KorAP: Find »[drukola/base=opinie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4728 4729 4730 ...4764 >

119,080 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

aveau să ușureze suferințele cauzate de dispariția economiei de comandă. Toată lumea urmărea aceste deziderate - și, În orice caz, spuneau majoritatea celor avizați, nu exista alternativă. Diferențele pronunțate dintre politicile publice ale societăților postcomuniste nu se datorau așadar unor divergențe de opinie În privința obiectivului și a drumului pe care aceste țări Îl aveau de urmat. Adevărata problemă consta În modul În care erau folosite resursele. Economiile statelor comuniste erau Într-adevăr deformate și ineficiente, Însă includeau active vaste și potențial rentabile: energie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de dolari pe lună: „Ce ne dorim noi e o viață la fel de ușoară ca pe vremea Uniunii Sovietice, cu un viitor garantat și stabil, cu prețuri mici - și În același timp, cu această libertate care nu exista Înainte”. Sondajele de opinie efectuate printre lituanieni, care, de altfel, ar fi fost Îngroziți de ipoteza unei Întoarceri sub guvernarea rusească, sugerează totuși că ei, Îndeosebi țăranii, erau convinși că o duceau mai bine pe timpul sovieticilor. și poate că dreptatea era de partea lor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Polonia, 71% În Republica Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația oferită de un sondaj de opinie din Bulgaria pentru declinul numărului de spectatori la cinema: după căderea comunismului, oferta cinematografică se Îmbunătățise... dar oamenii nu Își mai permiteau costul biletelor. În situația dată, transformarea economică a Europei de Est, dificilă și incompletă, prilejuiește observația johnsoniană: poate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
politicii lui interne tot mai neliberale. Din motive evidente, cetățenii fostului imperiu rus din Europa Centrală nu Încercau astfel de nostalgii. Însă lumea dispărută a comunismului Își păstra un oarecare farmec chiar și În Germania de Est, unde sondajele de opinie de la mijlocul anilor ’90 reflectau opinia generală că, În afară de călătorii, mijloace electronice de informare și libertatea de expresie, calitatea vieții fusese mai bună Înainte de 1989. În alte țări, până și vechile emisiuni din perioada comunistă stârneau o oarecare simpatie: În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Din motive evidente, cetățenii fostului imperiu rus din Europa Centrală nu Încercau astfel de nostalgii. Însă lumea dispărută a comunismului Își păstra un oarecare farmec chiar și În Germania de Est, unde sondajele de opinie de la mijlocul anilor ’90 reflectau opinia generală că, În afară de călătorii, mijloace electronice de informare și libertatea de expresie, calitatea vieții fusese mai bună Înainte de 1989. În alte țări, până și vechile emisiuni din perioada comunistă stârneau o oarecare simpatie: În 2004, cele mai populare programe la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și tehnice Încâlcite ale deceniului următor. De asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
odată cu trecerea timpului. Regimurile comuniste nu s-au mărginit doar să-și impună autoritatea asupra unor cetățeni refractari; ele i-au Încurajat pe oameni să participe la propria represiune, colaborând cu organele de securitate și furnizând informații despre activitățile și opiniile colegilor, vecinilor, cunoștințelor, prietenilor și rudelor. Această rețea subterană de spioni și informatori varia ca magnitudine de la o țară la alta, Însă era omniprezentă. Suspiciunea plana asupra Întregii societăți - cine nu lucrase pentru poliție sau regim la un moment dat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
avut un impact pur retoric, nefiind urmată de vreo acțiune concretă. Departe de a discredita comunismul și a-i legitima căderea, legea nu a făcut decât să accentueze detașarea sceptică a publicului vizat. La zece ani de la adoptare, sondajele de opinie arătau că unul din cinci alegători cehi era de partea Partidului Comunist (nereformat și perfect legal), ce rămânea, cu cei 160.000 de membri ai săi, cea mai mare formațiune politică din țară. XXIItc "XXII" Vechea Europă - și cea Nouătc

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de mii de imigranți la a doua și a treia generație din Italia, Iugoslavia, Turcia, Maroc și Algeria. Ca și noii basci, acești oameni aveau propriile probleme presante și prea puțin interes pentru agenda prăfuită a bătrâneilor separatiști. Sondajele de opinie din anii ’90 arată că majoritatea oamenilor, chiar și În Flandra, nu mai considerau problemele lingvistice sau regionale niște priorități. În al doilea rând, Belgia era bogată. Diferența evidentă dintre Belgia și alte zone mai puțin norocoase din Europa, unde

