11,935 matches
-
în administrarea sa a gimnaziului pentru fete Minerva. Krásnohorská este autoarea uneia dintre primele considerații despre mișcarea feministă "Ženská otázka česká" (1881). A contribuit la revista "Osvěta", unde s-a axat pe critica literară. S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
Margrafului Georg Friedrich Karl de Brandenburg-Bayreuth și a soției acestuia, Dorothea von Holstein-Beck. Născut ca membru minor al Casei de Brandenburg-Bayreuth, soarta lui Frederic s-a schimbat în 1726, când tatăl său a moștenit principatul de Bayreuth după o lungă dispută cu Prusia asupra drepturilor de succesiune. Frederic, în vârstă de 16 ani, a devenit margraf ereditar de Bayreuth. În 1735, la moartea tatălui său, Frederic devine noul Margraf de Brandenburg-Bayreuth. Are 24 de ani. Frederic are reputația de a fi
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
și oase și nu ca îngeri din sferele înalte (Malahey Elion). Numai așa a considerat el. se pot extrage semnificații valorice și morale din povestirile Patriarhilor. Ben Nun se ocupă și de Midreshey Hazal, învățăturile înțelepților iudaismului, mai ales de disputa principială dintre Rabi Akiva și Rabi Ishmael, de asemenea de elaborarea unor comentarii originale a învățăturii Rabinului Kook. Rabinul Ben Nun a chemat la adaptarea rugăciunilor - ca de exemplu Zkhor Brit, Avinu Malkenu etc la viața de astăzi. Asemănător cu
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
trecutului poporului evreu, pun accentul pe nevoia de consens și prevenirea sciziunilor și a conflictelor fraterne în sânul poporului evreu. În acest context el se interesează de opinia publicului evriesc general - mai ales a majorității laice - și încearcă să evite disputele cu acesta. Rabinul Ben Nun a regretat într-un articol în revista „Nekuda” faptul că publicul coloniștilor evrei pe teritoriile palestinene din Cisiordania și Fâșia Gaza aflate sub controlul Israelului după 1967 s-a mulțumit cu crearea de noi așezări
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
de un unghi mic. După cum se vede în Figura 3, imaginea deplasată a sursei (fanta) este la un unghi de 2"θ" față de direcția inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat diferența între viteza luminii în aer și cea în apă prin introducerea unui tub umplut cu apă între oglinda rotativă și cea fixă îndepărtată. Rezultatele lui
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
Versiunea „oficială” a evenimentelor este că Mussolini a fost împușcat de către , un partizan comunist care folosea "pseudonimul" „Colonelul Valerio”. Cu toate acestea, de la sfârșitul războiului, circumstanțele morții lui Mussolini și identitatea celui care l-a ucis, au fost subiecte de dispută, confuzie și controverse în Italia. În 1940, Mussolini a implicat Italia în al Doilea Război Mondial de partea Germaniei Naziste, dar în curând a întâmpinat eșecuri militare. Până în toamna anului 1943, el a fost redus la condiția de lider al
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
mii de susținători și include discursuri, cântece și saluturi fasciste. În afara Italiei, versiunea lui Audisio despre execuția lui Mussolini a fost în mare măsură acceptată și necontestată. Cu toate acestea, în Italia, chestiunea a fost subiect de ample dezbateri și dispute de la sfârșitul anilor 1940 până în prezent, și au proliferat o varietate de teorii despre cum a murit Mussolini. Cel puțin 12 persoane diferite au fost identificate în diferite momente ca fiind responsabile pentru execuție. S-au făcut comparații cu , moartea
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
mod constant mărită și întărită de cei care au ocupat-o, între alții, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii și francezii. Chiar și după înfrângerea lui Napoleon în 1815, cănd Congresul de la Viena a conferit autonomie formală Luxemburgului, țara a devenit obiectul unei dispute între Prusia și Olanda. Revoluția belgiană dintre 1830-1839 a înjumătățit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a țării, majoritar francofona, a fost transferată Belgiei. Independența Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar nu a fost ratificată formal decât în 1867
Istoria Luxemburgului () [Corola-website/Science/336790_a_338119]
-
de către musulmanii conduși de Saladin (Salah ad-DIn) în 1187 și căderea Regatului cruciat al Ierusalimului a permis accesul liber al evreilor în cetate. Comunitatea lor a revenit atunci pe Muntele Sion. La jumătatea secolului al XV-lea a izbucnit o dispută între evrei și călugării franciscani în jurul posesiunii Mormântului lui David pe Muntele Sion. Stăpânitorii mameluci ai orașului au pus capăt litigiului, izgonind amândouă părțile implicate din zonă și transformând locul în moschee. Creștinii au trebuit să se stabilească în Cartierul
