119,080 matches
-
ar putea răspîndi cu ușurință spre sud, est sau nord. Deși cele mai grave s-au produs în fosta Iugoslavie, România are o cultură politică și probleme asemănătoare: cine poate spune ce viitor le este hărăzit Transilvaniei sau Basarabiei? După opinia ziarului "International Herald Tribune", recentele evenimente din Balcani "au transformat visul unei Europe unite într-un coșmar"1. Nu este chiar așa. Aceste evenimente ilustrează doar cît de eficient este încă procesul de realizare a unității Europei, cît de indolenți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aveau nici un drept. Dar dacă se vrea asimilarea unei naționalități, trebuie ca această asimilare să fie atrăgătoare 19 "Neamul românesc", 20 aprilie 1914 20 În privința afirmației doctorului Gaster, vezi numărul din 2 aprilie 1907 al publicației "London's Morning Post". Opiniile lui Iorga sînt expuse în "Neamul românesc" din 24 iunie 1909 21 Iancu, op. cit., p. 135 și "Neamul românesc", 18 ianuarie 1908. Opiniile lui Iorga despre evreii sefarzi pot fi găsite frecvent în "Neamul românesc" pînă la 16 martie 1939
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
20 În privința afirmației doctorului Gaster, vezi numărul din 2 aprilie 1907 al publicației "London's Morning Post". Opiniile lui Iorga sînt expuse în "Neamul românesc" din 24 iunie 1909 21 Iancu, op. cit., p. 135 și "Neamul românesc", 18 ianuarie 1908. Opiniile lui Iorga despre evreii sefarzi pot fi găsite frecvent în "Neamul românesc" pînă la 16 martie 1939 22 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 104 și 113 23 Generalități cu privire la studii istorice, București, 1911; republicată în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 136 89 Șeicaru, op. cit., p. 98 90 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 10 91 Theodorescu, op. cit., p. 167 92 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 153. Opiniile lui Lovinescu despre meritele criticii literare a lui Iorga erau mai puțin decît pozitive. Autorul a avut ocazia să judece plauzibilitatea acestor opinii, apelînd la surse mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost, vol. II, p. 10 91 Theodorescu, op. cit., p. 167 92 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 153. Opiniile lui Lovinescu despre meritele criticii literare a lui Iorga erau mai puțin decît pozitive. Autorul a avut ocazia să judece plauzibilitatea acestor opinii, apelînd la surse mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de interesantă tratînd Istoria slavilor de răsărit (History of Eastern Slavs), el remarca cu tristețe: "Mă întreb dacă un singur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de mulți unguri) că Tisza era răspunzător de război. Drept urmare, Tisza va fi împușcat mortal de către un ungur, la începutul Revoluției din Octombrie (1917). Ulterior, Iorga și-a dat seama că judecase greșit rolul lui Tisza și și-a rectificat opinia. "Neamul Românesc", 28 septembrie 1919 5 "Puterea care nu era stat, dar voia să distrugă statele și forța care nu era națiune, dar voia să distrugă națiunile, este înfrîntă. Acesta este socialismul! Dezertorii lui luptă sub steaguri diferite". "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și "Neamul românesc", 18 noiembrie 1916 30 "Capșa" era un magazin de cafea și produse de patiserie frecventat asiduu de înalta societate bucureșteană. Vexat de mulțimea adunată acolo ca să discute evenimentele politice, Iorga i-a tratat ca fiind frivoli, caracterizînd opiniile lor ca "părerile adunăturii de la Capșa" 31 O viață de om..., vol. II, p. 218 32 Familia Iorga către autor 33 Raoul Hilberg, The Destruction of the European Jews (Distrugerea evreilor europeni), Chicago, 1961, pp. 206-207 34 Supt trei regi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să distrugă și șansele de succes ale unirii opoziției". Șeicaru, op. cit., pp. 68-69 40 Primele trei volume ale Memoriilor lui Iorga, care tratează perioada războiului și cea imediat ulterioară, sînt pline de referiri la zvonuri. Mareșalul Antonescu și-a exprimat opinia despre "moara de zvonuri" în cartea Pe marginea prăpastiei, București, 1941, pp. 190-193, spunînd că din 1 000 de asemenea zvonuri, 999 sînt false...". Iar Sir Reginald Hoare, ambasadorul britanic, spunea: "Dacă la fiecare jumătate de oră s-ar lansa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Numerus valachicus al lui Vaida era îndreptat mai mult împotriva ungurilor decît a evreilor 141 Politics and Political Parties in Romania, p. 171. Horia Sima se referea întoteauna la "Porunca vremii" față de Antonescu ca la un "ziar de șantaj", iar opiniile lui Giurescu despre jurnalismul și corupția lui Ilie Rădulescu erau foarte proaste. Munteanu, op. cit., p. 446 142 Goga era un fascist liric. Cînd a aflat că în timpul puciului (care a dus la asasinarea n.t.) lui Dolfuss, trei naziști austrieci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Scott și pe colega lui Jane Fleming de la editura The Penguin Press din New York - ei știu cât de recunoscător le sunt pentru faptul că au făcut posibilă apariția acestei cărți. Prin bunăvoința lui Leon Wieseltier, unele dintre comentariile și opiniile exprimate În capitolele XII și XIV au fost publicate inițial sub formă de eseuri, În remarcabila secțiune artistică a revistei The New Republic. Dar, În plan profesional, de departe cel mai mult Îi datorez lui Robert Silvers, editor fără pereche
