11,959 matches
-
tolerarea, de către actualul regim, a grotescului spectacol cu un rege Cioabă, decît transferul aceluiași complex resentimentar, antimonarhic, antinobiliar, către o zonă ignobilă, contîndu-se pe un calcul pe cît de compromițător, pe atît de ineficace? Se înșală maeștrii diversiunii dacă își închipuie că românul de bun simț va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate. Prin anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puah! propagandei. Conectați la sursa de curent cotrocenist, rotofeii amatori de sport au dat drumul la bandă și au grăit, in corpore, de imaginea României în lume, din America-n Bangladesh, îmbunătățită, iată, și de anvergura turneului tocmai încheiat. Vă închipuiți ce felicitări a primit subrețica de la colegii ei, Stoica, Prunea, Graur și compania, pentru ineditu-i "material". Dar... bombă: Muster însuși, occidentalul carevasăzică, eroul turneului, la conferința de presă ce a urmat finalei, a atacat, în cel mai delicat idiom vadimist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juca cu chibriturile, singur, acasă, la Port Lligat, în lipsa Galei, plecată la piață, deci numai ce scăpase ca prin minune doar cu vîrfurile mustăților compromise, și și dădu fir la București că vine, să fie așteptat că aterizează la Otopeni. Închipuiți-vă ce forfotă generală, la toate nivelurile, de la Palatul Primăverii pîn' la Mînăstirea Secu: vine Dali! vine Dali! țopăia Ceaușescu (păi, nu-l felicitase marele Dali cînd pantofarul se automiruise cu sceptrul monarhic?), vine Dali! vine Dali! șontîcăia Ceaușeasca, imitînd-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu cadă. Parcă i-ar fi șoptit Gorbaciovul: stoi, nu acum, îți zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare ca să asigure un vernisaj (neapărat magnific) la care avea să fie prezent liderul comunist, proaspăt aureolat cu scena balconului. Ora vernisajului. Mai trăiau încă și mai expuneau mari artiști antebelici. Alături de ei, trepădușii realismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Resemnare? Nu. Să ne împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să intre definitiv în amintirea neguroasă a planetei. Oricum, trăiască diferența! Ne-am închipuit că rufoșii ce năpădiseră străzile după 1989 erau doar o defulare (de altfel și erau) după căderea comunismului, atît de grijuliu să-și ascundă, pudibond, furunculele, o defulare ținînd cît o modă: moda cerșitului la vedere, fără teamă. Ne-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi, dar ajungînd, minune!, prin nu știam ce conexiuni poștale, în atelierul din Armeană, sub forma unor fastuoase albume Skira (ieșirile "în exterior", la marile muzee, fiind rarități). Dacă scena scării tramvaiului s-ar fi repetat cîțiva ani mai tîrziu, închipuiți-vă un alt pictor strîngîndu-i mîna unui alt Alexandru George: S-a dat drumul la nud! ș.a.m.d. Nu chiar de pe scara tramvaiului, dar, oricum, în aceeași vreme schizofrenă, în plin congres al mînuitorilor pensonului și dălții, un veteran
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parte din maneliștii ăștia rași la tîmple și cu cerceluș în stînga vor contribui, și ei, la deriva de azi a României. Cînd un exemplar întrebat în toamnă a răspuns: L-am votat pe Vadim pentru că e țicnit, nu-mi închipuiam că voi descoperi stupefiat și nu prea o alternativă acnee la zbîrciurile și celulitele "românilor verzi". Mai e o speranță: că bila rasă și cercelușată nu va clona într-atît încît să defilăm cu celălalt distih: "Țicniți au fost, țicniți sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai și intitula însemnarea (măgulitoarea însemnare) despre mine cu titlul rubricii mele părăsite, Ultima tușă, cei care mă "iubeau" au crezut că și dădusem ortul popii. Iată, îi dezamăgesc. Poate și prin mărturisirea că am irepresibila dorință de a debuta. Închipuiți-vă ce furoare pe capul unei inimi de vîrsta a treia (care se crede, mă rog, de vîrsta a doua) a debuta într-un ziar nou, cum e Ziarul de Iași. (De altfel, vechi de cînd lumea. Pentru că s-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interviu, iar fanfaronada romancierului de-acum un sfert de secol ar fi rămas în datele ei candide, de adorabil donquijotism. Scenă de noapte, tîrzie. Aud