13,496 matches
-
într-o ipostază. În ambele, Dumnezeu a pus un sens care îl cuprinde. Or, dincolo de datele de istorie literară, dincolo de conjuncturile politice, cartea ta pune în față conștiința și existența (ca și cum ele s-ar exclude, deși simt, ambele, o atracție ciudată pentru celălalt). Dacă ar fi să mă joc, aș spune: nu întâmplător conștiința a murit, iar existenta, vorba unui vers din Cărtărescu, da, existenta există. Am acum pe masă câteva cărți în care cred (în treacăt fie spus: am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu zeci de ani în urmă, știindu-se cât de ușor este acum să aduci la zi, dacă vrei, o informație. Sau dacă se scrie o istorie, aceasta musai trebuie să fie ironică, orientată ori spre polemică, ori spre diagnostice ciudate, afirmații jignitoare care nu fac casă bună cu seriozitatea când este vorba de o istorie a unui fapt de cultură de amploare cum este literatura. Cât privește "dezideologizarea" literaturii, cred că este un domeniu extrem de greu de atins și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
economiei de piață. În acest condiții nici nu-mi mai este rușine că sunt român, îmi este rușine că sunt om, altfel spus un membru al acestei specii care a inventat acest tip de economie, de feudalitate târzie. În mod ciudat, m-am simțit mai puțin "jenat" că sunt român ori de câte ori am călătorit în Japonia sau în Statele Unite. Cum în aceste zone ale lumii nu se știe absolut nimic despre România, și nici cerșetorii de origine română nu sunt vizibili, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până spre finele anului 1982, când am părăsit ireversibil cenaclul, cu câțiva ani înaintea dezastrului de pe Stadionul Ploiești, din 15 iunie 1985, unde am fost și acolo martor, dar de data aceea cu totul întâmplător, printr-un complex de împrejurări ciudate, care au făcut posibil să fiu de față și la sfârșitul nebuniei, cum am fost la începutul ei frumos și curat. Trebuie să precizez, totuși, că veneam doar din când în când la spectacole și în turnee, neavând studii muzicale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu era, sincer, conștientizat de mine la epoca respectivă, chiar deloc. Erau foarte diferiți, de exemplu nu ne lăsau să ne jucăm între 2 și 5, trebuia să fie liniște pe stradă, ba chiar scria peste tot... și, unii mai ciudați decât alții. Tăiau mingile dacă le cădeau în curte acolo, deși curte nu era... N. D.: - Severi. M. V.: - ...mai severi..., poate că ideea de ordine era, să zic, mai așezată, mai atent, așa, mai reglementată, dacă se poate spune așa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și "de patrimoniu". Dacă la 1795 Amiralul părăsea catedrala din Santo Domingo pentru cea din Havana, la 1877, într-o criptă a catedralei din Santo Domingo, s-a găsit o cutie de plumb cu resturi osuare, ce purta o inscrip-ție ciudată: "Ilustrul bărbat Don Cristobal Colon"! A apărut astfel ipoteza că la Havana și, ulterior la Sevilla, au fost transferate nu rămășițele lui Cristofor Columb, ci ale fratelui și fiului, Diego! Ca atare, cutia de plumb a fost depu-să într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de rom. Printre acestea, un cocktail "istoric" "Cuba Libre", născut în anii luptei pentru independența împotriva Spaniei, când aliații cubanezilor, respectiv militarii americani, printr-un reprezentant al lor, un ofițer de cavalerie, ar fi cerut la un bar o combinație "ciudată" cola, Bacardi, gheață și lămâie. La loc de frunte pe lista "celor 100" se situează și "mojito" rom alb, suc de lămâie, zahăr, gheață în cuburi și frunze de mentă verde și "Daiquiri" rom alb, suc de lămâie, zahăr, câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
