119,080 matches
-
morții, moartea - pot să fi avut legătură cu apariția sacrului. Îngrijirea atentă a morților reflectă o atitudine față de viață și față de moarte foarte diferită de cea non-umană. Chiar și maimuțele antropomorfe Își abandonează morții acolo unde se găsesc, fără ceremonie. Opinia curentă este că noua atitudine presupune credința Într-o altă viață și dorința de a face În așa fel Încât mortul să o dobândească. Tulburat, omul ar fi putut Începe să Îngroape cadavrele doar pentru a nu le mai vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de celebrarea sărbătorii primăverii, În timpul căreia avea loc „marea adunare” a zeilor În casa zeului furtunii: cortegiile procesionale Îi reprezintă pe zeii prezenți la această adunare, iar camera este casa zeului furtunii; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după opinia lui H. Otten (1989), cu edificiul, cu nume de origine hurrită, kuntarra, care, Într-un text al lui Tut¿aliya al III/IV-lea, (numită „tăblița de bronz”) este legat clar de un NA4 ¿ekur SAG.UÎ. Interesul major pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le descriseseră Înfățișarea. Dar Înainte de acești poeți, povestește tot Herodot (II
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corzi, cf. grecescul sphides; tubus, tuba: instrument de suflat, cf. grecescul stypos, stype; Via Potaxe "Via Pota": divinitate (singular și plural) de la Roma, cf. micenianul *woikos potnias*, „casa stăpânei”: prin etimologia populară expresia a fost pusă În legătură cu Victoriaxe "Victoria". Conform opiniei lui Peruzzi, numele de vase ar putea fi mărturia unor libații, instrumentele de suflat de purificare s-ar referi la sărbătorile tubilustrium (23 martie și 23 mai) și la lupercalia (15 februarie). Prin tubilustria se indică un tip de lustrație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preexistente. Pe acest substrat devin mai ușor de Înțeles conexiunile pe care un important istoriograf, autor al unei istorii greco-romane cu tendințe universaliste, le-a reconstruit la sfârșitul perioadei republicane (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 32, 3-5). Conform opiniei acestuia, arcadienii s-au stabilit la poalele Palatinului, au Întemeiat Înainte de toate un sanctuar În cinstea lui Panxe "Pan" și au instituit un cult „pe care romanii Îl celebrează și astăzi În luna februarie, fără să schimbe nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și eficacitatea practicilor magice, el le consideră totuși efectul unei legi fizice de raporturi cosmice. Ele pot acționa numai asupra părții iraționale a omului și, prin urmare, la nivel corporal, dar nu ating cu nimic libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
contractului” și al „pactului” (mithra), personificare a puterii care Îi este inerentă, a fost bine reconstituită, pornind de la o sugestie Înțeleaptă a lui A. Meillet (1907). Studiile care au urmat i-au confirmat concluziile, deși cu unele sensibile divergențe de opinii (Gershevitch, 1959 și 1975; Thieme, 1960; Boyce, 1975a, pp. 24 sqq.). Legat În India de Varuñaxe "Varun{a", iar În Iran de Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", zeul „prieten” și judecător, dușman al dușmanilor Adevărului, are o relație specială și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deși, În unele cazuri destul de importante, au ajuns să obscureze semnificația specifică și inovatoare a gândirii și experienței spirituale și umane a lui Zoroastru. Nu există motive suficiente pentru a nega autenticitatea atribuirii tradiționale a gathelor lui Zoroastruxe "Zoroastru", În ciuda opiniilor unor cercetători cu autoritate (J. Darmesteter, M. Molé), chiar contemporani (J. Kellens), cu excepția celei de-a cincea (Yasna 53), a cărei apariție ulterioară este verosimilă. G³th³ sunt caracterizate de o inspirație unitară și sunt compuse Într-un stil original caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este prezentă mai ales În Yașt, dar și În Wid¶wd³d (Gnoli, 1989a, pp. 38 sqq.). Prima informație certă, pentru că este databilă Într-o cronologie absolută, este că Darius I (522-486 Î.Hr.) a fost zoroastrian. În ciuda Îndoielilor sau a opiniilor contrare, acest fapt poate fi considerat, În mod rezonabil, sigur (cf. Duchesne-Guillemin, 1972; Herrenschmidt, 1980; Boyce, 1982; 1992, pp. 125 sqq.; Gnoli, 1985, pp. 53 sqq., 1989a, pp. 83 sqq.), datorită mărturiilor de pe inscripțiile suveranului, din care nu lipsesc referiri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mundi (Gnoli, 1984b, 135). Tulburarea spirituală și filozofică pe care acesta o exprimă este, În unele aspecte, analoagă cu aceea a gnosticismului și a diferitelor sale forme de dualism. Pe de altă parte, este dificil să ne imaginăm, În ciuda unor opinii curente, că gândirea religioasă iraniană ar fi rămas străină formării dualismelor gnostice (Widengren, 1952), având În vedere că nu ne este imposibil să reconstruim continuitatea, În cadrul culturii iraniene, Între conexiunile astrologice ale zurvanismului și așa-numitul fatalism din epica persană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu succes noaptea anului, așa cum străbate fiecare noapte În parte, zeul Lună este modelul eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este dificil de precizat care este valoarea acestei explicații; oricum, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căruia, după cum știm de la Dio Cassius (LXXXVII, 15, 5), Caracalla i s-a adresat În van ca să fie vindecat -, Bormanusxe "Bormanus" (nume care face aluzie la apele termale), Maponosxe "Maponos", „copilandrul” etc. Corespondentul irlandez al galicului Maponos trebuie să fie, opiniile concordă, Mac ind ógxe "Mac ind óg" „Tânărul Copilandru”. Tatăl său era