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
apropierea limitei de stat, astăzi totuși într-o intersecție cu viitoarea .) Pentru că părea indirectă, trecând prin Parcul National Yellowstone, statele Idaho și Oregon au solicitat că UȘ 30 să facă schimb cu UȘ 20 de acolo până la . Au apărut multe dispute locale, fiecare legate de alegerea comisiei de a clasifică una din două rute paralele aproximativ egale, care erau de multe ori trasee auto concurente. La ședința din ianuarie, AASHO a aprobat primele două din numeroasele rute cu variante (anume între
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
din acea periodă. "Ressurection" avea să fie ultimul album al lui Common produs în totalitate de către No I.D., care avea să devină un mentor pentru tânărul Kanye West. Piesa "I Used to Love H.E.R." de pe albumul "Ressurection" a declanșat o dispută între Common și gruparea Westside Connnection. Versurile lui Common, criticau calea pe care o luase muzica hip-hop, și au fost interpretate de mulți ca fiind un afront adus genului Gangsta rap, extrem de popular în acea perioadă. Westside Connection a lansat
Common () [Corola-website/Science/336825_a_338154]
-
luase muzica hip-hop, și au fost interpretate de mulți ca fiind un afront adus genului Gangsta rap, extrem de popular în acea perioadă. Westside Connection a lansat în 1995 piesa "Westside Slaughterhouse", prin care îl atacau în mod direct pe Common. Disputa lor a continuat o lungă perioadă, până când o reconciliere a fost făcută de către activistul Louis Farrakhan. În 1996, Common avea să apară alturi de alți artiști, precum Wu-Tang Clan sau Fat Joe, într-o compilație realizată de Red Hot Organization
Common () [Corola-website/Science/336825_a_338154]
-
este numele unei dispute care a avut loc din 1959 până prin 1985 - sau într-un sens mai restrâns din 1962 până în 1970/71 - pe plan internațional (în Occident în general și în Germania de Vest în special) între istorici în privința strategiei politice a Imperiului
Controversa Fischer () [Corola-website/Science/336836_a_338165]
-
în general și în Germania de Vest în special) între istorici în privința strategiei politice a Imperiului German înainte de și în timpul Primului Război Mondial, a responsabilității germane în izbucnirea războiului în 1914 și a problemei continuității de lungă durată a politicii hegemonice germane. Disputa a avut la origine cercetările istoricului hamburghez Fritz Fischer, în special cartea sa apărută în 1961 sub titlul Griff nach der Weltmacht. Controversa a avut o însemnătate enormă pentru transmiterea memoriei și scrierea istoriei politice și, în faza ei de
Controversa Fischer () [Corola-website/Science/336836_a_338165]
-
din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de Artilerie Nr. 2", fiind încadrat în Batalionul III. Cariera sa promițătoare a primit o lovitură în toamna anului 1904, ca urmare a unei dispute cu superiorul său ierarhic, motiv pentru care a fost mutat disciplinar într-un post secundar, la un depozit al " Batalionului de Artilerie de cetate Nr. 3" din Petrovaradin. Cu toate acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
general de armată al Cehoslovaciei, dar fiind antibolșevic a fost, de fapt, îndepărtat în liniște, din pricina intrigilor și a condițiilor politice asociate negocierii cu Uniunea Sovietică a acordului de ajutor militar. Este posibil să fi contribuit la îndepărtarea sa și disputa cu generalul de armată Krej. În timpul mobilizării din 1938 a fost reactivat. În perioada ocupației celui de-Al Treilea Reich, fiind permanent păzit de Gestapo, nu a putut adera la mișcarea de rezistență. După eliberare a fost pus la dispoziția
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
de din New England au emigrat în teritoriul Kansas. Aboliționistul i-a înarmat pe mulți dintre ei cu o , despre care se spune că au căpătat porecla de „” pentru că erau transportate în lăzi de lemn etichetate astfel. Ca răspuns la disputa electorală și la tensiunea în creștere, Congresul i-a trimis în 1856 în teritoriul Kansas o comisie specială. Raportul comisiei a concluzionat că, dacă alegerile de pe 30 martie 1855, s-ar fi limitat la „coloniști adevărați”, ar fi fost ales
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
