12,062 matches
-
În acel moment, sultanul otoman asedia, pentru a treia oară, Constantinopolul. Europa aștepta, din clipă-n clipă, vestea căderii marii cetăți de pe Bosfor, scrie istoriiregasite. Palmaresul victoriilor lui Baiazid era așa de impunător încât cucerirea acelei “punți de aur între Orient și Occident”, care fusese
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
-i adusese și epitetul de Yildirim (Fulgerul), datorită apariției sale neașteptate, într-o noapte, sub zidurile cetății Nicopole, Baiazid învinsese, în 1396, floarea cavaleriei europene. Ca urmare a acestei victorii, ce uimise și înspăimântase Europa, pământurile bulgare fură anexate statului otoman, ele devenind, potrivit practicii din Orient, proprietatea sultanului. Albania sudică și Thesalia căzuseră, de asemenea, sub stăpânirea sa. În Asia Mică fură supuse autorității sale numeroase principate. Pentru prima oară orientalii acordară unui suveran otoman titlul de “stăpân al ținuturilor
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
pământurile bulgare fură anexate statului otoman, ele devenind, potrivit practicii din Orient, proprietatea sultanului. Albania sudică și Thesalia căzuseră, de asemenea, sub stăpânirea sa. În Asia Mică fură supuse autorității sale numeroase principate. Pentru prima oară orientalii acordară unui suveran otoman titlul de “stăpân al ținuturilor Romei”, în virtutea faptului că stăpânea teritorii care aparținuseră odinioară Imperiului roman, iar occidentalii pe acela de „Imperator Turchorum“. Dar pentru a se fonda un adevărat imperiu otoman trebuia să cadă Constantinopolul, cu strâmtorile Bosfor și
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
principate. Pentru prima oară orientalii acordară unui suveran otoman titlul de “stăpân al ținuturilor Romei”, în virtutea faptului că stăpânea teritorii care aparținuseră odinioară Imperiului roman, iar occidentalii pe acela de „Imperator Turchorum“. Dar pentru a se fonda un adevărat imperiu otoman trebuia să cadă Constantinopolul, cu strâmtorile Bosfor și Dardanele, cu legăturile sale cu Mediterana, Marea Neagră și Marea Egee. Armatele otomane se aflau la al treilea asediu (1402) al Bizanțului, când căzu ca un trăsnet vestea apariției lui Timur Lenk în Anatolia
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
teritorii care aparținuseră odinioară Imperiului roman, iar occidentalii pe acela de „Imperator Turchorum“. Dar pentru a se fonda un adevărat imperiu otoman trebuia să cadă Constantinopolul, cu strâmtorile Bosfor și Dardanele, cu legăturile sale cu Mediterana, Marea Neagră și Marea Egee. Armatele otomane se aflau la al treilea asediu (1402) al Bizanțului, când căzu ca un trăsnet vestea apariției lui Timur Lenk în Anatolia. El se îndrepta fulgerător spre ținuturile lui Baiazid, cu o armată uriașă, disciplinată și călită-n lupte. Prin întinsa
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
trăsnet vestea apariției lui Timur Lenk în Anatolia. El se îndrepta fulgerător spre ținuturile lui Baiazid, cu o armată uriașă, disciplinată și călită-n lupte. Prin întinsa sa rețea de spionaj, împânzită în întreaga Asie Mică, Timur aflase că sultanul otoman începuse să fie urât de populația anatoliană pentru costisitoarele sale campanii, pentru viața de lux și petreceri ce-o ducea în palatul de la Bursa, cu frumoasa principesă sârbă Olivera, devenită soția sa, și pentru că nu rezistase ispitei alcoolului (zice-se
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
ridicase asediul Constantinopolului și venise în marș forțat până la Ankara, era obosită. În sfârșit, Timur ocupase râulețul Ciubuk, care pe-o zi călduroasă ca aceea ar fi fost mai mult decât necesar armatei însetate. Rezultatul a fost dezastruos pentru armata otomană. Baiazid se văzu repede părăsit de trupele tătare (participante ca aliate la luptă), de detașamentele principilor anatolieni, de propriii săi fii. Deși excelentele trupe sârbești, aflate ca vasale în oastea sa, s-au oferit să-i acopere retragerea, sultanul refuză
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
(în , în ) este o regiune care, în timpul uniunii personale a Regatului Croației cu Regatul Ungariei, a fost constituită în 1583 ca parte a graniței militare, la inițiativa lui Ferdinand I, de-a lungul graniței Monarhiei Habsburgice cu Imperiul Otoman. A existat în diverse forme până în 1882, când teritoriul a fost încorporat în Regatul Croației și Slavoniei. Această parte a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
încorporat în Regatul Croației și Slavoniei. Această parte a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era compusă din trei părți: din ținutul
