12,073 matches
-
sau curții cu juri) manuscrisul ultimei mele creații formidabile, care va uimi veacurile etc. etc.? Evident, orice ordine juridică va fi răsturnată în mod abuziv. Singurul răspuns adecvat este următorul: Acuzat, stai jos. Istoria literară se va pronunța. Deocamdată, ai călcat grav articolul 999 din Codul Penal. Ești condamnat la 10 ani închisoare. Eventual cu reducere de pedeapsă, în caz de bună purtare. Să ne reamintim și de cazul Socrate. Acest mod rigorist de judecată și, în același timp, perfect filozofic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
crește un spic întreg. 4. Este frumoasă, asigurând acceptarea și interiorizarea necondiționată, pozitivând; 5. Este subtilă, folosind simboluri, și eficace, având vigoarea spiritului. Manipularea și liberul arbitru Manipulare înseamnă să impui, ori să convingi pe cineva, să facă ceva, ce calcă liberul lui arbitru, ceva, în care tu ai interesul major, câștigul cel mai mare. Povestea cu tâlc mă duce, pe mine, care vorbesc, te duce, pe tine, care asculți, în pragul propriei cunoașteri. Mustrând și sfătuind prin imagine și poveste
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sinelui "gemelofagia" 49 Politica și condeierii 54 Dominique StraussKahn și literatura, sau sclava Isaura în variantă franceză 58 Cine face cărțile? 63 La ce bun romanul? 67 Literatura rescrierii 72 Subiectivitate și limbaj 76 Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... 80 Dragostea fin de siècle 86 2. PREMII LITERARE (20102013) 97 O familie de mincinoși 99 Moartea de hîrtie 102 Men in black 105 Toamnă belicoasă? 110 Sun Tzu à la française 114 Eșecul romanesc al multiculturalismului? 118 Despre iubiri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o formă franțuzească. (citat de Monique Jutrin-Klener) Se creează astfel o "topofilie" (Bachelard), adesea imaginară, de locuri iubite și protejate de intimitatea noastră, purtată de o limbă neasemuită, căci zidurile de apărare obișnuite au fost dărî mate, iar scriitorii frămîntă, calcă, deformează, combină în voie o magmă de cuvinte care le e deodată accesibilă în puritatea ei sălba tică originară, o comoară pe care îndrăznesc s-o maltrateze, s-o trădeze, s-o îmbogățească. În această perspectivă, unele texte belgiene nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
păstrarea formelor de substantive verbale utilizate de Lévinas, fără înlocuirea ultimului (Dédire) cu un participiu trecut, deci pasiv, subliniază și procesualitatea continuă, trecerea, curgerea veșnică a tăcerii ileității în cuvîntul înscris temporar pe chip. Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... Avea un secret legat de etică (Kierkegaard), pentru că a trăi, spunea el, "înseamnă a fi adus deja o ofensă eticii, înseamnă deja a manifesta un lucru pe care înțelepciunea nu-l suportă..." (Conștiința nefericită) Moartea sa a răscumpărat orice ofensă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mizeria politicii, urmîndu-și pînă la capăt vocația de cercetător. Deville izbutește să-și transmită convingerile personale, anume că pasteurienii și parnasienii au fost ultimii eroi francezi, revoluționari pozitivi care au schimbat fața Franței și a lumii privind drept înainte și călcînd în picioare bătrînii demoni ai Europei. Prin pana sa reînvie o epocă fericită, de fapt călare pe secolele 19 și 20, în care progresul, tehnologia, într-un cuvînt, modernitatea încă mai erau sinonime cu optimismul și încrederea într-un viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
impusă, se va găsi deodată una mai specioasă. Ea va fi redusă la alternativa de a schimba în fiecare dimineață modul său de existență sau de a persevera pentru totdeauna pe o cale recunoscută falsă prin simplul fapt că a călcat pe această cale. O a doua consecință constă în a excita setea de putere în toți visătorii. Îmi imaginez organizarea muncii. A-mi expune sistemul și a aștepta ca oamenii să-l adopte dacă este bun ar presupune că principiul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și este de la sine înțeles că, după ce au declamat, în cărțile lor, împotriva individualismului, își vând cărțile și se conduc întocmai ca omul vulgar în trenul obișnuit al vieții. Ah! Fără îndoială, dacă interesele sunt în mod natural antagonice, trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie refăcută lumea sau, cum spun aceștia, reconstituită societatea, pe baza unuia dintre numeroasele planuri pe care nu încetează să le inventeze. Interesul, principiu dezorganizator, trebuie înlocuit cu devotamentul legal, principiu involuntar, forțat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
singurul element al deciziei. Este posibil să se facă o greșeală în acest calcul, dar chiar și eroarea care ar angrena o pierdere de proprietate nu va constitui o violare sistematică a proprietății. Dar dacă domnul primar propune să se calce în picioare o industrie spre profitul alteia, să interzică saboții în avantajul cizmarilor, sau ceva asemănător, atunci îi voi spune că aici nu mai este vorba de un calcul de avantaje și neajunsuri, este vorba de o pervertire a autorității
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
între Interes, care, după dumneavoastră, este de partea restricției, și Justiție, care, așa cum ați mărturisit, este de partea libertății. Or, când eu, adoratorul vițelului de aur, vă somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
