13,698 matches
-
șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul, înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere de imagini se coagulează treptat, prin subtila dirijare a dinamicii textului, - căci e vorba și de o cristalizare în sens propriu a expresiei, structurată în forme mai „clasice”, într-o ordine ritmic-muzicală - imnul închinat cartofului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a poetului. Fără să-l numească direct, un articol violent polemic, semnat de Gheorghe Dinu în numărul 40 al revistei unu din octombrie 1931, cu titlul Șacalul acestui colibri, (tipărit sub „locul rămas alb” pe pagina unde trebuia să apară Obrazul de cretă al lui Voronca), condamna infracțiunea celui care ar fi dezmințit astfel „o revoluție pe care șaț făcut-o cu toate arterele explodând sângele”, căutând - scria ironic Gheorghe Dinu - să se înscrie membru în societatea producătorilor de mere, cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului”, „fulgerele sunând ca lingurițe de-argint”, „vocea ca o barcă cu pânzele pe buze”, „un pumnal pârâul în buzunarul văii”, „florile - litere șterse”, „pasărea e plicul și zborul e scrisoarea”, „pe lacul-gând, obrazul tău lebădă”, „stelele cercei, în noaptea - o casetă” și atâtea altele. Toate se rotesc însă în jurul aceluiași soare, fiecare vers fiind un fel de mic și strălucitor satelit al unicei mari planete a dragostei. Aceasta e vrajă, magie transfiguratoare, catalizator
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suprarealist. De altfel, chiar autorul Actului de prezență își indică „programul” și tehnica scripturală în mod aproape direct, în câteva pasaje ale prozelor sale, după ce o făcuse, abundent, în legătură cu poezia, într-un mare număr de articole-manifest. „Simt - scrie el în Obrazul de cretă - că un alfabet se trezește în lunecarea mea, că în curând va trebui să tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau în mână ceasornicele mici
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iar eul care se confesează capătă, la rândul său o valoare simbolică. Ceea ce înfățișează, în fond, aceste pagini este, ca să spunem așa, poezia în act: în fața realității celei mai comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie în permanentă stare de productivitate vine să scoată obiectele din tiparele lor „normale”, le introduce într-un lanț relațional insolit, într-o dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: “înțelegere
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reverie străbate obsedant întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau în minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele întinse chemau o albeață distinctă și, între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare în scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan în cele două registre amintite: unul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
teoreticianul avangardist. Situația nu e alta, în fond, nici în celelalte piese ce alcătuiesc cartea din 1932 (an în care, ne reamintim, apăreau și poemele din Petre Schlemihl). Călătoria sau reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă în Obrazul de cretă, Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu în postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor între trestii” „Vizionarul îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfârșească prin a împodobi pereții
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu în postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor între trestii” „Vizionarul îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfârșească prin a împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strâmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sângelui în șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ferestre, ca o lavă care mă va izola deplin”) i se opune voința evadării („Trebuie să ies dintre zidurile acestea, să înfrunt cuțitele care mi se vor prinde de carne ca într-o planșe a îndemânării la reprezentația de gală” - Obrazul de cretă): o fugă spre alte ținuturi, geograficește identificabile, dar mai ales o ieșire în poem, în lumea cu adevărat liberă a cuvintelor. Celor dintâi li se închină noi imnuri („Un imn pentru călătoria în libertate”), reamintindu-le, oarecum, pe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu chiotele sfârșind fără răspuns că fluturii într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. ș...ț Cât de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din acest vast repertoriu de posibilități, „plecările imaginate” sunt cele ce prevalează; nu spre ținuturi exotice, ca la simboliști, ci - cum spuneam mai sus - în spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Finalurile mai tuturor poemelor sunt specifice: „miracolul” nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atât de trist. Și va fi tot atât de vesel” - sfârșește Pe cine căutați?; ultimele rânduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici încordat în cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; în Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează în „plecarea celor din urmă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac permeabile limitele, asigurând comunicarea intersubiectivă, întrepătrunderea obiectelor. În Colomba, subiectul locutor pare situat mereu la o răspântie de drumuri, în centrul unei simbolice roze a vânturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi câmpuri de secară”, „zboruri întretăiate în cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea spațiului imaginar ca deschidere pluriperspectivică, succesiune de „priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmând un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sângele-n fereastră / din tine se desface priveliștea într-o glastră / și evantaliu-n palmă te-ncing ca un fierar”. Cum Ulise atrage atenția încă din titlu asupra motivului călătoriei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe cer”, „Casele presate balnear în album”, „Vis încadrat prin vestiar orice salcâm garderob”, „Orice pasăre un afiș ceresc”, „ca mărci poștale te privesc ferestrele, ușile”, „Caligrafic câmpul în pulpă scris”, „Umărul tău ce atlas”, „Aici tresare vitrina ca un obraz”, „Salcâmii: ce mașini de scris în culori” etc. etc. Nu puține sunt ele în versurile de mai târziu. Așa, de pildă, în Colomba: „multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc / de ziare”, „te-nscrii în amintire și-n sânge ca o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scris în culori” etc. etc. Nu puține sunt ele în versurile de mai târziu. Așa, de pildă, în Colomba: „multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc / de ziare”, „te-nscrii în amintire și-n sânge ca o viză / de pașaport, cu-obrazul și umăru-n ochean / sub pielea în vitrină și-n galerii deschisă”, „mă-nsemni precum o hartă”, „drumurile-n rocă urcate ca vitrine”, „ești în mine scrisă cu meșteșug” ș.a. Sau, în Ulise: „strălucesc / vocile cu gutui în vitrine la ora dejunului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tuturor forțelor eului, voința de osmoză și identificare. Nu mai puține sunt, tot aici, semnele „deplasării liniilor” pe o hartă a lumii din afară: „un cer ce se dilată în toamna unde crești”, „cu unghiile-n talangă sporești stelarul pântec”, „obrazul tău se-mparte talangă, poate cântec”, „deschizi ca o barieră noaptea” etc. etc. Prins în ritmul trepidant al marelui oraș din Ulise, subiectul liric trăiește alternativ frenezia participării la spectacolul „evenimentelor șceț se succed ca ferestrele”, încordarea nervilor „atleți negri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
În sare, câte, mările le spală / Lumini, atâtea, în mărgean se strâng"), în "unanima apă" din alt sonet (Fuga poetului), ori, din nou, un vag ecou, mai curând sintactic, dar și imprimat "geometric" în două din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr întors în flaut, arc suplu în picior / Păunii când sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut întors, cenușă, profilu-acestei strângeri"... Ori, în al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o efigie tratată la modul decorativ: Viu mânzul. Plajă. Spumă și zăbală Și-apusurile prinse de oblânc Un soare pal în brațul stâng În brațul drept o lună pală. Lance rotită-n cer sau în adânc Rotundul ceas pe-obraz goană ovală... Treptat, imaginea care se impune e, totuși, cea a contemplatorului oprit la porțile cetății Un străin la poarta orașului, cum sună un titlu de sonet -, oarecum blocat în acțiunea sa de tentația, mai puternică, a întoarcerilor spre sinele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
așadar foamea], în unu, 1930, nr. 31. . v. Adrian Marino, Op. cit., p. 216. . M. Blanchot, Reflexions sur le surréalisme, în La part du feu, Paris, Gallimard, 1972, p. 91. . A doua lumină, loc. cit. . Între mine și mine, loc. cit. . Obrazul de cretă, în vol. Act de prezență, ed. cit., pp. 133-134. . Op. cit., p. 172. . v. și Adrian Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge între o „avangardă istorică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
își schimb] strategia și aduce un termen nou, satyagraha („adev]r-forț]”), care, dup] p]rerea să, ar reflecta mai bine baza indian] a acestei tehnici. Ceea ce înseamn] c] Gandhi nu mai este mulțumit de ideea de a „întoarce cel]lalt obraz”, de a reține taxele și obligațiile sau de a decretă „nu v] pripiți”, ci caut] o metod] prin care adversarul 1) s] fie confruntat cu situația și s] existe contactul direct, „fâț] în fâț]”, în problema disputat] și 2) s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru oricare dintre acestea sau împotriva lor nu implic] o atitudine creștin] în condițiile în care prin „creștin” se înțelege ceea ce Iisus învăț] în evangheliile sinoptice”. Exist] p]reri potrivit c]rora versetul din Predică de pe munte privind „înoarcerea celuilalt obraz” reprezint] un îndemn la pacifism că strategie politic] (Maț. 5,39), ceea ce ignor] caracterul literar al acestuia și natura înv]ț]turii etice a lui Iisus. Pasajul include, de asemenea, porunca de a scoate ochiul care te smintește și de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o mână/ Pe-un colț de masă îmi caut loc,/Ca să rămâi gândind la tine -/fără noroc” (În noapte). La fel ca la Ion Minulescu, rezonanțele versului se pierd în inflexiuni de romanță: „Și-ți cad în părul galben/pe-obrajii tăi cei dragi/ Și-ți cad în părul galben,/Și toată ești acuma/Muietă în miragi” (Singuri). Cele mai personale reflexe sunt legate de sentimentul golului, al suspendării: „Îi gol, îi larg, nu simt nimic - / Ceasornicul a stat” (Singurătate). În
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
contradictorii ale lui Ibsen realizate de Georg Brandes, îl identifică alternativ pe dramaturg cu Brand și cu Peer Gynt, pentru a mima apoi, cu ingenuitate, nedumerirea: „E firesc să ne întrebăm care e adevăratul Ibsen, care e masca și care obrazul? Oricum, iată un foarte interesant caz de răsfrângere a personajelor în chipul autorului, care ne apare astfel confuz, ca într-o fotografie mișcată”. De altfel, mai mult chiar decât Pirandello, dramaturgul norvegian constituie adevărata pasiune a lui V.; acestuia i-
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul în unanimitate sublinia lectura meșteșugită a
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
strâns legate Între ele. De asemenea, sunt strâns legate de esență și de spirit, ceilalți stâlpi ai trinității vieții. Qi-ul ne determină nivelul energiei, vitalitatea sexuală, curajul fizic și personalitatea, precum și durata vieții. Persoanele pline de qi sunt rumene În obraji, eficiente În muncă, mai rezistente, cu o imunitate mai mare și foarte curajoase. Ele arată mai tinere și trăiesc mai mult decât cele de aceeași vârstă, Însă cu mai puțin qi. La fel ca și celelalte elemente esențiale pentru sănătate
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]