Pe colonelul Georgescu un om de ispravă, la care toți oamenii vin să se plângă pentru feluritele lor năcazuri... Dorogan Dorogan morarul. Murafa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
o moșie la alta... Așa s-au părăduit toate averile boerești. Caceaunu Mishodolschi. Nistrul văzut de sus, dela școala technică 25 Iulie. La Vasile Cudalbă, moldovan care-și aduce aminte de la 1877 și mai dincoace chiar când norodul din Basarabia umbla îmbrăcat încă în straie albe și cu cojoacele... Acu obiceiul acesta s-a pierdut și toată lumea poartă straie rusești (adică evropenești, cu șapcă și blană rusă). Femeia lui, Ecaterina Andreevna a avut mamă și bunică care au trăit peste 100

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
s-au milostivit și i-au adus pe acești străini. Întemeetor Efrem Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici întăiu trei călugări, care și-au făcut aici bordeiu, după care au început a umbla cu milostenia, după care au zidit bisericuța de lemn. Efrem, ca monah Efimie. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost frate la Frumoasa el a dăruit acestei mănăstiri toate cărțile moldovenești tipărite la M-rea Neamțului. 2 August. Zi de vară la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
În iaz oamenii aruncă fatca de prins pește. Prind un fel de pește care samănă cu crapul e însă mai argintiu la coloare, și care se chiamă aici saran. Toată ziua au plutit pe luciu doi cufundari, păreche grațioasă, care umblau într-una alături parcă erau înhămați cu niște fire de mătasă parcă erau doi copii de crai amanți fermecați, deasupra unei bălți pustii (subiect de poveste). 3 August. A vinit un om să eie svidetenli, ca să facă răsporojenie la miravoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ceasuri întregi Vanitate provincială. Înainte femeile din Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și eșeau la grădină cu capul gol. Decând a venit nevastă-mea, s-au deprins să puie pălărie, căci ea n-a vrut să umble altfel. Băeți cari pasc vitele pe prund. Se învață a striga chiuituri de joc, întocmai ca la noi. În jurul Devei e un ciclu complect de munți mici. Zi de iarmaroc, Miercuri. La un colț de stradă un cerșetor orb cântă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
prin partea sudică, printre niște mori poetice de piatră, pe care le poartă un șuvoiu al muntișorului. Apa grăbește pe sub punți, trece dela moară la moară, se scurge pe o tăetură calcaroasă naltă și dreaptă ca un părete și morile umblă, tainice ca toate morile de apă. Acestea însă sunt de piatră, au un aer de vechime, și sus odăiți cu gratii și foișoare. La malul mării curg cișmele în jghiaburi de piatră. Și tot țărmul în partea aceasta e împodobit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
tău Ca untura slinului. Trei nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
slinului. Trei nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă ori.) Desfarmecul Șarpe, să fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
între multe pahare de vin și gustări, notarul se liniștește. Au pus țara la cale; ș-au făcut datoria. Un om tânăr, slăbănog, castaniu, are un ochiu verde și unul foarte negru, ca o măslină. Proca mânâncă o dată în zi; umblă fără palton iarna, descheiat la jachetă, cu mănuși însă în mână; doarme fără foc, în frig și cu fereastra deschisă. Buradà; care mergea încet pe stradă ca un culbec, făcând pași târâiți de 5 cm. Cucoana Elena Lascu aude pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
în livadă, săpând și scoțând dela rădăcina unui pom ceva. După ce pleacă bătrânul, se duce și băiatul și controlează, găsește bani, banii Armencei asasinate, fără nicio îndoială! Îl apucă o disperare fără nume, ș-o durere zdrobitoare îi apasă sufletul. Umblă rătăcind cu capul gol, prin furtună și ploaie noaptea, târziu se hotărăște să se retragă acasă, ud, bolnav și cu febră. Nu trece mult și se declară ftizia galopantă și se pune la pat. În timpul boalei lui, nu poate suporta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
așa ceva? Virgil se retrage rușinat. El nu știa ce-i cu brânza, cum rămâne cu brânza, cum scrie în condici, are să-l țipe la ocnă! Și nu știe nici ce-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând când de una când de alta; până ce i se face milă unui amic regățean și-l învață să facă un proces verbal că s-a stricat o cantitate de 150 kgr. brânză fapt constatat și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cătră mănăstirea Aron Vodă, câte 100 lei pe an ca să fie pomenită la sf. Daruri. Suta de lei o va plăti în fiecare an la jumătatea postului (miezi-paresimi) Iulie 7152. 31 Iulie 1644 din corespondența Racoțeștilor: Nu e mirare că umblă la Lupul ambasadori francezi și leși. Să ai grijă de omul acest viclean și hoț. Nu trebuie să crezi în el, cum nu crezi într-un câne." 6 Aug. 1644. Lupul este la Suceava și vrea să stea acolo până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Marele vornic al țării de sus. Staroste de Dorohoi. Poartă toiag la fel. 5. Hatman pârcălab al Sucevei. Judecă pe slujitori arcași, călărași, darabani, seimeni, lefegii. Poartă toiag roș cu împletitură de aur. În tabără poartă buzdugan. 6. Marele Postelnic umblă înaintea Domnului, cu toiag îmbrăcat în argint. Are sub jurisdicție pe aprozi, curieri și pe Turci. E și pârcălab de Iași. 7. Marele spătar. La ceremonii se îmbracă în haină de brocart și gugiuman, ține sabia domnească în stânga și buzduganul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
convins să scrie numele Popescu cu doi p. CUVÂNTUL DE SPIRIT AL UNOR DOCTORIȚE, SAU ADEVĂRUL ÎNAINTE DE TOATE A doua întâmplare privește tot pe niște femei, dintre cele mai tinere, mai frumușele și mai inteligente. Sunt studente în medicină, sârguitoare; umblă la cursuri, la cantină și la căminuri cu gente de piele sub braț, tropăind mărunțel. Din când în când se opresc cașicum și-ar fi adus aminte de părinți ori le-ar fi fulgerat în cap o descoperire: deschid geanta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
arta, deschizând și închizând geanta. Bănuiesc dar sunt gata să retractez că onorariile angajamentului municipal erau în mare măsură transformate în arta ireproșabilă a simpaticelor lor obrazuri. Bănuiala mea are un temei, care e și cheia acestei mici anecdote. Zvonuri umblau de câteva zile printre lucrătoarele contra molimei. Adunate într-o dimineață, la o mică conferință, spre a primi instrucții nouă așteptau cu mare nerăbdare pe d-na doctor P. Cum intră în sală mult așteptata, fu înconjurată de tinerele doctorițe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Bine înțeles că istorioara noastră e o simplă invenție anecdotică, care n-are nimic comun cu faptele în sine, are însă totul comun cu domnul Iuliu Maniu. COLEGUL NOSTRU D. D.R. IOANIȚESCU Tot vorbe vane și răutăcioase sunt acelea care umblă pe seama simpaticului deputat din stânga, d. D.R. Ioanițescu. Căci camera deputaților lucrează, nu dormitează cum se zice că face senatul; și printre cei care lucrează mai mult e d. Ioanițescu. D-sa abordează orice chestie se prezintă în discuție, cu o competință

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]