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
ebraică:המושבה האמריקאית-גרמנית, HaMoshavá HaAmerika'it-Germanit) este un cartier din Țel Aviv-Yafo, în Israel, care a fost la origine o așezare de coloniști americani, apoi germani. Colonia a fost înființată la Jaffa, după jumătatea secolului al XIX-lea, în timpul dominației otomane în Palestina, si este situată la limita dintre Jaffa și Cartierul Florentin de astăzi din Țel Aviv. Cartierul cuprinde două străzi care se intersectează: stradă Bertold Auerbach și strada Richard Beer-Hoffmann. Colonia americană a fost creată de americani evlavioși neoprotestanti
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
la Casa Albă de președintele S.U.A, Andrew Jackson și de secretarul de stat William H. Seward. Seward a acceptat să trimită Înaltei Porți o petiție a lui Adams și a bisericii sale, pentru a fi siguri că regimul otoman va recunoaște achiziționarea pământului la Jaffa. 35 familii și un numar de celibatari, coloniști membri ai Bisericii lui Mesia, au urcat la Jonesport, Mâine, la bordul vaporului „Nellie Chapin”. În 22 septembrie, după 42 zile de călătorie, au ajuns la
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
Nellie Chapin”. În 22 septembrie, după 42 zile de călătorie, au ajuns la Jaffa. Löwenthal i-a primit pe coloniști în port, vestindu-i, însă, ca achiziționarea terenului nu s-a putut efectua, deoarece nu a reușit să obțină firmanul otoman de înregistrare a pământului pe numele unor cetățeni străini. Pelerinii, dezamăgiți, au creat o tabără provizorie pe țărmul mării, unde au fost descărcate de pe vapor numeroasele lor bagaje, între care 22 case prefabricate pe care le-au adus din America
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
au îmbolnăvit, iar noua dintre ei, șase copii și trei adulți, au decedat. Löwental a izbutit, în cele din urmă să cumpere un lot de pământ de 4 hectare în apropiere, pe care l-a înscris pe numele unui supus otoman, pentru a ocoli necesitatea unei autorizații speciale din partea autorităților turcești. Acest lot este locul cartierului pe care îl cunoaștem astăzi. Colonia, denumită „Adams City”, si știuta de arabi că „Amelikan”, a fost întemeiata că strada principală - azi stradă Auerbach, - și
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
aceea în New England. O singura casă a fost construită din piatră - Hotelul numit „Grand Hotel”, aflat în propietatea fraților Drișco, si care avea trei etaje - azi Hotelul „Jerusalem” de pe strada Auerbach. Greutăți birocratice, legate de tratamentul arbitrar din partea autorităților otomane, conflicte dintre coloniști, boli, si foametea din iarnă 1877-1867, datorată distrugerii recoltei de către animale și păsări, au dus la scăderea motivației și la deznădejde. Majoritatea locuitorilor coloniei voiau să se întoarcă acasă în Mâine. Numai că conducătorul lor, Adams cheltuise
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
și fluviul Nistru (în nord și est), care se află în componența regiunii Cernăuți din Ucraina. Principalele localități sunt Hotin și Novodnistrovsk. Teritoriul a făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 a făcut parte din raiaua Hotin a Imperiului Otoman. În 1812 prin Tratatul de la București, raiaua Hotin este anexată de Imperiul Rus și devine unul din cele 10 ținuturi ale guberniei Basarabia (ținutul Hotin- "Хотинский уезд"). În timpul Primului Război Mondial, colțul de nord-est al Ținutului Hotin a fost singura porțiune a
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]
-
a Catedralei Naționale este un vechi proiect de peste 130 ani. Îndată după Războiul de Independență din anii 1877-1878, când bulgarii au decis construirea Catedralei Alexandru Nevski din Sofia, ca jertfă de recunoștință față de soldații căzuți pentru independența Bulgariei de sub Imperiul Otoman, și în țara noastră o serie de personalități culturale, științifice, politice și în mod firesc, bisericești, au susținut un proiect asemănător. După proclamarea României ca regat în anul 1881, Regele Carol I a conceput un vast plan de modernizare a
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
surse recente, bazate pe pașaportul său descoperit recent, susțin că s-ar fi născut în 1866. Familia sa își are originea în localitatea Krasniqe (actualul Tropojë) din regiunea Gjakova, Kosovo. La momentul nașterii sale, familia Curri se afla în închisoarea otomană din Krushë e Madhe, Orahovac; tatăl său Shaqir Aga condusese o rebeliune în Krasniqe împotriva turcilor din cauza impozitelor mari și a politicii abuzive de recrutare militară, și a fost arestat. Shaqir Aga Curri era un om de încredere al lui
