11,943 matches
-
pentru un zeu luvian al furtunii, DU pi¿așșașșixe "DU pih~așșașși" (căruia Îi adresează o rugăciune, CTH 381, care conține o amplă listă divină, cuprinzând principalele panteonuri locale din Anatolia, Kizzuwatna și Siria nordică), și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Kummanni, Teșup, precum și pentru zeii din anturajul acestuia (CTH 382); ¾attușili II/III face din zeița hurrită DIȘTAR din Șamu¿a (care devine atât de importantă Încât figurează alături de DIȘTAR din Lawazantiya, pe listele divine ale tratatelor) propria divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost consacrat Încă din copilărie sacerdoțiului acestei zeițe de către tatăl său Murșili prin intermediul fratelui său mai mare Muwatalli), devotat zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" „stăpâna regilor și reginelor din ¾atti” și preot al fiului acesteia, zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik", cetate care constituie principalul centru de cult al tradiției hatice din nordul Anatxe "Anat"oliei. Recuperarea acestui centru cultual este cu siguranță folosită de ¾attușili În scopuri politice, dar arată și forța legăturilor cu tradiția religioasă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepției religioase, deși este posibil ca accentuarea caracterului antropomorf al reprezentărilor divine să fie semnificativă În acest sens. Nu trebuie Însă uitat faptul că, dacă ar fi vorba despre o reformă, aceasta nu este una totală, din moment ce zeul furtuniixe "zeul furtunii" continuă să fie reprezentat zoomorf ca un taur. Opera lui Tut¿aliya se poate defini, mai corect, ca o intervenție de reordonare sistematică a marii varietăți de culte prezente În Anatolia. Numele lui Tut¿aliya este legat În special de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteon hurrit (vezi și Masson, 1981; Güterbock, 1982). Într-adevăr, pare sigură identificarea celor două cortegii cu așa-numitele kaluti („cercuri”), diferențiate pe gen și ierarhie, legate de principalele divinități care se Întâlnesc: ¾epatxe "H~epat" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" Teșup. În suita zeului furtunii se recunosc, cu destulă certitudine, zeul de origine babiloniană Ea; zeul-Lună (În hurrită, Kușuhxe "Kușuh"); zeul Soarexe "Soare" al cerului (În hurrită Șimegi); zeul războinic Aștabixe "Aștabi"; un zeu care corespunde zeului-cerb hitit (În izvoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1981; Güterbock, 1982). Într-adevăr, pare sigură identificarea celor două cortegii cu așa-numitele kaluti („cercuri”), diferențiate pe gen și ierarhie, legate de principalele divinități care se Întâlnesc: ¾epatxe "H~epat" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" Teșup. În suita zeului furtunii se recunosc, cu destulă certitudine, zeul de origine babiloniană Ea; zeul-Lună (În hurrită, Kușuhxe "Kușuh"); zeul Soarexe "Soare" al cerului (În hurrită Șimegi); zeul războinic Aștabixe "Aștabi"; un zeu care corespunde zeului-cerb hitit (În izvoarele cuneiforme apare de obicei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
postamentul găsit În camera B; Otten, 1989, pp. 27 sqq.). În schimb, camera A a fost considerată (Otten, 1989, p. 32) ca un loc legat de celebrarea sărbătorii primăverii, În timpul căreia avea loc „marea adunare” a zeilor În casa zeului furtunii: cortegiile procesionale Îi reprezintă pe zeii prezenți la această adunare, iar camera este casa zeului furtunii; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după opinia lui H. Otten (1989), cu edificiul, cu nume de origine hurrită, kuntarra, care, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerată (Otten, 1989, p. 32) ca un loc legat de celebrarea sărbătorii primăverii, În timpul căreia avea loc „marea adunare” a zeilor În casa zeului furtunii: cortegiile procesionale Îi reprezintă pe zeii prezenți la această adunare, iar camera este casa zeului furtunii; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după opinia lui H. Otten (1989), cu edificiul, cu nume de origine hurrită, kuntarra, care, Într-un text al lui Tut¿aliya al III/IV-lea, (numită „tăblița de bronz”) este legat clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tut¿aliya al III/IV-lea (Neve, 1987a; 1987b; 1989-1990; 1992), regiunii joase a orașului unde a fost identificat marele templu 1 dedicat cuplului plasat În vârful panteonului hitit, format din zeița Soarexe "Soare" din Arinna și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de zei, intrați În panteonul hitit În ultima perioadă imperială. 