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
un secret pentru nimeni că autoritățile franceze s-au opus mult timp extinderii UE, care implica o diluare a influenței franceze: Mitterrand, Chirac și reprezentanții lor diplomatici au Încercat din răsputeri să amâne inevitabilul cât mai mult timp cu putință. Opinia publică reflecta aceste păreri: Într-un sondaj realizat cu patru luni Înainte de aderarea noilor membri, 70% dintre alegătorii francezi au declarat că Uniunea era „nepregătită” pentru sosirea lor; nu mai puțin de 55% erau net Împotriva aderării (față de media pe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ar fi favorizat revenirea la un protecționism limitat. Acum Însă guvernele aveau mâinile legate, iar sindicatele, În Înțelesul tradițional al cuvântului, nu prea mai existau. Franța a fost singura țară unde forța de muncă organizată În sindicate a reușit, cu ajutorul opiniei publice, să blocheze temporar vânzarea companiilor publice - și atunci numai În cazuri speciale precum Électricité de France, un simbol al sectorului de stat postbelic; anagajații ei erau printre puținii membri rămași În ceea ce fusese cândva un sindicat-mamut condus de comuniști

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Dar și mai de rău augur era faptul că Haider păcălise o mare parte a electoratului de orientare tradițional-socialistă, ce era clasa muncitoare vieneză. Acest lucru nu trebuia să surprindă pe nimeni, având În vedere că (după cum arătau sondajele de opinie din 1995) un austriac din trei nutrea, alături de Haider, covingerea că „muncitorii cu viză temporară” și alți străini din Austria aveau prea multe avantaje și privilegii. Influența lui Haider a ajuns la apogeu la sfârșitul secolului XX, În urma alegerilor din

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
unde, cu puțin timp Înainte de alegeri, avuseseră loc incidente rasiale. Aceste rezultate erau neglijabile față de ce ceea se petrecea pe continent: PNB nu amenința să câștige un loc În parlament. Însă, cum preocupările sale păreau să reflecte (conform sondajelor de opinie) neliniști generalizate, dreapta conservatoare a reușit să-l Împingă pe Tony Blair spre Înăsprirea măsurilor, și așa nu prea generoase, față de potențialii imigranți și refugiați. Este revelator pentru atmosfera vremii faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În afara ei: nation d’Europe după Montesquieu, „sălbăticie scită” pentru Gibbon. Pentru ruși, Occidentul a rămas ce era de veacuri: un obiect contradictoriu de atracție și repulsie, de admirație și resentiment. Conducătorii, dar și populația Rusiei rămâneau extrem de sensibili la opiniile din exterior, manifestând În același timp o suspiciune profundă față de orice critică sau interferență din străinătate. Istoria și geografia au pricopsit Europa cu o vecină greu de mulțumit, greu de ignorat. Același lucru se poate spune despre Turcia. Aproape 700

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
se pierd sau nu mai sunt Împărtășite, Franța Încetează să fie ea Însăși - la acest lucru se referea Charles de Gaulle când declara că „Franța nu poate fi Franța fără glorie”. Premise Împărtășite deopotrivă de politicieni, intelectuali și oameni cu opinii politice din cele mai diverse - de aceea Les lieux de mémoire a avut atât de mult succes, rezumând pentru zeci de mii de cititori o francitate evanescentă care În viața de zi cu zi le fugea deja printre degete. În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
destule. Alfons Verplaetse, guvernatorul Băncii Naționale Belgiene (1996) În America e bine să mergi când ești tânăr și necăsătorit. Când vine vremea să te așezi la casa ta, mai bine te Întorci În Europa. (Om de afaceri maghiar, sondaj de opinie, 2004) Societatea modernă... este o societate democratică ce trebuie analizată fără accese de entuziasm sau de indignare. Raymond Aron Europa era, la sfârșitul mileniului, de o diversitate proliferantă: geometria variabilă a regiunilor, a țărilor și a Uniunii Europene; perspectivele și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
demonstrând că sunt la curent cu victoriile sportivilor. Politica, la rândul ei, Își pierduse În Europa aerul agresiv. Dispariția metanarațiunilor (socialism contra capitalism; proletari contra proprietari; imperialiști contra revoluționari) nu Însemna neapărat că dezbaterile politice nu mai mobilizau ori polarizau opinia publică. Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
altă țară aliată nu și-au modificat În vreun fel strategiile sub presiunea intelectualilor. Iar cu ocazia dezacordului atlantic din 2003 s-a dovedit că intelectualii angajați nu mai puteau juca acum, ca pe vremuri, rolul decisiv de lideri de opinie. Publicul european (spre deosebire de unii oameni de stat din Europa) se opunea cu Înverșunare invaziei irakiene din acel an, precum și liniei de ansamblu a politicii externe americane așa cum a fost ea formulată de președintele George W. Bush. Anxietatea și indignarea izvorâte

