119,186 matches
-
În fond, Val Mănescu este un mare sentimental. Născut „când tristețea televizorul și mobilul nu existau“, el „se învârte în giratoriu“ și „anunță ziua de casting/ pentru următoarea iubire“. Dincolo de bravadă (apanaj al inteligenței poetice) stau neliniștile unui suflet care trăiește spaima neantului. Două sunt sursele acestor neliniști: spectrul morții și imposibilitatea de a mai iubi. Conjugarea lor e letală și e generatoare de poezie adevărată. Nu întâmplător, ultimele trei texte din volum se numesc Recviem, Omul care nu-și găsește
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
microunde trei minute și e numai bună de băut. Ca să nu răcim la gât.” 2. „De aia vântură românii varza în balcon. Că nu-s nemți.” 3. „Nu-i nimic definitiv pe lumea asta în afară de țelină...” 4. „Trageți apa ca să trăiți bine!” 5. „Țara asta va ajunge direct în iad, cu miile de biserici în construcție și cu tonele de aghiazmă folosite anual.” 6. „Ceapa este prieten și totodată dușman al fenomenului cultural.” 7. „Femeile cu cei mai mari sâni trăiesc
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
trăiți bine!” 5. „Țara asta va ajunge direct în iad, cu miile de biserici în construcție și cu tonele de aghiazmă folosite anual.” 6. „Ceapa este prieten și totodată dușman al fenomenului cultural.” 7. „Femeile cu cei mai mari sâni trăiesc în Botoșani.” 8. „De ce nu a inclus Forbes Bacăul în topul celor mai fericite 5 orașe din lume? Fiindcă îl roade pizma...” 9. „Viața asta a noastră, de rahat așa cum e, nici măcar nu merită s-o povestești cuiva.” 10. „Simt
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
este o pledoarie pentru a avea curajul să fim altcineva, să fim capabili să înfruntăm lipsa comunicării și teama de moarte. Ca și în Efectul Placebo - ultimul să volum de versuri - scriitura lui Val Mănescu este o formă de a trăi în iluzie, și, totodată, un mijloc de a se vindeca de angoase, de complexe, de teama de moarte. Cartea aceasta este o anti-utopie, eu am perceput-o în acest registru, ca un avertisment că nu trebuie să ne lăsăm amăgiți
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
îi conferă demnitate și mister, dobândite în același mod de frații lui mai mari, Antipa și Simion (crescuți în același târg moldovenesc), cât și pretext, ori context propice pentru a-l concura, în manieră parodică, pe miticul Mitică. Personajul nostru trăiește în epoca de tranziție a României postcomuniste către o nouă democrație de import, cu societatea polarizată între agresivitatea consumistă a unora și lupta cotidiană pentru supraviețuire a celor mai mulți, dar pare decis să acționeze și să învingă fatala încremenire mentală de pe
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
în care face o „analiză a mentalității românului de rând, bazată pe realități palpabile”, roman după care speră că se va scrie un scenariu de film, care va lua premiul Oscar, și-l va salva de sărăcie, permițându-i să trăiască decent. Convenția romanului în roman, vocea histrionică a naratorului omniscient, care uneori se împletește cu cea a personajului, iar alteori se distanțează ironic, poetica discursivă invocată, a circularității dintre viață și narațiune, îndepărtează cititorul de real și îl apropie tot
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
plăcerii ludice, a fanteziei combinatorii și a libertății lingvistice neîngrădite, naratorul adaugă și ingredientele comediei negre; sentimentul angoasant al damnării și al rupturii de lumea din jur, care copleșește în final personajul, este anticipat de clipul electoral Trage apa ca să trăiești bine și de scenariul de film Catastrofa, prin care Dimitrie șarjează satiric dimensiunea ei grotescă. Această inserție fisurează pacifista viziune mistificatoare și, odată cu ea, relația cu sine. Autorul privește cu ironie amară prăbușirea interioară a lui Dimitrie, „malul de siècle
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
Aeroportul intern național Benito Sălaș numit după Benito Sălaș Vargas este situat în interiorul orașului și servește destinații interne. Orașul este cunoscut ca capitala muzicii Bambuco. Jose Eustasio Rivera născut în Rivera, este cel mai cunoscut scriitor al "pléyade" care a trăit în Neiva. Orașul este cunoscut pentru Festivalului "Folclorico y Reinado Nacional del Bambuco "ținut între ultimele două săptămâni din Iunie și începutul lunii Iulie. În acest timp, sunt parade de zi cu zi prin zona centrală a orașului cu dânsul
Neiva, Huila () [Corola-website/Science/337561_a_338890]
