12,623 matches
-
la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). În literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). În literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric și poezie, existând și opere lirice în proză. Mai mult
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
întâi, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). În literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric și poezie, existând și opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Lirismul este un concept care nu se aplică
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). În literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric și poezie, existând și opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Lirismul este un concept care nu se aplică doar literaturii. Lirismul reprezentat de "cântecul
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
pe care Orfeu îl realiza cu lira lui, se aplică fără îndoială încă de la origine muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc. În muzica clasică, conceptul de lirism se aplică în primul rând artei vocale. "Arta lirică" astăzi este sinonim cu artistul liric și muzica de operă. Mai mult decât atât, lirismul se aplică, de asemenea, pentru a descrie o calitate anume, "melos-ul" instrumental care favorizează tonul confidențial al nostalgiei, etc. Muzica poate fi un liric
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
lira lui, se aplică fără îndoială încă de la origine muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc. În muzica clasică, conceptul de lirism se aplică în primul rând artei vocale. "Arta lirică" astăzi este sinonim cu artistul liric și muzica de operă. Mai mult decât atât, lirismul se aplică, de asemenea, pentru a descrie o calitate anume, "melos-ul" instrumental care favorizează tonul confidențial al nostalgiei, etc. Muzica poate fi un liric în primul rând (de exemplu, în
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
mod consistent un ecou ritmic și un ecou artificial inconfundabil cuplat cu un burdon de influență irlandeză pe melodiile sale sincopate care creează un sunet ambiental bine-definit. Bono și-a cultivat vocea de cap și a prezentat o sensibilă înclinație lirică spre subiecte sociale, politice și personale, păstrând un nivel grandios al compoziției. În plus, The Edge a descris U2 ca o formație esențialmente live. În pofida acestor linii generale consistente, U2 au introdus noi elemente în repertoriul lor muzical la fiecare
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
spectacole de cinema nu se vor mai da până în 1905. Atunci, cineva cu numele de "Oeser", apoi "„demonstratorul” Kuperman", "„distinsul electrician A.C.Bottez”" și mulți alți anonimi, vor relua reprezentațiile cinematografice. Spectacolele au fost prezentate în sălile "„Edison”, „Eforie, „Teatrul Liric”, „Circul Sidoli”". În 1906-1907, la circul Sidoli din Iași, se înființează prima sală de cinematograf din România în care se puteau face proiecții cu caracter permanent și unde au rulat primele filme românești. "Prima sală de cinematograf construită" este sala
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Brezeanu, N. Soreanu, P. Liciu, precum și tânărul Grigore Brezeanu, producător asociat și animatorul întregii acțiuni. Fiind nevoie de o sumă mare de bani pentru realizare atrag în această acțiune și pe "Leon Popescu" un om bogat și proprietar al "„Teatrului Liric”". Din partea autorităților au primit un sprijin deosebit prin punerea la dispoziție a armatei cu toate ce erau necesare, plus consilieri militari (Pascal Vidrașcu?). S-au adus aparate, operatori străini, prelucrarea peliculei s-a făcut în laboratoare parisiene. Va fi fost
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
toate cheltuielile Consiliului Culturii și Educației Socialiste, inclusiv producția de filme.) Și la toate aceste se mai adaugă și alte două nenorociri: Leon Popescu moare în 1918, după ce „studioul” ( de fapt niște instalații improvizate în niște magazii ) din curtea „Teatrului Liric” ia foc, iar din toate filmele printr-o minune este salvată doar o copie din „Independența României” (și aceasta parțială, lipsesc cca. 20 minute). (După alte versiuni ale epocii, într-o criză de nervi provocată de insuccesele filmelor sale, Leon
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Piesa este reprezentată de treizeci și șapte de ori la Paris, iar apoi va putea fi văzută în provincie sau în orașe ca Bruxelles, Londra, Breslau, Geneva și Milano. Urmează "Lazare" în 1893, "Messidor" în 1897, "Violaine la chevelue", feerie lirică în cinci acte și nouă tablouri care nu va fi pusă niciodată pe muzică, "Uraganul" ("L'ouragan") în 1901, "Copilul rege" ("L'enfant roi") în 1905 și "Sylvanire sau Parisul în dragoste" ("Sylvanire ou Paris en amour"), terminat de Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
L'ouragan") în 1901, "Copilul rege" ("L'enfant roi") în 1905 și "Sylvanire sau Parisul în dragoste" ("Sylvanire ou Paris en amour"), terminat de Zola chiar cu câteva zile înainte să moară. Fără să înregistreze succese de scenă fenomenale, teatrul liric consolidează renumele lui Zola și îi permite să pună naturalismul în scenă și să-i dea viață. Alături de Charles Baudelaire și de frații Goncourt, Zola este unul din cei mai importanți critici de artă de la a doua jumătate a secolului
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
spectacolelor “Nocturn 91/2” “Țară lumii”, 1980 , la Teatrul Mic din București. “Chemarea copiilor minune”, 1982 la Sala mică a Palatului și pe scena Conservatorului din București. „În țară codrilor de iarbă”, 1983, pe muzica de Laurențiu Profeta la Teatrul liric din Craiova. Din 1993 devine director artistic al Companiei Orion Balet a Centrului de cultură “Tinerimea Română” din București. În această calitate montează spectacolele: “Anotimpuri”, pe muzica de A. Vivaldi și Ț. Wilbrandt, 1h 30 min., (12 interpreți), spectacol a
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945. Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate postromantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții. ""... pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
moarte și anotimpul simbolic al stingerii naturii, „toamna violetă”. Prima strofă ca și celelalte este încadrată de cele două versuri cu rol de lait motiv,creând impresia unui spațiu închis în care ființa umană agonizează .Plopii sunt ipostaze ale eului liric prin care se evidențiază solitudinea acestuia.Metafora "apostoli în odăjdii violete",delimitată prin liniile de pauză,sugerează prezența obsesiei sfârșitului.În interiorul spațiului surprins de Bacovia impresia de viață este aproape anulată.