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
convins că președintele american Își ghida politica externă după argumentele lor, au fost sincer surprinși să constate că sunt izolați și ignorați de publicul lor tradițional. Dar irelevanța lui Michnik sau Glucksmann nu avea nimic de-a face cu conținutul opiniei lor. Aceeași soartă Îi aștepta pe intelectualii care au adoptat poziția contrară. Pe 31 mai 2003, Jürgen Habermas și Jacques Derrida (doi dintre cei mai faimoși scriitori-filosofi-intelectuali ai Europei) au publicat În Frankfurter Allgemeine Zeitung un articol intitulat „Unsere Erneuerung

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ca principala amenințare la adresa păcii și securității mondiale. Distincția dintre „vechea Europă” și „noua Europă”, dezgropată În primăvara anului 2003 de secretarul american al Apărării Donald Rumsfeld pentru a-i dezbina pe aliații SUA din Europa, nu explica divergențele de opinie europene și interpreta eronat situația. Polonia era singura țară În care America se bucura de sprijin și respect popular masiv. Restul Europei, fie ea nouă sau veche, nu era deloc de acord cu politica Statelor Unite În Irak și În multe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sursă de inspirație sau un model de invidiat. Multă vreme America fusese un alt timp: viitorul Europei. Acum era doar un alt loc. Bineînțeles, mulți tineri visau În continuare să plece În America. Dar, după cum declara Într-un sondaj de opinie un ungur care lucrase câțiva ani În California, „În America e bine să mergi când ești tânăr și necăsătorit. Când vine vremea să te așezi la casa ta, mai bine te Întorci În Europa”. Imaginea Americii ca tărâm al tinereții

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Alfred Kazin remarca În 1952 că pentru studenții săi din Köln „războiul se sfârșise. Războiul nu trebuia pomenit. Studenții mei n-au scos nici un cuvânt despre război”. Atunci când priveau În urmă, vest-germanii vedeau doar amintirea suferinței proprii: În sondajele de opinie de la sfârșitul anilor ’50, o majoritate covârșitoare a populației Republicii Federale cataloga perioada ocupației postbelice drept „cea mai grea din viața lor”. După cum anticipaseră unii observatori Încă din 1946, germanii s-au distanțat cu succes de Hitler: oferindu-l lumii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
răul făcut germanilor mai degrabă decât cel pricinuit altora Împreună cu ei. În acea perioadă, mulți germani erau de părere că persecuția evreilor nu fusese cea mai mare crimă, ci cea mai mare eroare a lui Hitler: Într-un sondaj de opinie din 1952, aproape doi din cinci adulți din RFG nu ezitau să declare că era „mai bine” să nu existe evrei pe teritoriul Germaniei. Faptul că În imediata vecinătate reperele atrocităților naziste erau relativ absente a Înlesnit astfel de poziții

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
personale sau de grup În numele unei entități abstracte, pe care, pe deasupra, o percep doar prin efectele negative: invazia forței de muncă ieftine și criminalitatea sunt doar două dintre cele mai importante. Marele merit al cărții lui Tony Judt constă, În opinia mea, În faptul că autorul reușește să scrie, până la capăt, o istorie, alocând fiecărui eveniment și fiecărei perioade numărul de pagini meritat. Nu e vorba așadar de o narațiune compusă dinspre prezent spre trecut - așa cum se obișnuiește În clipa de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ea e mai mult decât o istorie a Europei - e istoria conflictelor planetare În care continentul s-a văzut amestecat, cu sau fără voia sa. Căderea comunismului, ca factor declanșator al unei noi revoluționări a istoriei europene, a schimbat, În opinia lui Tony Judt, În mod radical perspectiva asupra unor fenomene ce păreau să țină de logica de fier a politicii (Războiul Rece, divizarea continentului În două părți ce nu comunicau, confruntarea dintre politicile economice ale Estului și Vestului european etc.

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]