-
a fost legată de numele regelui georgian , cunoscut ca David Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare. O parte dintre cercetători biblici moderni cred că israeliții au
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
de la Paris (1845). Împreună cu frații săi, Ștefan, Nicolae, Radu, a luat parte la Revoluția Română din 1848, ca membru în Comitetul de Inițiativă (mai 1848), la București, apoi emisar în Transilvania, Sibiu și Munții Apuseni (1848-1849). După înăbușirea revoluției a trăit o vreme în exil în Turcia (1849-1855) și Franța (1855-1857) locuind la Paris, Geneva, Brussa, Constantinopol, până în 1856, când el și fratele său Radu au revenit în țară. Deși a fost animat de idealurile pașoptiștilor, Alexandru nu a avut un
Alexandru C. Golescu () [Corola-website/Science/337583_a_338912]
-
a căsătorit la 26 octombrie 1946. Sora sa Madeleine a murit, împreună cu fiul acesteia, Luc, în 1952, în urma unui accident de mașină, în timp ce se întorcea de la Stuttgart, unde mersese să-i facă o vizită Simonei. Această nouă dramă a fost trăită cu durere, întrucât Madeleine era singura persoană cu care ea putea vorbi și împărtăși experiența Deportării. Simone și Antoine Veil au avut trei fii, Jean, avocat de afaceri (născut la 26 noiembrie 1947), Claude-Nicolas (1948-2002), Pierre-François, avocat (născut în 1954
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
s-a căsătorit cu neatractiva și bolnăvicioasa Christine de Saxonia, care era de asemenea și o mare băutoare. Filip a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit "în mod constant într-o stare de adulter și desfrânare". El și-a propus să se căsătorească cu fiica uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful nu avea nici un fel de scrupule în
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
instituției administrative a orașului federal Sankt Petersburg, numele său este asociat cu autoritățile orașului. Începând de la sfârșitul anului 1917 și până în anul 1991 ea a fost intens asociată cu Revoluția din Octombrie 1917 și cu Vladimir Ilici Lenin, care a trăit și a lucrat acolo de la sfârșitul anului 1917 până la începutul anului 1918. Un institut educațional pentru fetele de nobili care a existat până în anul 1917 a dat naștere după 1991 unor instituții de învățământ cu denumiri similare în oraș, datorită
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
impresionistă și postimpresionistă ca un împrumut permanent. Muzeul a adăugat apoi "Fundația Corboud" în dreptul numelui său. "Fecioara în pergola cu trandafiri", prezentat în dreapta, se numără printre picturile gotice din colecția muzeului Wallraf-Richartz. A fost creat de Stefan Lochner, care a trăit în Germania între anii 1410 și 1451, lucrând în special în Köln. Este considerat un pictor din goticul târziu. Lucrările sale au de obicei un aspect curat, combinând atenția gotică către liniile lungi care curg având culori strălucitoare și o
Muzeul Wallraf-Richartz () [Corola-website/Science/337618_a_338947]
-
și al reginei Laodicea (Laodike) din Pont. Conform cu condițiile păcii de la Apamea din 188 î.Hr., Antioh, care în vremea aceea se numea încă Mitradate, a fost trimis de tatăl sau, Antioh al III-lea, ca ostatec la Roma. El a trăit acolo zece ani, până ce în anul 178 î.Hr. a fost înlocuit cu nepotul său Demetrios, (viitorul Demetrios I Soter). El a trăit apoi la Atena, până ce cu ajutorul Atalizilor s-a ridicat ca pretendent la coroana seleucidă împotriva fratelui său Seleucos
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
încă Mitradate, a fost trimis de tatăl sau, Antioh al III-lea, ca ostatec la Roma. El a trăit acolo zece ani, până ce în anul 178 î.Hr. a fost înlocuit cu nepotul său Demetrios, (viitorul Demetrios I Soter). El a trăit apoi la Atena, până ce cu ajutorul Atalizilor s-a ridicat ca pretendent la coroana seleucidă împotriva fratelui său Seleucos al IV-lea. Seleucos al IV-lea a fost asasinat de ministrul său Heliodor, încă înainte ca Mitridat-Antioh să fi ajuns în
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
Vissarion Belinski au considerat omul de prisos ca un produs al regimului reacționar al țarului Nicolae I, când cei mai buni oameni educați nu au intrat în serviciul guvernului și, neavând alte opțiuni de autorealizare, au fost condamnați să-și trăiască viața în pasivitate. Savantul David Patterson descrie omul de prisos ca fiind „nu doar... un alt tip literar, ci... o paradigmă a unei persoane care a pierdut un moment, un loc, o existență în viață” înainte de a concluziona că „omul
