12,003 matches
-
Patrulă de grenadieri germani în acțiune în apropiere de [[Aachen]].]] Sarcina cuceririi Aachenului a fost repartizată Diviziei a 30-a de infanterie a Corpului XIX și Diviziei I de infanterie a Corpului VII. Divizia a 30-a de infanterie SUA comandată de generalul Leland Hobbs urma să fie sprijinită în acțiune de Divizia a 2-a blindate SUA, care trebuia să se folosească de străpungerea reușită de infanterie prin Linia Siegfried. Flancurile atacului trebuiau apărate de Divizia a 29-a de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de infanterie americane și Divizia a 3-a de blindate SUA au folosit scurta perioadă de acalmie din ultimele două săptămâni ale lunii septembrie pentru odihnă și completarea efectivelor și reînarmare. Până pe 1 octombrie, aproape 70 dintre soldații Diviziei I comandate de generalul [[Clarence Huebner]] fuseseră înlocuiți cu soldați proaspăt sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Saturday Evening Post" George Horace Lorimer l-a descoperit pe Norman Rockwell, pe atunci un artist newyorkez în vârstă de 22 de ani. Lorimer a achiziționat prompt două ilustrații de ale lui Rockwell, publicându-le pe coperta revistei, și a comandat încă trei desene. Ilustrațiile lui Rockwell ce prezentau scene din familia americană și de viață rurală ale unei epoci apuse au devenit icoanice. În cei 50 de ani în care a colaborat la "Post", Rockwell a ilustrat mai mult de
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
lui Barnaba Nye de tip Sandwich, Massachusetts. În 1793, familia lui Bates s-a mutat în New Bedford, Massachusetts, care va deveni localitatea Fairhaven în 1812. În iunie 1807, Bates a navigat ca băiat de cabină pe o navă nouă comandată de Elias Terry, numit "Fanny", la Londra. Acesta a fost începutul carierei de marinar a lui Bates. În 1811, Bates a fost luat ca prizonier. După eliberare și-a continuat cariera, în cele din urmă devenind căpitan de vas. În timpul
Joshep Bates () [Corola-website/Science/336580_a_337909]
-
colonelul Tommaso de Cristoforis. Au supraviețuit, fugind, numai 80 dintre militarii italieni. Alula a continuat apoi spre nord către Sahati, unde etiopienii au avut și ei mari pierderi. Între timp a sosit în zonă și o mare oaste etiopiană sun comanda împăratului, care a nimicit unitățile italiene si au ocupat Sahati. Generalul Gené a oferit lui Alula o cantitate de puști in schimbul eliberării contelui Salimbeni, fapt pentru care a fost înlocuit cu predecesorul său, colonelul Saletta, devenit general. Oamenii lui
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
să părăsească Asmara pentru a i se alătura în lupta cu invadatorii musulmani. Alula a abandonat Asmara la 23 aprilie 1888 și s-a retras la Aduwa. La 2 martie 1889 împăratul a intrat la Matamma în luptă cu mahdiștii comandați de Zeki Tumal, dar a fost rănit mortal de un glonte. Trupul său a căzut în mâinile mahdiștilor, care l-au decapitat. Cu sprijinul lui Menelik, italienii au profitat de ocazie și au pus stăpânire pe Asmara și împrejurimile pe
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
așezat". Critica de artă l-a acuzat de o "urâțenie sălbatică" în înfățișarea personajului reprezentat, în timp de Savva Mamontov, mecena al artelor, i-a lăudat seria "Demonii" ca fiind "simfoniile fascinante ale unui geniu". Ca urmare acesta, i-a comandat mai multe lucrări decorativiste cu care a și-a împodobit casa sa și a prietenilor. Din păcate, astăzi seria "Demon" ca și alte creații ale lui Vrubel, nu mai arată așa cum erau ele atunci când au fost pictate. Artistul a adăugat
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
Le Cateau, Armata I-a a pornit în urmărirea Armatei a V-a Franceze a generalului Lanrezac ce se afla în retragere. Cu toate acestea, la treizeci de mile de Paris, anticipând o confruntare cu Armata a V-a Franceză (comandată de Lanrezac), precautul Bulow a oprit înaintarea Armatei a II-a și i-a cerut lui Kluck să-i acorde un sprijin direct. Kluck fusese pus recent sub comanda lui Bulow atunci când acesta din urmă a fost numit la comanda
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Diviziile aeropurtate a 82-a și a 101-a americane să cucerească mai multe poduri peste râuri și canale din Olanda, principalul obiectiv fiind podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km până la cei 10.095 de parașutiști și infanteriști aeropurtați la Arnhem și, folosind podurile cucerite de la germani, să înainteze în valea Ruhrului. Parașutiștilor li s-a spus că vor
