12,418 matches
-
zone de stâncărie. Poate fi întâlnit pe unele pante înierbate de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce coboară spre vreun lac, uneori chiar în plină stepă sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
lac, uneori chiar în plină stepă sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în octombrie Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe pereții de loess ori de stâncă. Gușterii vărgați pot fi prinși cel mai ușor prin săparea galeriilor în care au pătruns sau pe sub pietre. Gușterul vărgat dobrogean trăiește adesea împreună cu gușterul comun ("Lacerta viridis
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe pereții de loess ori de stâncă. Gușterii vărgați pot fi prinși cel mai ușor prin săparea galeriilor în care au pătruns sau pe sub pietre. Gușterul vărgat dobrogean trăiește adesea împreună cu gușterul comun ("Lacerta viridis viridis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus tauricus"), șarpele rău ("Dolichophis caspius") și broasca țestoasă de uscat dobrogeană ("Testudo graeca ibera"). Se hrănește cu
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
în patru orașe submarine de pe fundul oceanelor, oamenii se confruntă cu diminuarea tot mai mare a energiei și sunt în pericol de a dispărea. Două poziții diferite se cristalizează în Comitetul politic al Omenirii: înaintarea înspre pirosferă prin săparea unor galerii subterane sau părăsirea Pământului și colonizarea unei alte planete. "Orașele scufundate" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. Unii critici precum Florin Manolescu îl consideră a fi cel
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
arată existența aerului, a apei și a carbonului ce ar crea condiții propice vieții. Planeta primește numele de planeta O, după numele Oliviei. Pentru a reduce cât mai mult consumul de energie și a concentra puțina energie rămasă către săparea galeriilor, Whitt decide înecarea Marianei cu tot cu locuitorii ei. Iran (secundul lui Xavier) primește ordinul de a acționa ciocanul ce va sparge pereții de sticlă ai orașului, în timp ce Olivia se duce să-l convingă pe Xavier să se mute în Formosa. Inginerul
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
mici și rotunjite. Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare, unde se odihnește întreaga familie. Galeria de iarnă este mai mare și mai profundă
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare, unde se odihnește întreaga familie. Galeria de iarnă este mai mare și mai profundă decât cea de vară. Când sunt în pericol marmotele emit șuierături puternice și se retrag în galerii. Sunt animale puțin sprintene, greoaie, cu sărituri scurte. În timpul mersului îndepărtează membrele, lăsând impresia că
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare, unde se odihnește întreaga familie. Galeria de iarnă este mai mare și mai profundă decât cea de vară. Când sunt în pericol marmotele emit șuierături puternice și se retrag în galerii. Sunt animale puțin sprintene, greoaie, cu sărituri scurte. În timpul mersului îndepărtează membrele, lăsând impresia că se clatină. Trăiesc în colonii sau sunt solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală, graminee, buruieni, rădăcini nu numai în stare verde
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
membrele, lăsând impresia că se clatină. Trăiesc în colonii sau sunt solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală, graminee, buruieni, rădăcini nu numai în stare verde, ci și uscată. Ocazional consumă și insecte. Își aleg loc pentru galerii aproape de sursa de hrană pentru ca la nevoie să se poată refugia în adăpostul său. Dușmanii cei mai mari sunt acvila de munte, vulpea și câinele ciobănesc lăsat liber. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Se împerechează în
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
marcat cu secreții odorante produse de glandele jugale. Sunt foarte legate de locul de trai și nu se depărtează mult de vizuini. Marmotele o activitate exclusiv diurnă, fiind active îndeosebi dimineața, mai puțin după-amiaza. În orele călduroase se adăpostesc în galerii. Sunt bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Marmotele sunt animale puțin sprintene, se deplasează greoi, cu sărituri scurte. În timpul mersului au mersul oarecum legănat, datorită faptului că își depărtează picioarele alternativ și lateral, lăsând impresia că se
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Adesea, se ridică în poziție verticală pe labele dinapoi și rămân nemișcate un timp oarecare, în care inspectează amănunțit împrejurimile. În caz de pericol scot țipete sau șuierături ascuțite și puternice, de alarmă, după care toată colonia se refugiază în galerii. În perioada împerecherii își modulează glasul, care devine asemănător unui mieunat. Marmota are nevoie de foarte multă liniște în teren, nu suportă activitățile omenești în apropiere și cel mai mult o deranjează oile și câinii de la stânele din zonă. Ca
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
împerecherii își modulează glasul, care devine asemănător unui mieunat. Marmota are nevoie de foarte multă liniște în teren, nu suportă activitățile omenești în apropiere și cel mai mult o deranjează oile și câinii de la stânele din zonă. Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
stânele din zonă. Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m.