luând ca unitate de calcul și de apreciere numărul asasinatelor puse la cale împotriva sa 638 în total, până în 2006, anul retragerii sale: Eisenhower 38; Kennedy 42; Johnson 72; Nixon 184; Carter 64; Reagan 197; Bush tatăl 16; Clinton 21! Ciudată și sinistră statistică! Nu mă așteptam ca la acest capitol "artistul "Reagan să-l depășească, e adevărat "la mustață", pe "durul" Nixon! Deci... 638 de Recviemuri pentru Fidel! Că Fidel Castro și Cuba au fost de-alungul celor 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Într-o căsuță de lemn pe care o construisem. N-am simțit frică, ci doar un sentiment de liniște și uimire. Altă halucinație sau coșmar avut În mod repetat privea „animalele din perete”, și a Început cu delirul unei febre ciudate, nediagnosticate, de care am suferit la vîrsta de patru sau cinci ani. Am urmat o școală liberală alături de viitorii cetățeni respectabili, avocați, doctori și oameni de afaceri ai unui oraș mare din Midwest. Eram timid cu ceilalți copii și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și chiar cu mașini noi. Era, deopotrivă, un mincinos Învederat, care părea să mintă mai mult pentru el Însuși decît pentru vreun public anume. Avea o față sănătoasă, cu trăsături pronunțate, de țăran, dar avea ceva bolnăvicios Într-un fel ciudat. Trecea prin fluctuații bruște de greutate, asemenea unui diabetic sau unui bolnav de ficat. Aceste schimbări În greutate erau adesea Însoțite de un acces incontrolabil de agitație, astfel că omul dispărea cîteva zile. Efectul era straniu. Îl vedeai o dată cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a dat cuțitul lui mare, cu arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina fluorescentă. Tuturor le era frică de Whitey - tuturor, În afară de Roy. Roy Își sorbea berea cu un aer tenebros. Ochii-i lucea, cu fosforescența lor ciudată. Corpul lui lung, asimetric, era proptit de bar. Nu se uita la Whitey, ci spre peretele opus, unde erau separeurile. Mi-a spus la un moment dat: - Nu-i mai beat ca mine. E doar Însetat. Whitey stătea-n mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cît mai departe de el și să nu-i atragă atenția. Slim Metrou, partenerul ocazional al lui Mike, a intrat și-a cerut o bere. Era Înalt și osos și fața lui urîtă părea lipsită de viață Într-un fel ciudat, ca și cum ar fi fost de lemn. Whitey l-a lovit cu palma În spate și l-am auzit pe Slim zicînd „Ce Dumnezeu, Whitey!” A mai fost un schimb de cuvinte pe care nu l-am auzit. Undeva pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o scrisoare de la un prieten de-al meu psihiatru. De fapt, luase cu el toate scrisorile mele vechi după ce-mi percheziționase casa. - Nu, n-am studiat psihiatria. E doar un hobby, ca să zic așa. - Ai niște hobby-uri cam ciudate. Morton s-a lăsat pe spate și a căscat. Tipul cu pipa și-a strîns brusc pumnul și s-a lovit cu el În piept. - SÎnt gabor, Înțelegi? Oriunde mă duc, mă-ntovărășesc cu gabori. Domeniul tău sînt stupefiantele. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Într-un colț În curte. Drogații erau adunați la un loc, vorbeau și gesticulau În felul lor tipic. Drogații poartă toți pălării, În cazul În care au. Toți arată la fel, ca și cum ar purta o costumație identică Într-un fel ciudat, care scapă unei corespondențe precis formulabile. Marfa i-a Însemnat pe toți cu pecetea ei inconfundabilă. Ike mi-a zis că deținuții fură adesea pantalonii de pe nou-veniți. - Așa o pegră-i adunată aici! Am văzut, Într-adevăr, mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
onorurile. Era foarte amabilă, mai ales după ducerea la București. Slujba era făcută de cei trei preoți, sub ochiul sever al maicei, cântările din gât și pe nas foarte mediocre, rugăciunile spuse de stariță cu o voce de comandă foarte ciudată. Efectul bisericii cu interiorul bine proporționat, picturile patinate de vreme și de fum, maicele toate îmbrăcate la fel, în negru, cu lungile camilafce pe spate și blăni frumoase, cu lumânări aprinse în mână, făceau un efect auster și impozant. Clădirea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Robescu, Cămărășescu, Procopie, Casotti, Pencovici etc. etc. și la fiecare îți povestește istoria lui și a neamului său. A fost crescută de starița precedentă, rudă cu Crețenii; de acolo, o demnitate în ținuta ei și maniere frumoase care fac un ciudat contrast cu ignoranța ei totală, în afară de cele bisericești. Când povestea era plină de haz și știa, cu câteva vorbe, să-ți zugrăvească pe cineva de-l vedeai cu ochii și nu-ți scăpa nici un [aspect] ridicol. Își menținea prestigiul în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nevoind să facă acest afront celor trei doamne patronese și d-relor Georgeta Berindei și Mia Ghica, concertantele [care, după mine, puteau să se simtă indispuse în ultimul moment și să nu apară](Ediția a II-a, 1996, p. 136. ). Lucru ciudat, d-ra Ghica, în plină febră tifoidă, cântă aproape inconștientă și căzu la pat când ieși din Atheneu. Ar fi fost firesc să se abțină de la început. Când era să înceapă muzica, apăru în sală Mackensen cu statul lui major, condus
