12,874 matches
-
pe care le conduceam - unii dintre noi - și Îngustul cerc de prieteni care au rămas credincioși nu numai persoanei noastre, dar și felului și viziunii asupra artei pe care o aveam și o stăpâneam. Când afirmam mai sus că „nu pricep mare lucru din post-modernism” voiam să spun că regulile acestui hai să-i zicem „nou curent literar” se opun radical criteriilor pe care le aplic eu În arta romanului, criterii, reguli pe care eu Însumi le-am deprins de la maeștrii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gentleman“, o figură oarecum insolită În nu prea distinsul peisaj politic postcomunist. Băsescu are o capacitate de comunicare ieșită din comun, Tăriceanu, dimpotrivă, nu prea reușește să comunice. Băsescu are imaginație În exces, Tăriceanu nu are destulă. Cel dintâi se pricepe să dea lovituri, cel de-al doilea a reușit să le Încaseze fără a se clinti din loc. Cert este că românii nu s-au plictisit; spectacolul politic funcționează non-stop. P.S.D. a scăzut mult În sondaje, fapt ce a continuat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În contrast și mai izbitor cu ordinea și curățenia elvețiană. Pe români Îi jignește asimilarea român-țigan, curentă În Occident. Însă țiganii plecați din România sunt români, așa scrie pe pașaportul lor (admițând că au pașaport). Românii nu prea reușesc să priceapă cum poate cineva care nu e român (În sens etnic și cultural) să fie totuși considerat român. Și mai intervine ceva foarte supărător pentru ei. „țigan“ ajungând să fie un termen peiorativ, țiganii insistă acum să fie numiți romi (așa cum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cioc galben, ascuțit, care gângurea în continuu -, că nici eu, nici Jayne n-am vrut să i-o cumpărăm până când implorările fetei ne-au topit toată rezistența. Cum arătarea fusese epuizată în toate magazinele, am apelat la Kentucky Pete - foarte priceput în a obține lucruri de contrabandă - pentru a pune mâna pe una care fusese scoasă ilegal din Mexic. - Terby e supărat, se plânse Sarah din nou. - Păi calmează-l, am zis, privind în jur. Du-i câteva nachos. Poate-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și crede că pasărea-păpușă e vie, i-am spus exasperat. Zi-mi, vrei să mă-ntorc acolo și să mă ocup de asta sau vrei să taci din gură și să tragi o linie cu mine? - Tu chiar nu te pricepi la chestia asta, nu-i așa? - La ce? Să dau un chef de groază? - Nu. Să fii însurat. Să fii tată. - O, e OK să fii însurat - dar chestia cu tatăl e mai dură, am zis. ”Tati, nu-mi dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe parcursul acestui calvar urma să ingerez o droaie de Xanax și să trag un pui de somn. Menajera apăru în bucătărie și îi spuse ceva lui Jayne în spaniolă. Au purtat o conversație pe care nu era posibil s-o pricep, până când Rosa a dat cu convingere din cap, apoi a ieșit. Cum era Halloween și fiecare putea să poarte ce dorea, Robby avea pe el un tricou cu Poftim? Eu îngrijorat? și pantaloni largi cu multe buzunare - hainele lui erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Forțându-mi ochii, printre pleoapele mijite, am deslușit conturul lui Victor traversând câmpul și n-am putut să nu mă bucur când câinele - acum ciudat de calm - trecu pe lângă mine, intrând în bucătărie. Dar pe urmă ceva mă obligă să pricep că nu eram singur. Mă simți? mă întrebă. - Dispari, am șoptit. Eram prea terminat ca să rabd una ca asta. Dispari... A venit vremea să înveți ceva, am auzit spunând o voce, ca un geamăt. Nu eram singur. Și indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate acestea simple mecanisme defensive - dar am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care nu voiam decât să mă culc, încât ajunsesem să joc la perfecție un personaj corespunzător: rânjetul drăcesc, încuviințările profunde și persuasive, comentariile ușor sarcastice despre amante sau despre faimoasa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nimic. O mai făcusem de multe ori (când tata mă lovea, când m-am certat prima oară cu Jayne, când am luat o supradoză în Seattle, de fiecare dată când voiam să intru în contact cu