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timpul războiului. Procesele intens mediatizate ale unor intelectuali de seamă - cel al lui Robert Brasillach din ianuarie 1945, de la Paris - au stârnit protestele unor partizani de bună-credință, precum Albert Camus, care considera nedrept, dar și imprudent să ucizi oameni pentru opiniile lor, oricât de Înspăimântătoare. În schimb, oamenii de afaceri și Înalții oficiali care profitaseră de pe urma ocupației nu au avut prea mult de suferit, cel puțin nu În Europa de Vest. În Italia, Aliații au insistat ca Vittorio Valletta de la Fiat și alții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Wuppertal, cerând ca „tovarășii de drum naziști” să fie lăsați În pace. Două luni mai târziu, Într-un discurs adresat noii sale Uniuni Creștin-Democrate, el repeta: denazificarea durează prea mult și nu folosește la nimic. Adenauer era sincer Îngrijorat. În opinia lui, confruntarea germanilor cu crimele naziste - prin procese, tribunale sau proiecte de reeducare - risca mai degrabă să exacerbeze naționalismul decât să inspire căință. Tocmai pentru că nazismul avea rădăcini atât de adânci În această țară, viitorul cancelar considera mai prudent să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reconstituit integral echipa de management superior din anii lui Hitler. Până și judecătorii naziști și medicii lagărelor de concentrare, condamnați sub jurisdicție americană, și-au văzut sentințele reduse sau preschimbate de către Înaltul Comisar american John J. McCloy. Rezultatele sondajelor de opinie din primii ani postbelici confirmă insuccesul eforturilor aliate. În octombrie 1946, când procesul de la Nürnberg a luat sfârșit, numai 6% din populație admitea că i se păruse „nedrept”; patru ani mai târziu, un german din trei era de această părere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lecțiile anilor ’30: o strategie de succes pentru reconstrucția economică după război trebuia să Împiedice orice alunecare În stagnare economică, criză, protecționism și, mai presus de orice, șomaj. Aceleași considerații au stat la baza creării statului asistențial modern În Europa. Opinia că polarizările politice din ultimul deceniu al perioadei interbelice fuseseră efectul direct al crizei economice și a costurilor ei sociale era general acceptată În anii ’40. Atât fascismul, cât și comunismul Își trăgeau seva din disperarea socială și din prăpastia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la jumătatea lui 1946 la 1.050 la Începutul anului 1947. Italienii, care au suferit doi ani de foamete consecutivă În 1945 și 1946, aveau În primăvara lui 1947 cele mai puține alimente dintre toate popoarele occidentale. În sondajele de opinie franceze din 1946, „mâncare”, „pâine” și „carne” surclasau sistematic toate celelalte preocupări ale populației. Occidentul nu mai putea apela, ca Înainte, la grânarele din estul Europei, pentru că nici acolo mâncarea nu ajungea. În România, recolta din 1945 a fost dezastruoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
surprinsă memorabil În filmul lui Vittorio de Sica Hoții de biciclete (1948). Americanii au sesizat gravitatea crizei europene. A fost unul dintre motivele pentru care au căutat cu insistență o soluție În problema germană, cu sau fără cooperare sovietică. În opinia unor consilieri prezidențiali bine informați, precum George Kennan, Europa din primăvara anului 1947 se afla pe marginea prăpastiei. Frustrările occidentalilor, care crezuseră Într-o refacere mai rapidă și În Întoarcerea la condiții economice normale, alături de disperarea nemților și a altora
