12,170 matches
-
nu a fost doar una cosmetică, ci și ideologică 3. PVV a impus un trend. Începând cu 2003, Mișcarea Agalev a devenit Groen! (Verde!), în 2001, Christelijke Volkspartij- Partidul Creștin al Poporului (CVP) a devenit Christen-Democratisch en Vlaams - Partidul Creștin Democrat și Flamand (CD&V), iar, în același an, Socialistische Partij (SP) - Partidul Socialist și-a luat denumirea de Socialistische Partij Anders (SP.A) Partidul Socialist Alternativ. În acest din urmă caz, schimbarea numelui partidului a fost urmată de o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cei care suțin funcționarea sau extinderea lor, populismul Reformatorilor era, în același timp, un antietatism. Remediile democratice venite în sprijinul poporului și în dauna grupurilor de interese, ar fi însemnat, în mod necesar, demolarea capacității statului în societatea civilă. Idealul democrat al Partidului Reformei nu era numai antietatist, dar și pro-piață. Democrația era privită ca un sistem dezirabil în măsura în care îngăduia indivizilor o mai mare libertate, în timp ce ordinea pieței era acel mecanism prin intermediul căruia libertatea se obținea pe căi naturale. Aceste narațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a Drepturilor și Libertăților. Animozitatea afișată de Partidul Conservator față de drepturile minorităților este o moștenire directă a Partidului Reformei. Versiunea canadiană a sistemului de tip Westminster presupune o dominație a legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale acestei dominații pot fi exploatate de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni și în instituțiile reprezentative (Blais & Gidengil, 1991; Howe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
primele documente programatice ale partidului, și chiar în discursurile și luările de poziție ale lui Sládek. În iunie 1990, la alegerile parlamentare cehe și cehoslovace, atât KS-SB cât și SPR-RSČ au mers pe liste comune cu micul partid intitulat Partidul Democrat al Întregului Popor (VLDS). Această alianță electorală nu s-a bucurat de un prea mare succes, fiecare partid obținând un scor cu puțin peste 1% în teritoriile cehe, nereușind astfel să obțină niciun un loc în Parlamentul Federal. În cursul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
internă și capabile să articuleze poziții programatice clare pentru alegători, numărul scăzut de membri ai partidele cehe, le-au transformat în organizații inchise, vulnerabile la influența informală a grupurilor de interese. În plus, consolidarea rapidă a Občanská Demokratická Strana-Partidul Civic Democrat (ODS), care s-a format în 1991, din aripa dreaptă a Forumului Civic și starea fragmentată a polului de centru-stânga, a permis partidelor de centru-dreapta să acapareze administrația publică și să închidă ochii la problema corupției, pentru cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
starea fragmentată a polului de centru-stânga, a permis partidelor de centru-dreapta să acapareze administrația publică și să închidă ochii la problema corupției, pentru cea mai mare parte a anilor '90. În acest context, apariția partidului Česká Strana Sociálně Demokratická-Partidul Social- Democrat Ceh (ČSSD) ca formațiune dominantă a polului de centru- stânga a adus, într-adevăr, un oarecare echilibru în competiția dintre stânga și dreapta, dar de asemenea, a condus și la o serie de înfruntări electorale, care nu au reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
KPV), Clubul Independenților Angajați (KAN) și, mai ales, prin diversele facțiuni ale Forumului Civic, care l-au propulsat pe Václav Klaus la conducerea Forumului, în octombrie 1990 și care au condus, în anul următor, la înființarea partidului de centru-dreapta Civic Democrat (ODS). Odată cu atenuarea anticomunismului ODS, care a fost întotdeauna mai mult retoric, au apărut noi partide, cum ar fi : Uniunea Democrată (DEU) și Blocul de Dreapta (PB), fondate în 1994 și 1996 - care au oferit vehicule suplimentare dreptei radicale anticomuniste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la conducerea Forumului, în octombrie 1990 și care au condus, în anul următor, la înființarea partidului de centru-dreapta Civic Democrat (ODS). Odată cu atenuarea anticomunismului ODS, care a fost întotdeauna mai mult retoric, au apărut noi partide, cum ar fi : Uniunea Democrată (DEU) și Blocul de Dreapta (PB), fondate în 1994 și 1996 - care au oferit vehicule suplimentare dreptei radicale anticomuniste și cărora le lipseau accentele rasiste și etatiste afișate de SPR-RSČ. De asemenea naționalismul antigerman, foarte asemănătoar ca ton și țintă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