3. PANTEONULTC "3. PANTEONUL" În limbile anatoliene „divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
colectivă. Este vorba despre „tipuri” propriu-zise de zei, fiecăruia dintre ei corespunzându-i o sferă personală de influență; dintre aceștia, indicați adesea doar cu ideograma sumeriană sau akkadiană, și nu cu numele personal, Îi amintim pe: 1. zeul furtuniixe "zeul furtunii" (ideograma DU, DIMxe "DIM"), zeul principal al panteonului și al unor sisteme locale, stăpânul ploii bune și distructive; 2. zeul-Soarexe "Soare" (DUTUxe "DUTU"), stăpânul dreptății; 3. zeul-Lună (DSIN, D30)xe "DSIN, D30)", cel care garantează jurămintele; 4. zeița-mamă: a) ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locale, stăpânul ploii bune și distructive; 2. zeul-Soarexe "Soare" (DUTUxe "DUTU"), stăpânul dreptății; 3. zeul-Lună (DSIN, D30)xe "DSIN, D30)", cel care garantează jurămintele; 4. zeița-mamă: a) ca divinitate feminină principală a panteonului (DUTUURU Arinnaxe "DUTUURU Arinna", D¾epat), soția zeului furtunii, mamă a diferitor divinități; b) ca zeiță a Înțelepciunii populare (DMA¾xe "DMAH~" = D¾anna¿annaxe "DH~annah~anna"), considerată a fi aceea care dădea sfaturi bune zeilor și oamenilor, și zeiță a magiei (DKamrușepaxe "DKamrușepa"); 5. zeița iubirii, ca DIȘTAR, aparținând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferitor divinități; b) ca zeiță a Înțelepciunii populare (DMA¾xe "DMAH~" = D¾anna¿annaxe "DH~annah~anna"), considerată a fi aceea care dădea sfaturi bune zeilor și oamenilor, și zeiță a magiei (DKamrușepaxe "DKamrușepa"); 5. zeița iubirii, ca DIȘTAR, aparținând familiei zeului furtunii; 6. zeul războiului, ca DZA.BA4.BA4; aceluiași tip Îi aparține și zeul ciumei, ca DU.GUR; 7. divinitățile vegetației, care cuprind fie concepte abstracte, cum ar fi „creștere”, „dezvoltare”, fie produse ale pământului cum ar fi „grâne” (DNISABAxe "DNISABA
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus din: zeul furtuniixe "zeul furtunii" T/Șaru; zeița Wuru(n)șemuxe "Wuru(n)șemu", soția sa, identificată cu zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"; fii lor, zeul furtunii din Nerikxe "Nerik" și Zippalanda (al cărui nume propriu nu Îl cunoaștem) și zeița Mezzulla, la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus din: zeul furtuniixe "zeul furtunii" T/Șaru; zeița Wuru(n)șemuxe "Wuru(n)șemu", soția sa, identificată cu zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"; fii lor, zeul furtunii din Nerikxe "Nerik" și Zippalanda (al cărui nume propriu nu Îl cunoaștem) și zeița Mezzulla, la rândul ei mamă a zeiței Zintu¿ixe "Zintuh~i" (al cărei nume Înseamnă „nepoată”). Mai există și un zeu, Soarexe "Soare"-masculin, Eștanxe "Eștan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Soare"-masculin, Eștanxe "Eștan", al cărui nume În hitită este Iștanuxe "Iștanu", și un zeu-Lună Kașkuxe "Kașku", eroul principal al unui mit care povestește căderea sa din cer (Kammenhuber, 1955). Fiul lui Taruxe "Taru" este Telipinuxe "Telipinu", un zeu al furtunii și al vegetației, protagonist al unui mit legat de dispariția sa, soț al zeiței ¾atepinuxe "H~atepinu", fiica Mării. Mai sunt cunoscute două divinități hatice ale războiului, ale căror funcții nu pot fi diferențiate clar, Wurunkattexe "Wurunkatte" și Șullinkatte; zeița