Dagdaxe "Dagda", „Zeul cel Bun”, cea mai importantă dintre zeitățile irlandeze, iar mama sa, Boannxe "Boann" („cea care dăruiește vaci șcredincioșilor săiț”), soția lui Nechtanxe "Nechtan" (al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le Însoțeau inevitabil au dus la acuzarea celților de comportament nereligios și inuman. În general, opinia publică vedea În celți expresia a tot ceea ce era negativ, crud, barbar, necivilizat, chiar neghiob, irațional, animalic adesea, aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos din contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să se refere la cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre zeița Isis, cult pe care germanii l-au preluat de la un popor străin (peregrinum sacrum). Această opinie este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte divinități provenite Într-adevăr din lumea romană. Este vorba, așadar, și În acest caz despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre o serie de lexeme care se pot referi la lucruri sau activități ale șamanului (ca „a face zgomot”, „a dansa”, „pericol”, „spirit malefic”, „a Învăța” etc.) și care nu au etimologie indo-europeană. Însă chiar dacă se admite că această opinie corespunde realității (ceea ce, de exemplu, În cazul termenului gotic skohsl, „duh malefic”, nu se verifică), este totuși clar că de la un fapt negativ (lexeme fără etimon cunoscut) nu se poate sări la o afirmație pozitivă (originea Într-o cultură non
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divin, ceresc” (adică, *deiwos). În interpretatio Romana, după cum am văzut deja, acesta este identificat cu Martexe "Marte", devenind astfel clar că Încă din cele mai vechi timpuri Tyr a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să o vadă ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la fel cum și În India YudhiÌÚhira se va Întoarce la domnie. Această analogie Între un mit germanic și unul indian nu poate fi Întâmplătoare: ea trebuie să-și fi avut originea În religia indo-europeană, desființându-se astfel clar cunoscuta opinie conform căreia orice reflecție escatologică ar fi străină. Dimpotrivă, această reflecție, chiar dacă se găsește Într-o formă primară, a existat cu siguranță și a avut un caracter esențialmente optimist: după o victorie inițială a răului și o Întâlnire care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rândul factorilor psihiatrici de mare semnificație socială, este un fenomen constant, suficient de bine determinat pentru a putea fi Încadrat printre certitudinile medico-sociale specifice secolului precedent. Ceea ce a putut fi considerat ca simplă observație („creșterea patologiei psihiatrice este variată după opiniile observatorului”, menționa C.I. Parhon În 1940) nu mai poate fi eludat și nici plasat În categoria incidențelor medico-sociale incerte În anii Începutului secolului al XXI-lea. Tema, care putea fi discutabilă Încă În anii 50 este astăzi un adevăr indiscutabil
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
nu a constituit Încă un domeniu destul de solid edificat pentru a permite o cuprindere corespunzătoare a acestei teme. Dintr-un studiu mai extins (3, 7, 9) ne limităm În aceste pagini la câteva aspecte pe care le considerăm esențiale. În opinia noastră, din copleșitoarea cantitate de informații privind structurarea În timp a psihiatriei se disting două etape care, deși depărtate În timp, asociază În mod reprezentativ aspecte semnificative antropopsihiatrice. Ne vom referi la aceste incidențe În mod particular. O trecere În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
intuiție, va descoperi o punte de legătură cu pacientul, cu structura lui intimă pe care el Însuși o ignoră. O incursiune În istoria psihiatriei implică un studiu mai amplu decât este destinat, firește, unui referat. Nu poate lipsi Însă, În opinia noastră, aspectul final, forma actuală a subiectului care În cazul acestei științe este inclus În subiectul «om» care constituie atât istoria acestei științe cât și reflectarea ei În practica medicală. Am menționat mai sus că suntem Înclinați să admitem că
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și momentului istoric, care, nerevendicându-se explicit de la nici una din direcțiile ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e vorba de o adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate fi aleasă cu grijă sau unele detalii pot rămâne ascunse. Probabil, uităm prea des sau prea repede că imaginile sunt cernute, că unghiul de vedere și încadrarea sunt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
două divinități asiriene: soarele înaripat (Șamaș) și steaua zeiței Iștar. Patru slujitori la stânga și la dreapta îl însoțesc pe regele Asiriei, purtând un parasol, evantaie și alte simboluri ale puterii. Trebuie să subliniem, așadar, că însăși Biblia poate oferi două opinii contrare, cvasi antitetice despre același eveniment și despre același personaj. Ambele texte sunt „inspirate” și fac parte din Sfânta Scriptură. Perspectivele sunt diferite, pentru că autorii scriu în două epoci diferite și vor să demonstreze două „teze” diferite. 2Rg 9-10 vrea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
însă că regele Ioaș a reușit să-l învingă pe Ben Hadad al III-lea pentru că acesta din urmă fusese slăbit de campaniile lui Hadad Nirari al III-lea. Despre aceasta Biblia nu relatează desigur nimic. Pentru a susține această opinie despre tăcerea Biblie cu privire la anumite evenimente internaționale, ajunge să amintim cum Cărțile Regilor vor începe să vorbească despre Asiria doar când regele Tiglat Pileser (745-727 î.C.) va invada nordul țării (2Rg 15,19-20.29; cf. Is 8,23-9,1
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]