Om de prisos () [Corola-website/Science/337623_a_338952]
-
de Jos în Durban între 1903-1913), patronul unei companii de transporturi navale care s-a oferit să finanțeze studiile în străinătate ale ei și ale surorii ei, Hannah. Laubser și sora ei au plecat în Europa la 4 octombrie 1913, trăind la început într-o colonie de artiști din Laren, Noord-Holland într-o zonă numită . Ea i-a cunoscut pe pianista Ita Mees și pe scriitorul și poetul . S-a împrietenit și cu pictorii și Frans Langeveld. În ultimii ani ai
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
i-a cunoscut pe pianista Ita Mees și pe scriitorul și poetul . S-a împrietenit și cu pictorii și Frans Langeveld. În ultimii ani ai vieții sale, (1838 - 1888), care a avut o influență importantă asupra lui Vincent van Gogh, trăise în Laren. Maggie a lucrat în studioul pe care el îl înființase acolo. La izbucnirea Primului Război Mondial, a mers la Londra. La început a locuit în Huntingdonshire și apoi, în octombrie 1914, s-a mutat la un hotel din Londra și
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
urma să moștenească fondul la moartea mamei ei pe 20 noiembrie 1936. Deși a fost tratat cu asprime de către presă, Laubser a fost aleasă în comitetul de selecție al prestigioasei , al cărei organizator era M. L. du Toit, părinții nemai trăind să vadă această recunoaștere a talentului ei. Empire Exhibition era o expoziție cvadrienală, care s-a ținut în Milner Park din Johannesburg, și era reprezentativă pentru tot ce putea oferi mai bun Africa de Sud. Aici, Laubser s-a familiarizat cu , care
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
S-a căsătorit cu Therese Boutin (1835-1900) cu care a avut o fiică, Elsa Spielhagen (1866-1942). El a murit pe 25 februarie 1911. Există străzi numite după el în orașul natal Magdeburg, precum și în cele trei orașe în care a trăit: Stralsund, Hanovra și Berlin. După ce a publicat "Clara Vere" (1857) și "Auf der Düne" (1858), care nu au avut parte de mare succes, el a început să scrie pentru ziare și reviste. În 1861 a dat lovitura cu romanul "Problematische
Friedrich Spielhagen () [Corola-website/Science/337636_a_338965]
-
apărut în public, susținătorii lui l-au întâmpinat cu urale. Generalul Sébastini, ministrul de externe, care a condus forțele guvernamentale, a declarat că cetățenii locali prinși în mijlocul evenimentelor l-au felicitat: „ne-au primit cu strigăte de "Vive le Roi" [„Trăiască regele!”] și "Vive la liberté" [„Trăiască libertatea”], arătându-și bucuria pentru succesul pe care tocmai îl obținusem”. Identificarea ulterioară a rebelilor a relevat că majoritatea lor (66%) proveneau din clasa muncitoare, o mare parte fiind muncitori în construcții. Majoritatea celorlalți
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
au întâmpinat cu urale. Generalul Sébastini, ministrul de externe, care a condus forțele guvernamentale, a declarat că cetățenii locali prinși în mijlocul evenimentelor l-au felicitat: „ne-au primit cu strigăte de "Vive le Roi" [„Trăiască regele!”] și "Vive la liberté" [„Trăiască libertatea”], arătându-și bucuria pentru succesul pe care tocmai îl obținusem”. Identificarea ulterioară a rebelilor a relevat că majoritatea lor (66%) proveneau din clasa muncitoare, o mare parte fiind muncitori în construcții. Majoritatea celorlalți (34%) erau negustori sau funcționari. În timpul
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
lumea artei, cât și în cea a designului. Este de asemenea creatorul unor serii artistice originale, sub numele de "Digital Circlism" și"Flesh and Acrylic" ("Trup și Acrilic"). s-a născut în anul 1983 în Coastade Fildeș, iar în prezent trăiește și muncește în Belgia. Are pregătire în jurnalism și ca grafician, fotograf și muzician. este autodidact. Creațiile sale au fost prezentate în ziare, reviste și cărți celebre din toată lumea, iar din 2010 lucrările sale au început să apară în galerii
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
al doilea a venit dintr-o familie nobilă, care nu ar permite-o să cânte. Totuși, după audierea unul dintre cântecele ei, tatăl ei a comentat: "Ai creat ceva nou și am găsit-o ating. Din păcate, eu nu va trăi suficient de mult pentru a fi capabil să te protejez." Malouma prima apariție importantă a fost în 1986, când și-a dezvăluit-o fuziune de stil, care combină tradiționale interpretări cu mai evoluțiile moderne, inclusiv blues, jazzși electro. primele Ei
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]