12,054 matches
-
Toate colochiile și întreruperile se fac avocățește, cu multă vioiciune și cu tonul înțepat și volubil.) Domnule prezident!... Trahanache: (clopoțel) Stimabile, onorabile, faceți tăcere... avem cestiuni arzătoare... Cațavencu: (ridicându-se în capul băncii) Cum, domnule prezident? De unde până unde 64 chestie arzătoare la ordinea zilei? Dacă nu mă-nșel, îmi pare că suntem în anul de grație 1883... Ce are a face? Chemați pe onorabilul orator la cestiune... Trahanache: (ridicându-se iar peste masă și atingându-l pe umere pe Farfuridi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se ducă la o fată sau... dar nu are curaj; dacă bea puțin, se amețește și prinde curaj și se duce, dar face mai rău” (elev de liceu, Mangalia); Pentru că vor s-atragă atenția și-atunci fac tot felul de chestii din astea mai... ce știu eu, mai de adulți. Așa li se pare lor că...” (studentă, Brașov). Se pare că tinerii din România „învață” încă din familie consumul de alcool și își întăresc acest comportament în grupul de prieteni, la
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și alții. 4. „Strigoii”, în Poezii, ediția cit., p. 54. 5.T. Arghezi, „Cronica teatrală, Teatrul Comoedia: «La Griffe» (în ghiară) de Henry Bernstein”, în Viața Romînească, 7, vol. 25, nr. 4, apr. 1912, p. 120. 6. Radu Rosetti, „în chestia limbii literare”, în Viața Romînească, 7, vol.26., nr.7, iul., 1912, p. 39. 7. Mircea Dem. Rădulescu, „Noapte de vară”, în Viața Romînească, 2, vol.24, nr.2, febr.1912, p. 202. 8. Punct de vedere auzit, cu ani
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
firilor noastre. „Nu-i exclus - scria marele biolog ieșean N. Leon - ca totul să depindă de prisma prin care privim lucrurile: Democrit rîdea și Heraclit plîngea de viciile oamenilor, căci toate acțiunile noastre par comice unora și tragice altora. E chestie de seriozitatea ce le-o acordăm.” (Note și amintiri, p. 24) Iar Ernst Jünger releva, în „Primul jurnal parizian”, la 29 aprilie 1941: „Nehotărît, între Pont Neuf și Pont des Arts, am înțeles dintr-odată că starea labirintică se află
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi lipsea totul, dar nu se plîngea de nimic. Trăia fără grija zilei de mîine, ca păsările cerului, care nu seamănă, nici nu seceră, ci se reazemă pe mila Domnului cea bogată. Cît privește examenele pentru care venise, le considera chestii de inspirație, așa că le aștepta fără emoții. Tot Cacoveanu mai spune: "Eminescu a stat la mine, în 1866, de la sfîrșitul lui mai pînă cătră 15 iulie al aceluiași an, cînd eu, făcînd bacalaoreatul, m-am depărtat din Blaj acasă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scenografia minuțioasă, și improvizația bufă. Un text din Sfârșitul drumului, începutul călătoriei oferă o definiție a poeziei care îi sugerează în egală măsură complexitatea și ambiguitatea specifice acestui leac hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel de neamț
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi chestia aceea. Hai să nu fiu rău și nedrept: vâjâiala asta poate deveni poezie, dar ar avea nevoie de un strop din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi chestia aceea. Hai să nu fiu rău și nedrept: vâjâiala asta poate deveni poezie, dar ar avea nevoie de un strop din ceea ce nu se poate numi ori atinge, dar care e undeva în noi și apare când augurii sunt favorabili
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe tărâm social. Lucrul acesta l-au înțeles și cei care, în secolul trecut, au pus bazele României moderne. Editând "Steaua Dunării" în plină campanie unionistă, Kogălniceanu voia să ofere "mijloacele de a avea de îndată o idee exactă despre chestiile cele mari", cu alte cuvinte, să-și lumineze concetățenii asupra ideilor cu care lumea se confrunta într-o epocă de amplă resurecție. Ceea ce istoricul coborât în arena civică spunea atunci e mereu valabil și merită să constituie o temă de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