neconstituționale, antidemocratice și extremiste, o soartă pe care Republicanii nu au avut-o. De asemenea, nu pare că Republicanii să fi lăsat vreo moștenire ideologică reală. La scurt timp după prăbușirea politică a Republicanilor, în 1998-1999, partidul de centru-dreapta Civic Democrat (ODS) al lui Václav Klaus a început să tatoneze retorica naționalismului antigerman - chiar dacă într-un stil diferit și mult mai moderat în comparație cu SPR-RSČ - ca parte a unei realinieri la "interesele naționale" și ca o apărare mai explicită a statalității Cehe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
volum. Cu toate acestea, efectele pe care partidul le-a produs, atât cele pozitive, cât și cele negative, au fost limitate din cauza bazinului electoral relativ scăzut al partidului, a duratei scurte de viață a formațiunii, a izolării de mainstreamul liberal- democrat al Cehiei și din cauza incapacității de a formula un discurs populist radical de dreapta mai coerent programatic și mai sofisticat intelectual. Așa cum a indicat Dvořáková, Republicanii pot fi cel mai bine înțeleși ca un produs, deși este vorba de un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
capitala țării - Ciudad de México. Astfel, analizând politicianul, partidul și perioada de timp, vom putea compara impactul stilului sau populist în diferite ipostaze: la guvernare și în opoziție. În sfârșit, partidul lui López Obrador, Partido de la Revolución Democrática (Partidul Revoluției Democrate) (PRD), încorporase deja numeroase elemente populiste, încă de pe vremea liderului său anterior Cuauhtémoc Cárdenas. Prin urmare, aceste elemente ne permit să privim dincolo de momentul 2006, pentru a găsi patternuri comportamentale pentru o perioadă mai lungă de timp și de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aceea, în vreme ce el pueblo, pentru Chávez, nu se definea strict în termeni de clasă - într-adevăr, cea mai notabilă absență era cea mai mare parte din mișcarea venezueliană a muncii organizate, care a rămas legată de partidele tradiționale, precum Acțiunea Democrată (AD) -, el avea totuși o pronunțată înclinație spre clasele de jos, spre popor. În al treilea rând, și cel mai important pentru temele abordate în acest volum, chavismul a tradus în termeni neobișnuit de duri diversele tensiuni dintre populism și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la reforme politice și economice, dar structura tripartită a parlamentului s-a dovedit a fi restrictivă, la fel cum a fost fragmentarea ambelor mișcări civice în 1991. La alegerile din 1992, voturile cehilor au dat un caracter pluralist Partidului Civic Democrat (ODS), o facțiune a OF orientată spre piața liberă, în timp ce în Slovacia o mulțime eterogenă de votanți au ales să voteze cu Mișcarea pentru o Slovacie Democratică (HZDS), o ramură a VPN care susținea nevoia de a întări locul Slovaciei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar părea, populismul poate atrage după sine un soi de proces de învățare prin care partidele politice tradiționale își reînnoiesc programele și măsurile spre a reduce distanța între guvernați și guvenanți. Așa a procedat în mare parte Partidul Austriac Creștin Democrat, ÖVP, în Austria, înainte de și în perioada în care a format o coaliție cu FPÖ. Și, după cum arată Fallend, creștin-democrații au avut mare succes, marginalizând masiv populiștii și având din nou inițiativă în politica austriacă. În cele din urmă, strategia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Žižek, S., (2008), In Defense of Lost Causes, Londra: Verso. Zúquete, J. P., (2008), "The Missionary Politics of Hugo Chávez', în Latin American Politics and Society 50(1): 91-121. Indice A alegeri libere și corecte, 30, 33, 39, 48 Acțiunea democrată (AD), 225, 230, 231, 233, 234, 235, 236, 237, 239, 253, 336 Acțiunea Democrată (AD), 225 Acțiunea Populară (AP) (Peru), 267, 269 Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ), 49, 190, 191, 192, 193, 209, 212, 213, 214, 215, 216, 217, 218
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
The Missionary Politics of Hugo Chávez', în Latin American Politics and Society 50(1): 91-121. Indice A alegeri libere și corecte, 30, 33, 39, 48 Acțiunea democrată (AD), 225, 230, 231, 233, 234, 235, 236, 237, 239, 253, 336 Acțiunea Democrată (AD), 225 Acțiunea Populară (AP) (Peru), 267, 269 Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ), 49, 190, 191, 192, 193, 209, 212, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 345 Alianța Populară Revoluționară Americană (APRA), 267, 275, 277 America Latină
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
192, 195; lider, 189, 191, 192, 193, 200; politici, 190, 192, 193, 196, 197, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 208, 210, 211, 212, 213, 214, 215, 216, 218, 220, 221, 222; program, 197, 201, 202, 203, 204 Partidul Civic Democrat, 137, 141, 145, 146, 295 Partidul Comunist din Cehoslovacia, 294 Partidul Comunist Austriac (KPÖ), 194 Partidul Conservator-Blocul Liber (KS-SB) (Republica Cehă), 120 Partidul Creștin al Poporului, 70 Partidul Creștin Democrat și Flamand, 70 Partidul Democrat al Întregului Popor (VLDS), 121