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
în zonă. El l-a ajutat pe Pașa Dreni în timpul atacului împotriva lui Mehmed Ali Pașa și a fost ucis într-o încăierare de către oștile Ligii de la Prizren. În timp ce regiunile de astăzi ale Albaniei și Serbiei se aflau sub control otoman, Curri a reprezentat interesele albanezilor. A luptat cu succes în 1912 împotriva Tinerilor Turci. În timpul Primului Război Mondial, el a organizat o unitate de partizani ce făcea parte din mișcarea Kachak prin intermediul Comitetului pentru Apărare Națională din Kosovo, al cărui membru era
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
unitate de partizani ce făcea parte din mișcarea Kachak prin intermediul Comitetului pentru Apărare Națională din Kosovo, al cărui membru era. În 1893 el a participat la revolta condusă de Haxhi Zeka în Kosovo, care a fost repede înăbușită de armata otomană. În 1899 el a devenit membru fondator al Ligii de la Peja, ce era condusă de Zeka. În 1906 a devenit unul dintre fondatorii organizației din Yakova a Comitetului Secret pentru Eliberarea Albaniei. Ca și mulți albanezi educați din acea vreme
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
albaneze și dreptul de a purta arme, iar din acest motiv Curri împreună cu Nexhip Draga a luat parte la Revoluția Junilor Turci. Acțiunilor lor represive și nerespectarea promisiunilor l-a determinat pe Curri să-și reia activitățile militante împotriva autorităților otomane. El a avut un rol activ în Revolta Albaneză din 1912, luptând alături de Hasan Prishtina, Isa Boletini, Themistokli Gërmenji și alții împotriva turcilor. În 1915 el a devenit membru fondator al Comitetului pentru Apărare Națională din Kosovo. Această organizație a
Bajram Curri () [Corola-website/Science/336021_a_337350]
-
martie 1927) a fost un naționalist și luptător de partizani albanez. Membru al organizațiilor naționaliste Liga de la Prizren și Liga de la Peja, el a fost mâna dreaptă a lui Isa Boletini, cu care a organizat Rebeliunea din 1910 împotriva Imperiului Otoman în vilayetul Kosovo. După înăbușirea revoltei, Seferi a continuat lupta, organizând Revolta antiotomană din 1912. În Primul Război Balcanic, Boletini și Seferi au luptat împotriva Serbiei, cu care fuseseră aliați în cursul revoltelor din 1910 și 1912, și a continuat
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
doua fază a războiului (1916-1918), el a condus trupele albaneze împotriva armatei bulgare. s-a născut în satul Sefer din partea de nord a munților Skopska Crna Gora (în actualul Preševo, sudul Serbiei), care făceau parte în acea vreme din vilayetul otoman Kosovo. El s-a alăturat mișcării naționale albaneze de la o vârstă fragedă, fiind membru al Ligii de la Prizren (est. 1878) și al Ligii de la Peja (est. 1899). Idriz este menționat ca fiind unul dintre membrii Ligii Albaneze care au săvârșit
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
Kičevo. El este descris ca "devastând timp de mai mulți ani districtul Doupnitza", iar pe 10 iulie 1878 el și oamenii lui au atacat Dobri Dol și le-au răpit pe cele mai frumoase fete din sat. În urma protestelor guvernul otoman l-a arestat, dar, totuși, atunci când ambasadorul englez a cerut explicații cu privire la purtarea lui Idriz, guvernul a trimis jandarmeria pentru a-i convinge pe părinții victimelor să retragă declarațiile date de fiicele lor. Înaintea declanșării revoltelor albaneze din Imperiul Otoman
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
otoman l-a arestat, dar, totuși, atunci când ambasadorul englez a cerut explicații cu privire la purtarea lui Idriz, guvernul a trimis jandarmeria pentru a-i convinge pe părinții victimelor să retragă declarațiile date de fiicele lor. Înaintea declanșării revoltelor albaneze din Imperiul Otoman, Seferi a vrut să stabilească relații cu guvernul sârb; acest lucru a fost realizat, de asemenea, de conducătorii albanezi din Gjakova, Peja și Muntenegru. În 1909 guvernul sârb i-a ajutat pe rebelii albanezi cu bani și arme. La începutul
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
începutul lui aprilie 1910, douăsprezece triburi albaneze din vilayetul Kosovo conduse de Isa Boletini și Idriz Seferi s-au ridicat împotriva otomanilor. 5.000 de rebeli conduși de Seferi au tăiat calea ferată Priștina-Uskub la Kaçanik, reușind să reziste forțelor otomane în cheile din pasul Kaçanik. Oamenii lui Seferi au oprit un tren care transporta soldați și provizii către Priștina, confiscând bunurile și dezarmându-i pe soldați. Boletini a condus, în același timp, 2.000 de rebeli la Ferizovik și Prizren
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]