14. Piețele se bazează pe principiul supraviețuirii celui mai adaptabil Ca și legea junglei, roșie la dinți și la gheare, legea pieței înseamnă supraviețuirea celui mai adaptabil. Cei care nu pot produce la standardele pieței cad pe margine și sunt călcați în picioare. Invocările principiilor evoluționiste precum "supraviețuirea celui mai adaptabil" în studiul sistemelor biologice și în studiul interacțiunilor sociale duc la confuzie, dacă ele nu identifică în fiecare caz ce anume supraviețuiește. În cazul biologiei, este vorba de animalul individual
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Grădina cea plină de fragranță a Ilenei în care adoarme Arghir este evocată floare cu floare, după metoda pictorilor primitivi. Tema aceasta a grădinii, venită din Orient, a culminat în poezia Renașterii, spre a se reînnoi prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În perspectiva lor, poetul desfășură câmpurile și orașul Târgoviște, tratează într-un colț un detaliu cinegetic și zugrăvește întreagă geografia, înviorată de impulsia erotică, cerul cu stelele, apele adamantine, păstorii jucând în jurul focurilor, la răsunetul fluierelor câmpenești, caii nechezând, boii călcând apăsat înaintea plugurilor, taurii, mieii: Plăcute zbierări de turme Aerul îl umple tot; Tauri grei p-ale lor urme Apăsate mugiri scot. În poezia conceptuală, Văcărescu are vibrație, dignitate. Stihurile făcute sub stemă în 1818 (La pravila țării) se întemeiază
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. Când te uiți la el și trece Parcă este în chiostece. Pann are meșteșugul măscăriei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cilibi Moise are două părechi de case; unde șade și nu-l lasă să iasă, unde vrea să se mute și n-are cu ce să plătească." " Într-o zi Cilibi Moise a dat de-o mare rușine, l-a călcat hoții noaptea și n-au găsit nimic." "Cilibi Moise se roagă de sărăcie de vreo câțiva ani ca să iasă din casă numai până se îmbracă." Capitolul VII ROMANTICII MACABRI ȘI EXOTICI D. BOLINTINEANU În Curierul de ambe-sexe din 1842, macedoneanul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bea dintr-o hârcă, o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț al sonurilor hîrjiite și repezi, al dinamicei colosale și noroase. Baba deschide seria blestemelor în poezia noastră: "Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadavru și-n visu-ți să-l vezi! Să strângi tu în mînă-ți tot mâini diafane, Și orice ți-or spune tu toate să crezi, Să-ți arză plămânii d-o sete adâncă, Și apă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț al sonurilor hîrjiite și repezi, al dinamicei colosale și noroase. Baba deschide seria blestemelor în poezia noastră: "Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadavru și-n visu-ți să-l vezi! Să strângi tu în mînă-ți tot mâini diafane, Și orice ți-or spune tu toate să crezi, Să-ți arză plămânii d-o sete adâncă, Și apă, tirane, să nu poți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre zi și noapte, el își face cale. Singur el se luptă în acele văi Unde mâna morții a călcat pe-ai săi, Dar sub mii de brațe trebuie să cază. * Oameni puși să sune, prin adânci păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi, Turcii stau și-ascultă larma depărtată. * Printre stânci râpoase, prin adânci strâmtori, Unde urlă apa. * Într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă, comparabili doar marilor poezii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deasupra României reeditează în alt stil o temă eminesciană: Era un zbor fantastic, un zbor fără de nume, Ca zborul lui Mazeppa pe calul său legat, Și treieram pe vânturi, și colindam prin lume, Purtat pe unde corpul odată mi-a călcat. Câmpiile întinse păreau niște năluce Și Dunărea un șarpe dormind peste câmpii, Tot omul o furnică ce naște și se duce, Iar munții cei gigantici abia niște copii; O pată cenușie în josul meu s-arată, E marea care vecinic de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
accepta indiferentismul maiorescian și estetica artei metafizice. Prin urmare, Nădejde, om foarte inteligent și cultivat, sprijinit pe un grup de simpatizanți evrei, făcu socialism cu cel mai mare efect. Elevii de liceu refuzară să se mai închine "la idoli", alții călcară icoane în picioare. Nădejde lua apărarea școlarilor împotriva profesorilor, făcea caz mare de anume așa-zise persecuții, era chiar de părere că copilul nu trebuie să se supună tatălui când este mai cult decât el. Sofia Nădejde polemiza cu Maiorescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
risipite printr-un gest malițios al mâinii, sau bizuite pe o imagine centrală (Teleor e un metaforist inventiv): Copacul gros, d-o sută de ani, În a frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi verde, Când vro furtună-i căta ceartă, Misterios ca și un gnom, În hohote se scutura. În curtea casei, sta în mijloc Înfipt adânc cu rădăcini Ce se-ntindeau în depărtare Trecând în curte la vecini
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cocori, câinele Grivei se ține după copil, poetul satului contemplă într-o dulce mâhnire nucul casei paterne: De mult s-au risipit și-acei Bătrâni ce-n umbră ți-au stătut La sfaturi cu părinții mei - Și frunza ce-o călcară ei Țărână s-a făcut! Marile disperări sunt absente și poetul, departe de a ocoli lumea, gustă melancolia la hora duminicală: M-am dus și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntîia oară În sufletu-mi simții cum se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește Drum de iarnă, fără
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]