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
221, 222; program, 197, 201, 202, 203, 204 Partidul Civic Democrat, 137, 141, 145, 146, 295 Partidul Comunist din Cehoslovacia, 294 Partidul Comunist Austriac (KPÖ), 194 Partidul Conservator-Blocul Liber (KS-SB) (Republica Cehă), 120 Partidul Creștin al Poporului, 70 Partidul Creștin Democrat și Flamand, 70 Partidul Democrat al Întregului Popor (VLDS), 121 Partidul Muncitorilor (DS) (Republica Cehă), 145 Partidul Muncitorilor (PT) (Brazilia), 178, 247 Partidul Național Slovac (SNS), 295, 297, 309, 310, 316 Partidul Popular Creștin (PPC) (Peru), 267, 269 Partidul Progresist
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
202, 203, 204 Partidul Civic Democrat, 137, 141, 145, 146, 295 Partidul Comunist din Cehoslovacia, 294 Partidul Comunist Austriac (KPÖ), 194 Partidul Conservator-Blocul Liber (KS-SB) (Republica Cehă), 120 Partidul Creștin al Poporului, 70 Partidul Creștin Democrat și Flamand, 70 Partidul Democrat al Întregului Popor (VLDS), 121 Partidul Muncitorilor (DS) (Republica Cehă), 145 Partidul Muncitorilor (PT) (Brazilia), 178, 247 Partidul Național Slovac (SNS), 295, 297, 309, 310, 316 Partidul Popular Creștin (PPC) (Peru), 267, 269 Partidul Progresist Conservator (Canada) 84, 93: protest
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
84, 86, 90, 91, 92, 94, 95, 96, 97, 99, 100, 106, 107, 109, 110, 111, 113, 114, 115, 116, 117; și discurs, 95; și lider, 84, 113; și politici, 89, 98, 100, 102; și program, 86, 88 Partidul Revoluției Democrate (PRD) (Mexic), 149, 165; și alegeri, 157, 160, 165, 170, 175, 176, 177, 179, 180, 182; și democrație, 153, 160, 163, 168, 170, 172, 173, 179; și discurs, 154, 172, 179; și lider, 164, 170, 171, 180; și politici, 162
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
193, 209, 221, 337, 345, 350; stil, 23, 160; strategie, 50, 275, 278 parlament, 337, 338; în Austria, 198, 201, 214, 216, 218, 219, 220; în Canada, 88, 101; în Republica Cehă, 119, 121, 123, 124, 125, 146 Partidul Revoluției Democrate (PRD) (Mexic): și alegeri, 163 Prezeworski, Adam, 30 prieten și dușman, 36, 236, 261 protest, 85, 121, 123, 148, 150, 160, 163, 170, 175, 241, 252; partid protestatar, 78, 177, 196; vot de protest, 61 Partidul Socialist Unit al Venezuelei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Republican Radical (RRS) s-a detrămat după alegerile din 1990, facțiuni din acesta ajungând să se alieze cu foști membri SPR-RSČ (incluzând doi deputați Republicani), care care au părăsit partidul lui Sládek pentru a forma Partidul Republican al Unității Național Democrate (SRNDJ), redenumit Partidul Republican Patriot (VRS). În 1998, VRS-ului i s-au alăturat grupuri importante din SPR-RSČ (Mareš, 2003: 190-9, 225-38). 7 Această perspectivă căpăta uneori o coloratură și mai pronunțat antipolitică. Așa cum s-a exprimat Sládek politica era
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
neocomuniști nu este atât de evidentă pentru că ea a fost foarte complexă începând din 1993, după scindarea Frontului Salvării Naționale (FSN) al președintelui I. Iliescu în două partide, dintre care cel mai reformator, condus de Petre Roman, întâlnește câmpul opozanților democrați. Un singur element structurant în aceste hărți: votul ungar și votul naționalist român, pe o diagonală nord-vest/sud-est în Transilvania. De altfel, cele trei scrutinuri precedente sunt dominate de o zonă vastă „fără culoare”, în care preferința electorilor este instabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
instruite ale populației. Adrian Năstase a reușit să recupereze electoratul captiv al lui Ion Iliescu și, mai ales, acea categorie care din 1992 a votat constant cu partidul postcomunist, ce promitea stabilitate. În ceea ce privește Alianța Dreptate și Adevăr, compusă din Partidul Democrat și Partidul Național-Liberal, aceasta și-a reluat rolul de opozant principal jucat în 1996 de Convenția Democratică din România, ai cărei alegători se găsesc mai ales în straturile dinamice ale societății. Această analogie arată că nu a existat o schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de alianță: de aici, importanța factorului extern), Alianța Dreptate și Adevăr a respins dinainte orice acord cu formațiunea de extremă dreaptă „chiar dacă aceasta poate însemna că Alianța trebuie să rămână în opoziție”. „Noi nu considerăm că liderul PRM poate fi democrat, iar România are o nevoie disperată de democrație” declarase la jumătatea lui noiembrie Traian Băsescu, în timpul campaniei electorale. Lipsa de majoritate în Parlament a permis candidatului opoziției să nege înfrângerea formațiunii sale la alegerile legislative. „Bătălia pentru România se va
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]