vorbe gîjîite și deschid fereastra. În dreptul mașinii, aproape atingînd-o, trei personaje: doi, cu una. Îmi închipui că în birtul de la care, probabil, tocmai au ieșit, cel mai în vîrstă, a cărui chelie strălucește ud sub lună, i-a făcut curte fîței cu decolteu criminal, iar acum, în consecință, suportă prelucrarea tînărului mascul feroce, partenerul ei: la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi fac mici cumpărături la Hală. În bar, televizorul transmite meciul Brazilia - Turcia. La mese, în fața unor cappucinuri, băieți de băieți (semănînd ruptă-bucățică cu cei cu picamerele). Cer un cappucino și m-așez între ei. Dau gol turcii și îmi închipui că reala mea indispoziție (totuși, superfotbalul brazilian, nu?) ar trebui să fie și-a vecinilor de la mese. Aș: fac toți explozie de bucurie ca-n spotul ăla cu Bergenbier. De parcă ar fi marcat românii. Uite că dau turcii, pare să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vântul suflă năvalnic prin livezi, împrăștiind miros de fructe coapte. Mă aflu în parc. Fără să-mi dau seama, s-a înserat și m-am gândit să urmăresc cum se lasă amurgul violet de toamnă. Priveam în jur și-mi închipuiam că întreaga natură prezenta un spectacol cu costume și figuri mozaicale. Vântul jalnic lăsa-n ramuri câteo melodie tristă de toamnă. În fundul parcului, doi plopi apăreau în siluete, iar un greier cânta venirea serii. Și ca un sfârșit, își făcu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
integrității mintale a simulantului însuși: "carele pe sine se va învăța... de îndrăcire... Adevărat easte că cela ce să lipește dracului, apropiise de împreunarea lui și amândoi duh sunt, drept aceia carele se face de voia sa îndrăcit și să închipuiește de face ale lui lucruri... să se canonească cu canonul celuia celui ce adevărat se îndrăcește"). Chestiunea este încă actuală la nivelul nostru. Responsabilitatea unor acte cu caracter medico-legal variază în funcție de vârstă, de sex și chiar de profesie, existând pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucrării, P. Zosin analizează netemeinicia liber-arbitrismului, care, pentru autor, constituie o expresie implicită a recunoașterii dualismului psihofiziologic. Voința în sine (liber arbitrul) este o categorie imposibil de admis. "Individul poate avea iluzia că vrea și odată faptul consumat să-și închipuie că a greșit, c-ar fi putut vrea și altfel; în fapt el e strict determinat și noțiunea de "voință" în realitate decât o strictă fatalitate. De unde rezultă că liber-arbitrismul este lipsit de orice temei științific"109. Ca urmare, noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau îndepărtată. Astfel e cu putință apariția "calului verde", de fapt numai o idee de cal, sau a "apei" o idee de apă în albia unui pîrîu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin Popa Cînd vorbim despre oameni Cînd vorbim despre oameni (care știu măcar puțin din multele semnificații ale acestei calități), trebuie să ni-i închipuim ca pe niște permanente obiecte ale agresiunii fie biologică, socială, politică sau culturală (șocuri ale unui impact cu dintr-un afară mai apropiat sau mai îndepărtat), fie ale autoagresiunii (semnale revelatorii ce vin din noi înspre noi). Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
națiune conștientă a suferit-o cândva. În împrejurările acestea tragice, Academia Română care, de trei sferturi de veac de când ființează, a continuat să reprezinte unitatea culturală a poporului român de pretutindeni, a îndurat cea mai grea lovitură din câte se pot închipui. De aceea ea, în durerea ei, se adresează către Academiile surori din lumea întreagă pentru a le împărtăși durerea ei și a le solicita sprijinul moral de care simte nevoie, pentru repararea nedreptății și redresarea culturii și științei românești, încercată
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
banditesc al nemților împotriva noastră. Aș vrea să știu dacă îmi puteți da o lămurire în această privință ? — Domnule vicepreședinte, nu am primit nici o informație. De altminteri, știu că de două zile legăturile telefonice cu țara mea sunt întrerupte. Îmi închipui că legația Dvs. din București a trebuit să vă dea lămuririle cuvenite. —Legația noastră nu cunoaște decât faptele: participarea Dvs la agresiunea împotriva noastră. Din partea guvernului nu am primit nici o înștiințare, nici o cerere, nici o declarație de război. — În cazul acesta
