12,997 matches
-
singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor cât de mic pe care să te poți rezema cu sigu ranța că e al tău și că e adevărat... O zi de coșmar kafkian. Toți aprozii sunt fonfi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor cât de mic pe care să te poți rezema cu sigu ranța că e al tău și că e adevărat... O zi de coșmar kafkian. Toți aprozii sunt fonfi fatalmente! Viața și a spus Viața: — Lăsați oamenii să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întoarsă către mine, Iar brațul lui era adus ușor pe după pieptul meu - o, în noaptea aceea eram fericit!“ (Walt Whitman) Rugăciune și ca să nu ne știe nimenea, nici să n-o bănuiască Soarele, dă-ne nouă Doamne și astă zi, minciuna noastră cea de toate orele! Eu sunt o ființă socială, iar anumite porniri ale mele m-au izolat de oameni și m-au făcut să nu-i iubesc. Noțiunea de dragoste, așa cum am preluat-o de la mediul înconjurător și așa cum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așa cum se cuvine să înceapă orice basm german: „A fost odată“, continuând așa cum încep toate basmele în românește: „A fost odată ca niciodată“. Chiar și numai acest început clasic de basm românesc, pentru noi cu trimitere la jalnica țesătură de minciuni a regimului, era un motiv suficient să râdem în hohote. Apoi povestea continua pas cu pas: „A fost odată așa cum a fost. și asta era pe când a fost ca niciodată. A fost odată când era lată de tot așa cum era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
școala de la oraș. Viitorul meu a costat prezentul lor bani grei. Deoarece proveneam dintr-o casă unde nu exista nici o carte, cititul cărților era, după părerea lor, o chestiune mai mult decât îndoielnică, era „anormală“ - tot ce-i tipărit e minciună, așa se spunea. Cât despre scrisul cărților, era mai periculos ca o boală. Mama îmi explica de ce e îngrijorată: e lucru știut că de la scris omul ajunge să se smintească. Pe deasupra, ei îmi mai și finanțau scrisul acesta despre trecutul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
micuțul gardian nu se așteptase defel la acest răspuns. Cum, de altfel, nu mă așteptasem nici eu. Drept care a fugit înapoi la locul lui. Nu se număra printre cei patru aleși ai grupei. Pe moment am fost chiar mândră de minciuna mea. Dar împrejurările care trebuiau să ducă și chiar duseseră la ea m-au făcut să nu-mi mai aflu liniștea toată ziua. În fiecare dimineață mergeam la grădiniță cu o silă tot mai mare. Mă simțeam paralizată de ochii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ascuns, murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu minciuna, amăgirea, fățărnicia, cu sfâșierea propriei substanțe. Nici o altă țară cu atâta violență în familie, atâtea divorțuri și copii lăsați de izbeliște. Când ești cu nervii la pământ, n-ai cum s-ajungi la „fericirea inimii“. și-atunci, n-ar mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și când eram
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
incident penibil și, luându-și în spinare sacul aproape golit, a plecat mai departe, meditând asupra sărăciei lucii în care trăiau mama și cei șase copii. O Doamne, își zise Moșul cu obidă nereținută. Câte gogoși, cât neadevăr și câtă minciună mai scrie și-n Biblia asta. Vai de mine și de mine! Căci nu este părtinire la Dumnezeu" (Romani, 2:12) Cum, Doamne?! zise Moșu înfuriat peste măsură, cum nu este părtinire?! Copiii ăștia nu au tată, copiii ăștia suferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de foame, n-au haine, n-au încălțăminte, sunt subnutriți și bolnavi. Pe câtă vreme alții stau în camere bine încălzite, împrejurul pomului de brad frumos împodobit, bine îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
n-au haine, n-au încălțăminte, sunt subnutriți și bolnavi. Pe câtă vreme alții stau în camere bine încălzite, împrejurul pomului de brad frumos împodobit, bine îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine, este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au haine, n-au încălțăminte, sunt subnutriți și bolnavi. Pe câtă vreme alții stau în camere bine încălzite, împrejurul pomului de brad frumos împodobit, bine îmbrăcați, veseli, cu ambii părinți drept ajutor. Și mai spui că nu este părtinire?! Minciună, Doamne, minciună! Minciună gogonată! Dar tu ce faci, Doamne? Unde ești? De ce nu-i ajuți? Nu vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine, este un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șase frați: cinci băieți și o fată. Dialogul a luat sfârșit. Gata. S-a terminat. Participanții la discuție erau lămuriți. Nu era decât o porcărie și o mare bătaie de joc. Toată chestia asta cu "dușmani ai poporului" era o minciună sfruntată și criminală. Rezoneurul a concluzionat plin de năduf: Măi, măi, măi, cum își mai bat joc de copiii ăștia; cum își mai bat joc de oamenii nevinovați și neapărați; cum nu-i trăsnește Dumnezeu odată??! Mai amintește-ți, Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asistenței povestind cum buldozerele lui Ceaușescu rădeau sate întregi de pe hartă, în timp ce femei și copii tremurau în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