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri. Doi dintre cei care au ajuns totuși la parașutiștii britanici comandați de Urquhart i-au predat acestuia schițele planurilor de retragere. În cadrul unei întâlniri dintre Miles Dempsey, Frederick Browning și Brian Horrocks s-a ajuns la concluzia că soldații aliați de la Arnhem trebuie evacuați de urgență. Planul lui Urquhart presupunea ca
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
luptelor făcea ca Divizia I aeropurtată să fie obligată să apere o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să apere o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier. A doua zi, Brigada a 4-a de parașutiști comandată de generalul John (Shan) Hackett trebuia să aterizeze
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier. A doua zi, Brigada a 4-a de parașutiști comandată de generalul John (Shan) Hackett trebuia să aterizeze în zona de parașutare „Y” împreună cu unități suplimentare de artilerie, iar restul elementelor Brigăzii aeropurtate trebuiau să ajungă în aceeași zi în zona de aterizare „X”. Cele trei batalioane ale lui Hackett
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Garden, mai multe mari unități germane erau gata de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von Tettau”, cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht”, „Luftwaffe”, „Kriegsmarine”, „Waffen-SS” și ale serviciilor aprovizionare, care era comandat de generalul Hans von Tettau cu cartierul general la Grebbeberg. Printre militarii SS se numărau elevii școlii de subofițeri „SS Unteroffizierschule Arnheim” și Batalionul de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich Kussin. În plus, II. SS-Panzerkorps comandate de „Obergruppenführer” Wilhelm Bittrich (format din resturile Diviziei a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a Arnhemului pentru reorganizare și refacere. Deși II. SS-Panzerkorps suferise pierderi grele ca să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații să ajungă aici, iar podului de pontoane îi lipsea secțiunea din mijloc. La venirea serii, militarii companiei A comandate de maioul Digby Tatham-Warter au fost martorii traversării podului de către soldații germani comandați de Gräbner. Cea mai mare parte a batalionului aliat și unele dintre unitățile de sprijin, printre care două mașini de teren din grupul lui Gough, tunurile antitanc
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații să ajungă aici, iar podului de pontoane îi lipsea secțiunea din mijloc. La venirea serii, militarii companiei A comandate de maioul Digby Tatham-Warter au fost martorii traversării podului de către soldații germani comandați de Gräbner. Cea mai mare parte a batalionului aliat și unele dintre unitățile de sprijin, printre care două mașini de teren din grupul lui Gough, tunurile antitanc cu proiectile de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cu privire la existența primejdiei. În același timp, nici comandanții diviziei aflate în Olanda nu aveau de unde să știe că decolarea celui de-al doilea val fusese amânată datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de artilerie a întârziat cu mai multe ore. Aterizarea parașutiștilor la ora 15:00 s-a făcut sub focul inamic. Avioanele aliate și parașutiștii au fost loviți de focul inamic, iar militarii și planoarele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru reaprovizionare, a fost tot timpul în mâinile germanilor, iar la Londra nu a fost trimis nici un mesaj care să avertizeze despre acest fapt. Pe pod, forțele comandate de Frost au reușit să reziste, dar în condițiile în care nu soseau provizii și întăriri, pozițiile lor erau din ce în ce mai greu de apărat. Germanii, pe de altă parte, dându-și seama că atacurile de infanterie nu sunt suficiente pentru înfrângerea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cucerească podul din Nijmegen După ce au înfrânt rezistența britanicilor la Arnhem, germanii au avut mai mulți soldați disponibili pentru operațiuni la Oosterbeek. În cursul serii, germanii și-au schimbat prioritățile. Două zile mai târziu, batalioanele de parașutiști din cadrul Brigăzii I comandate de Stanisław Sosabowski au putut să decoleze din Anglia. 114 avioane de transport C-47 au decolat, dar 41 dintre ele au fost rechemate la bază din ordinul comandanților. Restul au continuat să zboare către zonele de aterizare. Piloții nu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]