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
un proces pe care așa-numitul cugetător îl împlinește, ce-i drept, în chip conștient, dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care îl pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. În această definire a ideologiei, Engels subliniază câteva caracteristici ale conștiinței încadrate în perspectiva analizată aici: a) conștiința constituită „după” procesul de determinare obiectivă; b) funcțiile acesteia sunt explicative, și nu constitutive; c)există o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un proces pe care așa-numitul cugetător îl împlinește, ce-i drept, în chip conștient, dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care-l pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel nu ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. Teoria marxistă a ideologiei pune în evidență un paradox al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață și o „suprafață” care reflectă acest conținut, dar într-o modalitate mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
boierești să-mi caute pricină și să mă aducă la sapă de lemn... Și astăzi Împușcă-i porcii; mâine, vacile și boii; poimâine, căișorii; În altă zi ie-i oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. Îți poți Închipui, Măria ta, ce urgie grozavă era pe capul meu ! Văzând eu de la o vreme că nu mai Încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boieriu să mă jeluiesc. Și boierul, În loc de un cuvânt
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
d1 Poincarré, ci singura adevărată, căci ea se Întemeiază pe realitate, și nu este decât o singură realitate, aceea pe care o percepem prin simțurile noastre. Nu poate fi Încă, alăturea cu dânsa, o realitate „inteligibilă” și, chiar dacă voim să Închipuim alte soiuri de realități prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care este aplicată realității concrete este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În formă cantitativă; uneori trebuie privită o povestire istorică ca o explicare care se mărginește a expune o evoluție al cărei sens numai apare, fără ca să se poată preciza cauzele” (p. 25). Din aceste citații rezultă că reprezentanții științelor pozitive Închipuie astfel rolul științei: știința este realitatea Însăși percepută de inteligența noastră prin prisma conceptelor generate, ceea ce-i dă putința de a prevedea fenomenele viitoare. Aceste generalizări conțin În același timp explicarea acestor fenomene; căci ele ne dezvelesc cauzele producerii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poruncit doar atât ca omul să se facă din pământ, oare nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreșit că da! Dar pentru ca, prin felul prin care am fost creați, să ne statornicească în suflet învățătura de a nu ne închipui noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea istorisește pe toate în chip precis și spune: A făcut Dumnezeu om, luând țărână din pământ. Vezi și în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci țărână
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Dumnezeu, proprie și Tatălui. Dacă nu cinstesc pe fiul unui om, nu-l cinstesc nici pe tatăl lui. (n. s. 485, p. 271) 30 „Dacă mă va întreba elenul: De unde se vede că Hristos este Dumnezeu? (trebuie să ne închipuim că aceasta ne va întreba mai întâi, căci toate celelalte decurg din aceasta), nu-i voi aduce dovada din cer, nici din altele ca acestea. Într-adevăr, dacă îi voi spune că Hristos a zidit cerul, pământul, marea, n-are să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu, amândoi fiind Unul și Același ... Dumnezeu din Dumnezeu (...) a pornit din izvorul Său fără să se fi rupt din el ... “. (Tertulian, Apologeticul, XXI, în PSB, vol. 3, p. 70) „Cum ne-am putea închipui sau cum am putea crede că Dumnezeu-Tatăl ar fi putut să existe chiar și o clipită măruntă fără să nască (din veci) această Înțelepciune? Ori se va spune cumva că fie că Dumnezeu n-a putut naște această Înțelepciune înainte de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]