total, până la demență, sistemele ideologice care dau sens lumii și vieții; ne lipsește, în dureroasa noastră incoerență, logica. Ne trebuie imperios și urgent silogismul. Ne lipsește complet morala, nu aceea ipocrită a filistinismului colectiv, ci aceea personală, care e o chestie de scuză față de propria conștiință, de propria împăcare, de revolta sinceră, de demnitate neîntinată. Ne lipsește gustul, îndreptar de măsură, de tact și de decență față de toate deșănțările, urâțeniile și excesele. Și, în fine, ne lipsește dureros, până la asfixie, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
puterea de înnoire. Departe de suficiența obtuză ce se degajă din atâtea producte mai vechi ale domeniului, istoricul contemporan e mai critic, mai reflexiv, mai atent la dimensiunea peratologică a discursului său. Nu e totul în explorarea condiției umane, o chestie de limite, de circumscriere a nuanțelor de ierarhie a determinărilor cronotopice sau de altă natură? Mai puțin încrezător în liniaritatea progresului, el știe să recunoască totuși importanța acestei teme în istorie, să facă din desfășurările ei un stimul din care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a simțit destul de jignit de afirmația făcute de angajat. Odată, în timp ce asistam la o ședință a managerilor seniori, l-am auzit pe unul dintre directorii executivi spunîndu-i președintelui: „Știu că nu crezi că o femeie poate să se ocupe de chestia asta, dar totuși eu o recomand pe Sylvia”. Președintele s-a arătat ofensat de sugestia că hotărîrile sale ar ține seama de diferențele de gen. îmi amintesc de un angajat de la un centru de telecomunicații care i-a spus supraveghetorului
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
genera rezultate uimitoare: Ați făcut o treabă foarte bună organizînd acest proiect. Mi-a plăcut felul în care v-ați ocupat de clientul acela. Cred că ați luat o decizie foarte bună. Mereu îmi amintesc ce bine vă pricepeți la chestia asta! A ieșit foarte bine! Prima mea slujbă adevărată a fost în cadrul unei mici agenții de publicitate din Toronto, Canada. Eram un boboc care încerca din greu să-și cîștige un loc în interiorul companiei. Dintr-un motiv sau altul, vicepreședintele
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
hotărît să lucrez iar peste program”. Odată ce spui asta, prima întrebare care răsare în minte este „De ce? De ce am hotărît să lucrez iar peste program?”. Aceasta este urmată de o avalanșă de alte întrebări: „Aș prefera să fac altceva în loc?” „Chestia asta e cu adevărat mai importantă decît alte lucruri?” „Dacă da, de ce am ales să mă ocup de ea?”. Toate întrebările își cer imperios răspunsurile, iar acestea te pot ajuta să identifici alte posibilități de acțiune mai satisfăcătoare. Să presupunem
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
indiferent de ceea ce gîndești tu. Iată un exemplu: Șeful: Susan, cred că Richard de la Contabilitate ori e cel mai stupid om de pe planetă, ori vrea să se răfuiască cu noi și se poartă așa dinadins. Eu unul cred că face chestiile astea cu un scop anume. Ce altă explicație mai poate fi? Tu ce crezi? Susan: îcare îl simpatizează pe Richard de la Contabilitateț Așa e, sigur că așa pare. Dar nu prea înțeleg - uneori pare un tip foarte amabil. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
la adresa lui. Cea mai bună strategie este să spui ceva ce scoate în evidență respectul tău pentru șef. De exemplu: „Nu te invidiez că te-a pus într-așa o situație!” sau „Mă bucur că nu trebuie să mă ocup de chestii din astea”. Ambele afirmații subliniază respectul pentru poziția lui, fără a-i comenta decizia. încearcă să fii un bun coechipier Nimic nu e mai frustrant pentru un șef decît ca un membru al echipei sale să tragă chiulul sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
recomandată presupune să îi atragi atenția asupra stării de fapt, fără ca el să se simtă judecat sau condamnat. Cea mai potrivită metodă este un comentariu sau o observație scurtă, aruncată ca din întîmplare: Șefule, e aceeași cămașă ca și ieri? Chestia aia de pe biroul tău e prînzul de săptămîna trecută? N-ai avut timp de călcat dimineața asta? Printr-o simplă replică, îi semnalezi șefului un lucru despre care nu știa că e remarcat de toată lumea. Acum, după ce a aflat că
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