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Belgia serioase tensiuni politice și comunitare, Aliații au plasat țara În rândul celor „instabile”, alături de Grecia și Italia. În Franța, greutățile economice din iarna anului 1947 s-au tradus În insatisfacția populației față de noua Republică. Într-un sondaj de opinie din 1 iulie 1947, 92% dintre cei intervievați considerau că În Franța lucrurile merg „rău sau destul de rău”. Meditând asupra entuziasmului spulberat din primii ani postbelici, laburistul Hugh Dalton, ministru de Finanțe britanic, nota În jurnalul său: „S-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Aliate de Control, mai ales În România și Bulgaria) au acceptat și ei incompatibilitatea de obiective dintre SUA și URSS, Împărtășind În cele din urmă preferința lui Kennan pentru sfere separate și realpolitik. La Început, un motiv de optimism era opinia generală potrivit căreia Stalin nu avea nici un interes să provoace o confruntare. În iunie 1946, generalul Eisenhower le spunea președintelui Truman și Statului-Major Interarme: „Nu cred că Roșii vor război. Cu ce s-ar alege dintr-un conflict armat? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să forțeze acordul anglo-americanilor. Relația Franței cu Uniunea Sovietică era puțin diferită. Franța și Rusia legaseră și rupseseră alianțe de mai multe ori În ultima jumătate de secol, iar Rusia ocupa un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din Franța postbelică indicau o substanțială rezervă de simpatie pentru URSS5. După Înfrângerea Germaniei, diplomații francezi puteau spera, așadar, ca o concordanță firească de interese - teama comună de Germania și suspiciunea față de anglo-americani - să se traducă În sprijin sovietic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioane de dolari ca reparații de război, iar ocupația Îi costa 80 de milioane, diferența fiind suportată de contribuabilii britanici, În condițiile În care guvernul fusese nevoit să raționalizeze pâinea În țară, ceea ce nu se Întâmplase nici măcar În timpul războiului. În opinia ministrului britanic de Finanțe, Hugh Dalton, Marea Britanie „plătea reparații Germaniei”. Americanii nu sufereau aceleași constrângeri economice și zona lor fusese mai puțin afectată de război, dar situația le părea la fel de absurdă: armata americană nu era prea Încântată că milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subordonații săi evrei. La Națiunile Unite, URSS era un suporter entuziast al proiectului sionist, favorizând crearea unui stat evreiesc În Orientul Mijlociu ca piedică pentru ambițiile imperiale britanice. Acasă, Stalin Încuviința activitatea Comitetului Antifascist Evreiesc, format În timpul războiului pentru a mobiliza opinia evreiască din URSS și (mai ales) din exterior În timpul luptei antinaziste. Evreii sovietici, ca mulți alții aflați sub influența Moscovei, sperau că starea de spirit ecumenică din anii războiului, când Stalin cerea și accepta ajutor de la oricine, se va traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de exemplare, broșura care explica „De ce evreii trebuie mutați din regiunile industriale ale țării”. Se pare, Însă, că până și Stalin a ezitat (Ilya Ehrenburg l-a avertizat că un proces-spectacol al doctorilor evrei ar avea un efect devastator asupra opiniei publice occidentale); În orice caz, a murit la 5 martie 1953, Înainte de a fi luat o decizie. Prejudecățile lui Stalin nu necesită o explicație: În Rusia și În estul Europei, antisemitismul era avantajos În sine. Mai interesant este obiectivul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rudolf Slánský nu s-a mai numit altfel decât „spionul Slánský”, denumire rituală ce funcționa ca exorcism politic 14. Procesele-spectacol - sau tribunalele, potrivit Manualului sovietic de investigație criminală al lui VÎșinski - au fost realizate cu scopul explicit de a „mobiliza opinia publică proletară”. Cum spunea pe scurt Legea cehoslovacă a Organizării Judecătorești din ianuarie 1953, rolul curților era „să-i Învețe pe cetățeni loialitatea și devotamentul față de Republica Cehoslovacă”. Robert Vogeler, inculpat În procesul de la Budapesta din 1948, nota la vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau transformați din presupuși critici ai regimului sau oponenți politici Într-un furnicar de conspiratori josnici, cu țeluri venale și infame. Stilul greoi al Imperiului Sovietic maschează uneori acest obiectiv - ce să Înțelegi dintr-un limbaj care Încerca să mobilizeze opinia publică Într-o metropolă ca Budapesta reiterând greșelile celor care s-au opus „luptei Împotriva culacilor”? Însă publicul nu trebuia să creadă ce auzea - el era doar dresat să repete. Unul dintre obiectivele proceselor publice era să furnizeze țapi ispășitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
retragă În umbră, temporar sau definitiv). De vreme ce majoritatea partidelor și ziarelor de orientare fascistă sau ultraconservatoare erau oricum interzise (cu excepția Peninsulei Iberice, unde lucrurile stăteau exact invers), adeziunile politice public exprimate se rezumau la centrul și stânga spectrului. Gândirea și opinia de dreapta intraseră Într-un con de umbră În Europa. Dar, deși conținutul scrierilor și manifestărilor publice s-a metamorfozat spectaculos după căderea lui Hitler, a lui Mussolini și a adepților lor, tonul a rămas același. Stilul imperios-apocaliptic al fasciștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]