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai atinsă, care, neavând alte școli superioare la dispoziție, a trecut la cele rusești din Kiev, din Moscova și Petersburg și în ultimele decenii copiii lor au părăsit limba strămoșească, astfel că azi cei mai mulți tineri nu o știu. Ba, lucru ciudat, părinții redeveniți români de 18 ani încoace, căsătoriți dinainte cu rusoaice, nu vorbesc în familie [româna] și n-au învățat-o copiilor lor născuți după război. Mulți nu s-au hotărât să-i trimită la liceul român, și această biată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca noi, din cauza cenzurii marghilomanești. Îi știam, cel puțin, sănătoși și plini de credință. Vedeam des pe cei care circulau regulat între Iași și București. D. Mihai Berceanu, după îndemnul lui Gheorghiu, veni să ne vadă și ne făcu o ciudată impresie: se înregimentase într-o grupare de tineri în afară de partide, sub direcția lui Grigore Carp. Cu ei erau Dinu Stolojan, Dinu Arion și câțiva alții care nu dăduseră până aci nici un semn de aptitudini politice. [El lăudă pe regină, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de binefacere, dar nu se despărțise de obiectele din casă: argintăria masivă pentru 40 de tacâmuri, servicii duble de ceai și cafea, farfurii etc., cu coroana domnească și monograma domnului; toate uniformele, decorațiile, cărțile erau la locul lor. Aveai o ciudată impresie să vezi pe descendentul lui Ion C. Brătianu trăind în cadrul lui Cuza detronat de bunic. Trecuseră trei ani, George, doctor în litere de la Cernăuți, profesor la Universitatea din Iași și intrat în politică, juca un rol destul de important pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le-ar fi dăruit el cu toată dragostea pe care începuse să o poarte pentru ea. Era un visător, cum reieșea și din singurul tablou pe care se chinuia să-l termine, ce reprezenta un singur copac într-un fond ciudat, dar simpatic realizat, albastru, ce îți crea o stare de neliniște. Vasilică era singurul care nu picta, stătea liniștit ascultând un post de radio de la un tranzistor ce îl purta mereu, ținându-i de urât. El picta foarte greu și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist, blând și aspru, mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit de toate, aci de abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții, fin și iritat ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! fericită pentru artist, nefericită pentru om". Într-un document citat de Eduard Gruber, psiholog ieșean de prestigiu, se menționează caracterizarea sumară, dar sistematizată, făcută de Vlahuță: 1. "Psihologia morbidă"; 2. "Haine de geniu". Felul de viață al lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege că, dincolo de opera sa medicală, Jules Nițulescu își purta, parcă, jenat, destinul ciudat al unui om însingurat printr-o excesivă bogăție spirituală care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a putut fi, niciodată, un om al unei singure idei, nici al unei mărginiri, oricât de savantă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din săptămână. În sala de conferințe, sclipitoare ca un interior olandez, venea din grădina Copou o melancolie întunecată. Când au început să se lege câteva vorbe despre doctorul Dobrescu (Tinel), printr-un miraculos proces suprarealist s-a presimțit deodată o ciudată senzație de lumină; una dintre fețele neînțelese ale eternului mister care este lumina. Era acolo un mic stand cu fotografii din viața doctorului Dobrescu, dar nimeni nu s-a mai uitat la aceste documente; nu era nevoie; deasupra lor se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze pe Georgeta Mircea Cancicov, se îmbarca în huruitorul lift cu grilaje din Pasajul Victoria, o afla trăind de mulți ani într-o ciudată ambianță de vestigii. Printr-un coridor obscur, fără iluminare directă, puteai pătrunde, la capăt, într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]