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m. Galeriile de vară cu numeroase ramuri laterale
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m. Galeriile de vară cu numeroase ramuri laterale au o lungimea de până la
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m. Galeriile de vară cu numeroase ramuri laterale au o lungimea de până la 15-20 m, diametrul de 0,2-0,3 m și o adâncime de 2,5-3 m, și chiar mai mult. Galeriile de vară converg spre un cuib central (camera principală
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m. Galeriile de vară cu numeroase ramuri laterale au o lungimea de până la 15-20 m, diametrul de 0,2-0,3 m și o adâncime de 2,5-3 m, și chiar mai mult. Galeriile de vară converg spre un cuib central (camera principală sau culcușul) mare, unde se odihnește întreaga familie, inclusiv și noaptea. Această cameră principală este căptușită cu ierburi uscate. Galeriile de vară au în general mai multe ieșiri (până la 3, 4
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
și o adâncime de 2,5-3 m, și chiar mai mult. Galeriile de vară converg spre un cuib central (camera principală sau culcușul) mare, unde se odihnește întreaga familie, inclusiv și noaptea. Această cameră principală este căptușită cu ierburi uscate. Galeriile de vară au în general mai multe ieșiri (până la 3, 4 sau chiar 7), în funcție de vârsta galeriei. La capătul unei galerii laterale, marmota își amenajează o încăpere mai mică în diametru, cu rol de latrină. În afară de camera principală există camere
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
cuib central (camera principală sau culcușul) mare, unde se odihnește întreaga familie, inclusiv și noaptea. Această cameră principală este căptușită cu ierburi uscate. Galeriile de vară au în general mai multe ieșiri (până la 3, 4 sau chiar 7), în funcție de vârsta galeriei. La capătul unei galerii laterale, marmota își amenajează o încăpere mai mică în diametru, cu rol de latrină. În afară de camera principală există camere mai mici, construite simplu, pentru hrană sau pentru apărare; în ele marmotele se ascund în timpul hrănirii, când
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
sau culcușul) mare, unde se odihnește întreaga familie, inclusiv și noaptea. Această cameră principală este căptușită cu ierburi uscate. Galeriile de vară au în general mai multe ieșiri (până la 3, 4 sau chiar 7), în funcție de vârsta galeriei. La capătul unei galerii laterale, marmota își amenajează o încăpere mai mică în diametru, cu rol de latrină. În afară de camera principală există camere mai mici, construite simplu, pentru hrană sau pentru apărare; în ele marmotele se ascund în timpul hrănirii, când există un pericol în
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
marmota își amenajează o încăpere mai mică în diametru, cu rol de latrină. În afară de camera principală există camere mai mici, construite simplu, pentru hrană sau pentru apărare; în ele marmotele se ascund în timpul hrănirii, când există un pericol în afară. Galeriile de iarnă ("hibernaculum") sunt mai mari și au o adâncimea mai mare, cu mai puține ieșiri, față de cea de vară, iar orificiile de acces sunt închise cu pământ și pietre înainte ca marmota să intre în hibernare. Galeriile de iarnă
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
în afară. Galeriile de iarnă ("hibernaculum") sunt mai mari și au o adâncimea mai mare, cu mai puține ieșiri, față de cea de vară, iar orificiile de acces sunt închise cu pământ și pietre înainte ca marmota să intre în hibernare. Galeriile de iarnă converg spre un cuib (camera de iernare) care atinge 1 m diametru, căptușit cu ierburi uscate. Marmota hibernează 5 luni și jumătate. Toamna ea mănâncă enorm de mult pentru a-și constitui rezervele de grăsime care îi vor
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]