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1959, pp. 2-40; Carruba, 1970, Wörterbuch și la definițiile relative). Astfel, pe primul loc, și din acest motiv este considerat divinitatea principală din panteon, se află figura lui Zaparwa (Ziparwaxe "Ziparwa" În textele hitite); acesta este probabil un zeu al furtunii și/sau al vegetației. Mai sunt atestați și zeul Tiyazxe "Tiyaz", divinitate solară, al cărui nume este legat de rădăcina indo-europeană *dð¶u(cf. hititul șiuși luvianul Tiwatxe "Tiwat"), și „duhul curții” ¾ilanzipaxe "H~ilanzipa". Alte divinități menționate poartă nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu un nume colectiv, În care sufixul palaic -(i)keș (de plural) se unește cu nume hitite (Ilaliyantikeș, Gulzannikeșxe "Gulzannikeș", Uliliyantikeșxe "Uliliyantikeș"). În corpus-ul textelor luviene figurează unele divinități comune luvienilor și hitiților, cum ar fi zeul furtuniixe "zeul furtunii", Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a", zeul/lună, Armaxe "Arma", și zeița magiei, Kamrușepa. Altele par a fi În mod autentic luviene, preluate ulterior În panteonul hitit: zeul-Soarexe "Soare", Tiwatxe "Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au fost preluate În cultul hitit. De la componenta culturală hurrită 1 Își au originea: zeul furtuniixe "zeul furtunii", Teșup, soția sa, ¾epatxe "H~epat", zeul Îarrumaxe "S#arruma" și zeița Allanzuxe "Allanzu", fii lor; fratele lui Teșup, Tașmișuxe "Tașmișu"; zeița războiului și iubirii, Șaușka, venerată mai ales În cetățile Șamu¿a și Lawazantiya; zeul-Lună, Kușuhxe "Kușuh"Î; zeul-Soarexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre „zeii mari” și „zeii mici”, bazându-se evident pe importanța lor diferită și pe autonomie; „zeilor mici” le corespund, probabil, acele divinități care apar În serviciul altora, cum ar fi miniștrii, hierodulele, taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mici” le corespund, probabil, acele divinități care apar În serviciul altora, cum ar fi miniștrii, hierodulele, taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități diferite (este cazul ideogramei DLAMMA pentru care cunoaștem cel puțin două lecturi: Inaraxe "Inara", o zeiță și Kuruntaxe "Kurunta", un zeu). Uneori la numele divine se adaugă o expresie care precizează o anumită funcție: avem astfel „zeul furtuniixe "zeul furtunii" armatei”, „zeul furtunii altarului”, „Iștarxe "Iștar" a câmpului”, „Iștar a bătăliei”, „zeul-Soarexe "Soare" al bolii”, „zeul-Soare la sângelui” etc. Într-un mod analog se indică localitatea, fie pentru a diferenția, În funcție de locul de cult, divinități care aparțin aceleiași tipologii („zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cazul ideogramei DLAMMA pentru care cunoaștem cel puțin două lecturi: Inaraxe "Inara", o zeiță și Kuruntaxe "Kurunta", un zeu). Uneori la numele divine se adaugă o expresie care precizează o anumită funcție: avem astfel „zeul furtuniixe "zeul furtunii" armatei”, „zeul furtunii altarului”, „Iștarxe "Iștar" a câmpului”, „Iștar a bătăliei”, „zeul-Soarexe "Soare" al bolii”, „zeul-Soare la sângelui” etc. Într-un mod analog se indică localitatea, fie pentru a diferenția, În funcție de locul de cult, divinități care aparțin aceleiași tipologii („zeul furtuniixe "zeul furtunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
furtunii altarului”, „Iștarxe "Iștar" a câmpului”, „Iștar a bătăliei”, „zeul-Soarexe "Soare" al bolii”, „zeul-Soare la sângelui” etc. Într-un mod analog se indică localitatea, fie pentru a diferenția, În funcție de locul de cult, divinități care aparțin aceleiași tipologii („zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la ¾atti”, „de la Arinnaxe "Arinna"”, „de la Kummannixe "Kummanni"” etc.; „Iștarxe "Iștar" de la Ninive”, „de la Șamu¿a” etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipologii („zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la ¾atti”, „de la Arinnaxe "Arinna"”, „de la Kummannixe "Kummanni"” etc.; „Iștarxe "Iștar" de la Ninive”, „de la Șamu¿a” etc.), fie pentru a caracteriza o divinitate anume (¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
¾antitașșu din ¾urma; ¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]