convinsă că e chiar așa. E imposibil ca educația mea protocolară să nu fi lăsat sechele. Țin minte că mama, care-mi povestea pe înțelesul meu tot ce citea, era impresionată de o carte de Max Nordau, care se numea Minciuni convenționale, sau cam așa ceva. R.P. Minciunile convenționale ale civilizației noastre. Mi se pare că ăsta e titlul complet. A.R. Ei nu, că m-ați dat gata! De unde știți de cartea asta? R.P. Au și părinții mei bibliotecă. Ba chiar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
imposibil ca educația mea protocolară să nu fi lăsat sechele. Țin minte că mama, care-mi povestea pe înțelesul meu tot ce citea, era impresionată de o carte de Max Nordau, care se numea Minciuni convenționale, sau cam așa ceva. R.P. Minciunile convenționale ale civilizației noastre. Mi se pare că ăsta e titlul complet. A.R. Ei nu, că m-ați dat gata! De unde știți de cartea asta? R.P. Au și părinții mei bibliotecă. Ba chiar și eu. Am văzut-o la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă declar o adeptă ardentă a firescului, a autenticului, a libertății de gândire și expresie - deci nu suport convențiile decât la teatru sau la operă, când Traviata are o sută de kilograme. Și totuși, ce bine pică uneori câte o minciună convențională. Câtă plăcere îmi face când cineva îmi spune că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
operă, când Traviata are o sută de kilograme. Și totuși, ce bine pică uneori câte o minciună convențională. Câtă plăcere îmi face când cineva îmi spune că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și după Edith, EFCR, București, 1993 Sidney Sheldon, Și dacă mâine va veni, Editura Coresi, București, 1993; reeditare Editura Miron, București, 1994 Josephine Hart, Păcatul, Editura Miron, București, 1994 Sidney Sheldon, Nisipurile timpului, Editura Miron, București, 1994 Eileen Goudge, Grădina minciunilor, Editura Miron, București, 1994, reeditare 1996 Elizabeth Gage, Tabu, Editura Miron, București, 1995, reeditare 2004 Flannery O’Connor, Judecata de apoi, Editura Univers, București, 1997 Henry Miller, Tropicul Cancerului, Editura EST, București, 1997, reeditare Editura Univers, București (colecțiile Cotidianul), 2007
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
animale la cel de formator de ingineri și de la starea de “fac pace cu satana până trec puntea” la starea de a plăti prețul pentru a trăii intru valoare; am plătit și am ales între: bine și rău, adevăr și minciuna, spirit și materie, lumina și întuneric. M-am născut pe data de 12 mai 1932, fiind primul copil al țărânilor Toader și Ileana Tiperciuc, din comuna Arbore județul Suceva. Familia mea și gospodăria părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
dar și o caracteristică a esenței creatoare a omului care se poate manifesta multilateral și nestingherit. De aceea, comunismul, în concepția clasicilor marxismului, reprezintă trecerea din imperiul necesității în imperiul libertății.“ (Contemporanul, 7 noiembrie 1975) IVAȘCU George George Ivașcu conjugă minciuna (nota V. I.) „...Principiul politicii de independență națională devenea, în sfârșit, o realitate. Revoluția democrat-populară putea acum continua, adâncindu-se reforme interne ca naționalizarea, căpătând și un pronunțat atribut extern. Eliberându-se de foști exploatatori dinlăuntru, țara și poporul se
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și poartă o asemenea amprentă de sinceritate, încât nu e de mirare că o întreagă mișcare de opinie publică internațională ca aceea a Consiliului Mondial al Păcii o susține și o propagă pretutindeni.“ („Dezarmarea“, Contemporanul, 17 octombrie 1958) Beția de minciuni sau de la G. Ivașcu citire (nota V. I.) „Ce anume a contribuit la actualul registru de valori și de certitudini? Cum se explică eflorescența literară a României care construiește socialismul? Răspunsul e cuprins în întrebarea însăși: tocmai orânduirea democrat populară
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
organizat și și-au luat activitatea cu vigoare și experiența de necontestat ce le-a dat-o războiul și anii ce au urmat imediat. Așa se întâmplă că în Occident asistăm la ora actuală la cea mai destrăbălată demonstrație de minciună, de fals istoric și de activitate extrem de periculoasă pentru pacea omenirii. [...] România a reușit să scape acestei boli de confuzie și și-a afirmat în ultimul timp o cultură națională, patriotică, dar în același timp europeană. Acest lucru deranjează și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Privind spre noi sunteți doar o grimasă, Dacă ați putea, ne-ați sta sub pat, pe masă Și-n grinzi, ca liliecii fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lumii întregi, voind să creeze impresia că prăbușirea burgheziei ar fi tot una cu prăbușirea în neant și deznădejde a universului...“ („Ce au însemnat pentru mine oamenii sovietici și literatura lor“, Scînteia tineretului, 9 octombrie 1958) Un cetățean turmentat de minciună: „scriitorul“ Titus Popovici (nota V. I.) „În 11 ani de existență a Republicii se poate vorbi de formarea unui om nou, înaintat, liber și creator, stăpân al istoriei, un om în care se împlinesc - în luptă necontenită pentru transformarea lumii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]