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
engleze a constituit motivul pentru care Milton a renunțat mai târziu la planurile sale de a deveni preot. Poemele timpurii, printre care "Comus" și "Lycidas" (elegie la moartea prietenului său, poetul Edward King, în 1637) sunt dovezi grăitoare în privința darului liric superlativ al lui Milton. În 1638, Milton a plecat în Italia, unde a călătorit, a studiat și a întâlnit multe figuri remarcabile, printre care pe Galilei. Revenind în Anglia în 1639, s-a devotat cauzei puritane și pamfletelor. "The Doctrine
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
(în , 16 noiembrie 1880 - 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin. s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
s-a simțit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris eseuri și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție. Noapte, stradă, farmacie, felinar, Absurd în ceață turnul ochi gălbui. De-o să mai prinzi din secol un
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
mai găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos și alții), întreținând o vastă corespondență cu membrii „comunității” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate. Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă și decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiștilor, pe care totuși s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei "Integral", "Unu", "Contimporanul". De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat "virtual" lui Ion Minulescu, "primul clopotar al revoltei lirice românești", intitulat " Priveliști", îi apare în 1930, după plecarea din țară. A tradus în franceză versuri din creația lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea și Ion Minulescu. Integrat unui alt spațiu cultural, poetul va publica în Franța sub numele
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
Este preocupat de scrierea imnelor; având deja un plan clar al primului volum, după cum reiese dintr-o scrisoare către Justinian Chira, trimisă în luna septembrie din Paris. „Am un plan de viitor deja făcut care cuprinde 307 titluri de Imnuri lirice. Un titlu este Rohia. Dacă voi trăi să le pot împlini aceste trei sute de imnuri datoria vieții mele va fi încheiată. Imnuri lungi în care să fie redeșteptate toate frumusețile Cosmosului în lumina Învierii, neamul și graiul și părinții, așa cum
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
pustiei" (1969) / "Poeme" (1970), criticul literar Mircea Tomuș relevă „motivele de bază“ ale acestei lirici, „tipice poeziei tinere“, adică poeziei generației resurecționale, antiproletcultiste: «elanurile nestăpânite ale vârstei și sentimentul acut al generației»; «o sedimentare vizibilă, o precizare matură a gândirii lirice»; «un lirism ponderat, transcriind seriozitatea gândirii, optica limpede, din punct de vedere uman și social» etc.; în ultimă instanță, generația lui Ioan Alexandru, după cum observă același critic, «este aceea prin care omenirea depășește războiul; de aici o notă de tragism
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
mine toți soldații lumii, plângând, m-au sărutat, / Și-am fost găsit în poze prin mii de buzunare, / Cu mii de tați în șanțuri am fost înmormântat, / Și moartea mea de-atuncea și-acuma mă mai doare.» (TCar, 7). Revirimentul liric datorat poeziei lui Ioan Alexandru, între anii 1965 și 1970, constă, așadar, în eliminarea manierismului, prin simpla, dar grava autenticitate a trăirilor mitice ale speței situate în centrul ruralului său univers familiar, în dinamitarea miturilor spre a li se releva
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
orașul Baltimore, în stare de confuzie mintală. Moare patru zile mai târziu într-un spital din Baltimore, la 7 octombrie 1849, cauza morții - ca într-o poveste de suspans de E.A. Poe - a fost rabia (turbare). Cu unele excepții, creația lirică a lui Edgar Allan Poe este umbrită de măiestria povestirilor sale, care l-au consacrat în literatura universală. Totuși poeme ca „Annabel Lee”, „Corbul” sau „Ulalume” îl impun și ca unul dintre marii creatori lirici ai lumii, fiind cunoscut publicului
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
turbare). Cu unele excepții, creația lirică a lui Edgar Allan Poe este umbrită de măiestria povestirilor sale, care l-au consacrat în literatura universală. Totuși poeme ca „Annabel Lee”, „Corbul” sau „Ulalume” îl impun și ca unul dintre marii creatori lirici ai lumii, fiind cunoscut publicului european în special prin traducerile realizate în limba franceză de poeții simboliști Baudelaire și Mallarmé. Admirabile traduceri în limba română au fost realizate de poeții Dan Botta și Emil Gulian. În poemele lui Poe sunt
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]