dovedindu-se a fi și internetul; în acest context, merită observat și fenomenul migrației adolescenților dintr-o rețea de socializare ca facebook către altele (instagram, de pildă), unul dintre motive fiind acela că întâlnesc acolo frecvent adulți: "Facebook era doar chestia asta pe care toți părinții noștri par să o aibă". (Dumitrescu, 2013, p. 88). Reise că anexarea de către educația formală a infrastructurii și a tehnicilor specifice spațiului virtual ar trebui să se facă în modalități care să nu determine o
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vot deliberativ sau numai consultativ pe medicul primar al districtului și pe acel al spitalului. Art. 12. Lucrările ordinare ale Direcției vor putea avea loc cu prezența a numai a doi membri, iar la cas de desbinare se va supune chestia la seansa complectă. Art. 13. Ori-care dintre membrii Direcției va putea face propuneri înscrise sau verbale, privitoare la interesele și administrațiea spitalului. Asemenea propuneri vor fi desbătute în seanse complecte și admise sau respinse cu majoritatea voturilor. Art. 14. Direcția
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
x 0 )/0 este egal cu 0/0, la fel ca și (3 x 0)/0 și (4 x 0)/0. Din nefericire, asta înseamnă că 0/0 este egal cu 2, dar și cu 3, și cu 4. Iar chestia asta nu mai are nici un sens. Ciudățenii apar și când privim raportul 1/0 din altă perspectivă. Înmulțirea cu zero ar trebui să anuleze împărțirea la zero, deci 1/0 x 0 ar trebui să fie egal cu 1. Însă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
teorie a nimicului. Renunțarea la zero: Teoria stringurilor Problema este că, atunci când încercăm să calculăm absolut tot ce întâlnim în cale până la nivelul unei distanțe nule, ecuația ne explodează în față și ne dă răspunsuri fără sens - de genul infinitului. Chestia asta a dat multe bătăi de cap atunci când a fost formulată teoria electrodinamicii cuantice. Infinitul era rezultatul tuturor problemelor pe care oamenii încercau să le calculeze! RICHARD FEYNMAN Teoria relativității generalizate și mecanica cuantică au fost condamnate la incompatibilitate. Universul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au mîncat în copilărie du cacao, dat cu lingurița de vro bonă", angajîndu-se uneori în curse sinucigașe pentru posturi ale respectabilității: își mobilizează cunoscuții pentru a putea ocupa un loc în comitetul teatral, deși "postul e onorific să știi: e chestie de ambiț". Într-o scrisoare către Vlahuță, își va rememora situația de la 20 de ani: "Sunt copil de părinți sărmani și fără nume. [...] Am o educație nu tocmai îngrijită [...] dar am puțin bun simț [...]; duc bine la tăvăleală; dovadă că
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nimic și abuzează pot zice într-un mod extraordinar de prieteșugul meu pentru el ba are de gînd să mai plece și la Iași, nu știu eu singur pentru ce." În ceea ce privește sperarea și rîsul împreună, Eminescu le dezminte: "Musiu în chestie e, îmi pare, tot în București. Dar nu l-am mai văzut." Aceste rînduri sînt din 6 ianuarie 1882: numit în 1881 revizor școlar pentru județele Neamț și Suceava, Caragiale ceruse mutarea pentru Argeș-Vîlcea " Cauza? dorința de a pune distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii acestui impresionabil"; cu Anton a colaborat o întreagă perioadă însă relațiile s-au deteriorat pînă la limită în urma unei polemici publice și efectele acesteia sînt dezvăluite în articolul În chestie personală publicat în revista Moș Teacă (1895) după ce Caragiale apare într-un duel ca martor al agresorului: "Noi doi am avut de curînd o polemică, din care fiecare pretindea că el a fost victoriosul. Afacerea din urmă dovedește și naivilor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
traseul de la d. Lefter Popescu la Eleutheriu Popescu (Două loturi). Prin raportare la Nică a lui Ștefan a Petrei (sintagmă denomitativă cu valoare de biografie și încadrare în neam și spiță), Goe apare ca un nume suspendat, D-l în chestie neavînd un model patern, biet Hamlet în pantaloni scurți într-o lume a femeilor; genial este intuită și funcția numelui Mitică indicînd lipsa de individualitate și manifestînd parcă tendința de a deveni substantiv comun; soțul care profită senin de expedițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]