consilier juridic al delegației Egiptului la conferința de pace de la Câmp David pentru pace în Orientul Mijlociu. Între 1985-1989 a condus delegația Egiptului la negocierile de la Taba și între 1986-1988 a fost delegat al guvernului egiptean la tribunalul de arbitraj în disputa cu Israelul asupra teritoriului Taba. În anii 2008-2011 Elaraby a condus centrul internațional regional de arbitraj de la Cairo și a fost consilier juridic al guvernului Sudanului în negocierile cu insurgenții asupra statutului orașului Abyei.În timpul tulburărilor din Egipt de dupa 2011
Nabil Elaraby () [Corola-website/Science/337068_a_338397]
-
Relațiilor Publice, Magdalena Alvarez, în Malaga, fostul Ministru al Locuințelor (și actualul Ministru al Apărării) Cârme Chacon, în Barcelona și fostul prim-ministru și actualul purtător de cuvânt al Grupui Parlamentar Socialist, Jose Antonio Alonso, în Leon. Au fost câteva dispute cu privire la componentă listelor electorale, cu excepția problemelor minore de pe insulă Formentera de Baleare și din capitală. În Madrid, selecția candidaților rămași pe lista după conducătorul socialist (Primul Ministru Zapatero, al doilea vice-prim-ministru și Ministru Al Economiei și Finanțelor, Solbes, precum și coordonatorul
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
cu alte partide naționaliste în Insulele Baleare, circumscripție numită Insulele Unite. ERC a fost partidul cu cea mai mare înfrângere din aceste alegeri, obținând trei parlamentari, mai puțin decât cei 8, din alegerile anterioare. Aceste rezultate proaste au deschis o dispută internă cu privire la ideologie și strategii. Partidul Naționalist Basc a condus doar în trei provincii Basce. Josu Erkoreka a condus pe lista candidaților din Vizcaya, cea mai populată din cele trei provincii. În Navarra ei făceau parte din coaliția Băi Nafarroa
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
soții, Magdalene Sibylle a Prusiei. Și-a succedat tatăl ca Elector de Saxonia când Johann Georg I a murit la 8 octombrie 1656. În 1657 Johann Georg a făcut un aranjament cu cei trei frați ai săi pentru a preveni disputele teritoriale și în 1664 el a intrat în relații de prietenie cu regele Ludovic al XIV-lea al Franței. A primit bani de la regele francez însă exsitența unei puternice părți anti-franceze în Saxonia l-a pus ocazional în situația să
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
pus la punct planul Massachusetts de protecție a micilor salariați printr-o asigurare pe viață a economiilor lor. Brandeis a sprijinit mișcarea pentru protecția mediului înconjurător (conservation movement) și în anul 1910 a jucat un rol de frunte în investigarea disputei Pinchot-Ballinger Brandeis s-a declarat sionist în anul 1910, în mare măsură, sub influența prietenului sau Jacob De Haas. Este posibil ca această a fost și o reacție la atacurile antisemite la care a asistat din partea unora din adversarii săi
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
poate cădea victima unei influențe politice. Consiliul Superior al Magistraturii este o corabie care plutește, chiar dacă tsunami din stânga și tsunami din dreapta încearcă să-i schimbe cursul”. Atât în calitate de președinte al CSM, cât și ca membru, Dan Lupașcu a avut numeroase dispute cu ministrul justiției Monica Macovei și cu președintele Traian Băsescu pe tema reformei justiției și a independenței sistemului judiciar. Acuzat că, împreună cu alți colegi, blochează reforma cerută de Comisia Europeană, Dan Lupașcu a susținut o altă viziune a acestui proces
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
Krikščiūnas au fost oficial anunțați ca miniștri independenți. Patru generali erau acum membri ai guvernului. Cu toate acestea, nici măcar criza internațională ce se profila nu i-a făcut pe politicienii lituanieni să se unească, ei continuând să se angajeze în dispute politice meschine. Pierderea unicei ieșiri la Marea Baltică a fost o mare lovitură pentru economia lituaniană. Între 70% și 80% din comerțul exterior lituanian trecea prin Klaipėda. Regiunea, care reprezenta doar 5% din suprafața țării, conținea o treime din industrie. Lituania
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
orașe otomane. Negustorilor ragusani li s-a permis să intre în Marea Neagră care altfel era închisă pentru toată lumea în afara otomanilor. Plăteau taxe vamale mai reduse ca alți negustori străini, iar orașul-stat se bucura de susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele comerciale cu Veneția. La rândul lor, otomanii considerau Ragusa un port de importanță majoră, întrucât majoritatea traficului între Florența și Bursa (port otoman din Anatolia nord-vestică) trecea prin Ragusa. Navele florentine plecau din porturile italiene Pesaro, Fano ori Ancona către
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]