14,023 matches
-
să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce animale politice au putut să răsară din rândul scriitorilor noștri! * Unde am greșit? Am confundat libertatea de exprimare cu sinceritatea. * Locul meu nu poate fi acolo unde se colectează ura, oricâte explicații sau pretinse justificări mi s-ar da. * De ce oare salutara prăbușire a comunismului a fost însoțită de o catastrofală prăbușire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
foarte bune. Parcă acum sunt asfaltate. Nu pot să vă explic ce finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară că o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunță că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit în urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credință și căința apostolului Petru. Și cu Milă Lui să ne ierte pe toți ca să ne mântuim. Amin. Biserică Adormirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
haină sufletului pe care am pătat-o cu multe feluri de păcate. Nu mă lipsi nici de smerenie, de care am atâta nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. în prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, ca esti bun și ne iubești. Pune și în inimile
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spini, Ochii sunt de Sânge plini, Inima Ta iubitoare, O, ce răni adânci ea are, Sulița-a pătruns în ea Străbătând și inima mea. Vai, oameni, ce rău ați făcut Când pe Iisus ați Răstignit, Spuneți-mi: ce v-a greșit, De pe El L-ați omorât? Vai, toți câți aveți păcate V-ați făcut aicea parte, Toți câți ați păcătuit Pe Iisus L-ați Răstignit, Vedeți dar, plângeți cu mine Pentru-al vostru singur bine! Plângeți-L neîncetat Pentru voi, El
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vie nesecata Tu esti Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților Și a pământenilor Rază soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Prea înalt Să ne ierte ce-am greșit Din zori pân-la Asfințit Asculta, o, Prea Curată Și la ruga mea te pleacă Că sunt ființă prea săracă N-am fapte plăcute, bune M-am pierdut și eu prin lume Și-am uitat de rugăciune Și nimic n-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenței, pentru a o ține în șah ; e tot ce se poate face contra ei. Ați observat că, de câte ori se vorbește despre prostie, așa, în general, se supără foarte multă lume ? E greșit a crede că proștii nu și dau seama că sunt proști. Știu foarte bine că sunt și au un instinct infailibil în a detecta inteligența și în a se mobiliza ̀ mpotriva ei, spontan și organic, sistematic și înverșunat. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atribuiam lui Jean-Paul Sartre, fără a fi verificat dacă-i aparținea într-adevăr și pe care ne-o repetam unii altora între prieteni și când se potrivea și când nu se potrivea, recomanda să ai dreptate cu grație și să greșești cu autoritate (formularea franceză nu se poate traduce adecvat în românește : avoir raison avec grâce et tort avec autorité). Preceptul acesta e dintr-o perioadă când Sartre era încă pentru noi, cei din Est, o figură atrăgătoare, incitantă și, una
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ne erau familiare. În timpul războiului fusesem, cei mai mulți dintre noi, aliatofili, dar imediat după Eliberare Franța își reluase locul privilegiat, de fapt monopolul intelectual, cu noile ei vedete, între care Sartre asuma un rol oarecum de vioara întâi. Recomandarea de a greși cu autoritate ni se părea o invitație amuzantă la auto-ironie, dar partea primă, a avea dreptate cu grație, ni se părea că atinge un nivel și estetic și moral al amenității și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
epuizarea tuturor posibilităților hazardului”. Lăsând la o parte cele privitoare la Camil Petrescu - ele fac parte din program -, să le reținem pe cele spuse în treacăt despre Proust. Sunt, în Nu, multe puneri la punct de genul acesta. Șerban Cioculescu greșea scriind, în recenzia admonestatoare făcută cărții la apariție, că „frizează banalitatea în simili-analizele critice, unde nu inovează cu nimic”. Ba da, din contra, inovează. Și nu numai în legătură cu Proust. Observațiile de detaliu ale junelui iconoclast sunt, repet, lucide și juste
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o comunicare extrem de vie și total neconformă cu „linia partidului” (care înțelegea să-l recupereze pe Blaga, dar nu cerându-i scuze pentru felul cum îl înjurase și îl tratase atâtea zeci de ani). Or, Wald ce făcea ? Zicea că greșise în tinerețe când îl atacase pe Blaga ca idealist, mistic, obscurantist și decadent și că, din contră, acum descoperă în opera lui o filozofie stimulatoare, o înțelegere cosmică și mai cu seamă, cum zicea, o „mitosofie”. Mi-a plăcut. Am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îmi pare, dar poate că e prea teoretic pentru înțelegerea mea ; respingerea lui Caragiale nu e formulată ritos, ci mai mult ori mai puțin indirect, prin regimul rezervat zeflemelei. „Ea (zeflemeaua, n.n) ne arată o lume care și-a greșit suportul energetic. În loc de a-și rezerva critica pe fondul sănătos și adânc al poporului, această lume zeflemistă își agață nemulțumirea de catargul unei spiritualități de împrumut.” Iată-ne readuși astfel la teza din 1935 a lui N. Davidescu despre așa-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după 52 de ani, nimic de schimbat, nici de adăugat. Dar cele două fraze citate adineauri sunt nedumeritoare. Din prima ar fi părut să reiasă că zeflemeaua, în speță a lui Caragiale, arăta (și râdea de) o lume care-și greșise „suportul”, hai să-i zicem și noi „energetic”. Adică, așa cum știam noi mai demult, comicul caragialesc satirizase „formele fără fond”. Dar nu ! Fraza imediat următoare ne informează că „lumea zeflemistă” (care o fi fost aceea ? junimiștii ? socialiștii ? căci și unii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ar face, după aceste interpretări, din Caragiale un precursor al absurdului - eventual și al lui Kafka și al lui Beckett și al altora mai recenți - da’ aicea mi se pare că se comite o greșeală. Eu însumi cred că am greșit - am scris câteva scurte texte, în care mă opream la asta, adică am încercat prin Eugen Ionescu să-l văd pe Caragiale, adică pe linie inversă, de la Eugen Ionescu la Caragiale. Și socoteam că este de găsit aicea o dimensiune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aveau locul de întâlnire la statuia ecvestră, de bronz, a acestui rege. (Traducând impropriu prin „spijă”, Matei a cedat gustului său pentru cuvintele rare.) Dacă expresia e de pe vremea lui Ludovic al XIII lea, cum afirmă Pașadia, care probabil nu greșea, atunci nu e de crezut că această statuie, ridicată în 1639 în Place Royale (astăzi Place des Vosges), din inițiativa lui Richelieu, ca un omagiu adus regelui său, să fi fost loc de întâlnire al derbedeilor și haimanalelor. Cartierul fusese
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
continente, invadând, digerând, distrugând/ locul, casa și omul./ E timpul de moarte al fabulei răstălmăcite./ .../ ...oamenii fără de chip se ascund/ aruncând în urma lor nori de otravă ca sepiile ”. Planeta nebunilor, cartea poartă ca an de apariție 1979, când, dacă nu greșesc, poetul ajunsese septuagenar (poate un an-doi în plus ori în minus) ; poemul cu același titlu îl va fi scris nu cu mulți ani înainte. În tot cazul, poetul era acum la vârsta iluziilor spulberate ; în cazul său, amar și brutal
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
uimesc de regulă împlinirile poetice (nu neapărat „majore”, dar totdeauna mirabile). Șase ani mai târziu, după ce între timp apăruseră alte volume de Nichita, salutate cu elogii cvasiunanime, mi-am exprimat public niște rezerve față de ceea ce îmi părea o supralicitare. Evident, greșeam. Greșeam ̀ n esență, dar poate nu în ce privește primejdia în sine a encomiasmului și adulației, regim neprielnic unui artist oricât de mare. Poetul mi-a făcut onoarea de a nu se arăta nici supărat, nici indiferent, mărturisindu mi cu simplitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de regulă împlinirile poetice (nu neapărat „majore”, dar totdeauna mirabile). Șase ani mai târziu, după ce între timp apăruseră alte volume de Nichita, salutate cu elogii cvasiunanime, mi-am exprimat public niște rezerve față de ceea ce îmi părea o supralicitare. Evident, greșeam. Greșeam ̀ n esență, dar poate nu în ce privește primejdia în sine a encomiasmului și adulației, regim neprielnic unui artist oricât de mare. Poetul mi-a făcut onoarea de a nu se arăta nici supărat, nici indiferent, mărturisindu mi cu simplitate și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
carate/ .../ ea spală zidul casei cu mâna ei/ .../ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe și le mișcă lasciv/ pentru ceafa lui cea frumoasă./ .../ Părul negru și l întinde/ de la ușă pân-la pat/ să nu greșească bărbatul/ drumul lui predestinat ” (A mea, din În dulcele stil clasic). Mărturisesc cu toată naivitatea unui sexagenar sentimental (și cu riscul de a fi ironizat) că acesta ̀ mi pare unul din cele mai frumoase cântece de dragoste ce s-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în sensul perfecțiunii. Evident, nici Mazilescu nu era chiar inocent, evident, își „prelucra” și el poeziile, dar o făcea în sensul „imperfecțiunii”, în sensul luxării debitului poetic ; era mai curând o operație de organizare a tăcerilor, a suspensiilor, a eludărilor. Greșeam adineaori : nici de o logică a supunerii nu e vorba, ci propriu-zis de una a spunerii. În asta consta marea, extraordinara lui artă. Aș prefera de altminteri să evit epitetul „mare”, nu din prudență, nu, vai de mine, din prețuire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceasta e una stoică și e cea mai dificilă și mântuitoare virtute. Nu știu cât a reușit Robescu s-o pună în practică, știu însă că e teribil de grea, ne incumbă de fapt la tot pasul, la tot pasul riscăm să greșim. A fi drept, ca și a ierta (ceea ce poate nu e totdeauna drept, dar transfigurează miraculos urâtele priveliști interioare) înseamnă maximul de forță a umanului ; nimic nu e omenește mai greu, când e vorba de realități și de fapte cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zarzăre sau goldane. Într-o astfel de situație, unchiul s-a făcut că nu observă nimic, am început lecțiile, dar după un timp m-a rugat să-i dau și lui din fructele pe care le aveam în sân. Când greșeam la pregătirea pe care o făcea cu mine, îmi arăta ce greșisem de parcă greșala ar fi fost a lui, nu a mea, și- mi explica nu numai cu răbdare, ci cu dragoste, cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că nu observă nimic, am început lecțiile, dar după un timp m-a rugat să-i dau și lui din fructele pe care le aveam în sân. Când greșeam la pregătirea pe care o făcea cu mine, îmi arăta ce greșisem de parcă greșala ar fi fost a lui, nu a mea, și- mi explica nu numai cu răbdare, ci cu dragoste, cu duioșie, ceea ce trebuia să rețin. Cred că în răbdarea și în bunăvoința sa se găsea concetrată dragostea mamei, a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
universitar emerit. Mi se pare că tanti Măriuca ar fi dorit ca soțul său să se comporte mult mai autoritar, că ar fi trebuit să bage spaima în studenți și în toți subalternii săi. Mi se pare, deci poate că greșesc. VERIȘOARA SABINA, fiica unchiului Constantin, doctor în fizică, profesor universitar, cu o deosebită educație, cu o cultură pe care numai un tată ca unchiul putea să i-o ofere, cu un suflet frumos și curat, din nefericire este un om
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]