fiul meu) și mă pricepeam de minune să ignor realitatea. Ca scriitor îmi venea ușor să-mi imaginez un scenariu mult mai verosimil decât cel care se derulase cu adevărat. Așa că am înlocuit aproximativ zece minute din film - care începuseră în curtea lui Allen și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scriitor măsluiești probele în favoarea concluziilor pe care vrei să le generezi și rareori optezi în favoarea adevărului. Și din moment ce adevărul dimineții din 3 noiembrie era nerelevant - din moment ce adevărul fusese deja descalificat - eram liber să-mi imaginez alt film. Iar din moment ce mă pricepeam să inventez intrigi și să le detaliez cu meticulozitate conferindu-le conturul și culoarea necesare, m-am apucat să concep un nou film cu secvențe diferite și cu un sfârșit mai fericit în care nu mă pomeneam scuturat de friguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
coincidențe? - Înseamnă ceva care trebuie luat în serios. - De ce? am întrebat cu vocea unui credincios, a unui student care așteaptă un răspuns de la profesor. - Pentru că spiritele care se arată între miezul nopții și dimineața vor ceva. - Nu știu ce înseamnă asta. Nu pricep. - Înseamnă că vor să te înspăimânte, zise el. Înseamnă că vor să-ți dai seama de ceva. Vroiam să plâng dar am fost în stare să mă controlez. Nimic din toate astea nu e prea reconfortant, nu-i așa? l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
party în grădina institutului. Îl întâlnesc pe domnul Mara, pictor român stabilit cu traiul la Stockholm, care a venit pentru o lună în Portugalia, la niște prieteni. I-au plăcut poemele mele, scrie și el uneori poezie și, evident, se pricepe. Îmi spune că a publicat chiar un grupaj de versuri în revista Orizontul de la Chișinău, revistă azi dispărută, din păcate. Își amintește câteva nume, intelectuali basarabeni cu care a avut relații foarte bune, și mă roagă să le transmit salutări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tirbușon. Peste doar două minute, o negresă cu șorț bate la ușă, mă salută și destupă cu mișcări rapide și sigure sticla. După ce iese din cameră, o aud cum raportează prin stație că „a rezolvat cazul”. Vinul, atât cât mă pricep eu la băuturi, mi se pare destul de bun. VITALIE CIOBANU: Bordeaux este un oraș în care, dacă nu era inclus în traseul Trenului Literar, nu cred că aș fi ajuns vreodată. Astea sunt întâmplările vieții. Nu știm nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și imperialul Madrid, francezii ne umplu din nou de optimism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai zice. Stratul nisipos și cu mult prundiș a fost, evident, adus din alte locuri și turnat la rădăcina fiecărui butaș, pentru a optimiza calitățile solului. Castelul nu e mare, dar ascunde în adâncurile sale licori nebănuite și un personal priceput în a le administra, cum aveam să ne convingem numaidecât. Așteptăm un timp la porțile acestui „Sezam” al lui Dionisos, adunându-ne toate cele trei grupuri în fața unui automobil de epocă, producție anii ’20, fixat sub un umbrar, la intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Au apărut mulți scriitori tineri foarte talentați, dar o duc extrem de greu cu banii. Sistemul e corupt și putred. Interlocutorii mei, băieții blonzi de la tarabă (probabil studenți) - cultivați și politicoși - sunt plăcut surprinși de cunoștințele noastre de literatură rusă contemporană, nepricepând prea bine cum e cu statutul de „basarabean” înainte și după dispariția URSS-ului. Aproape de hotel, ne întâlnim cu scriitorii polonezi. Yuri Andruchovych, ucraineanul de la Ivanovo-Frankovsk, e mereu cu ei, îi cam evită pe conaționalii săi de la Kiev, la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de ajutorul Germaniei Federale în mai multe situații, alteori, pur și simplu, i-au trebuit bani. În contextul acela, ca grup minoritar, aveam și noi o funcție bine rezervată. Funcția de „spălător de imagine” în fața Occidentului, care trebuia astfel să priceapă ce liberal este el, Ceaușescu, și mai aveam și un rol intern, pentru a contrabalansa rivalitatea dintre români și minoritatea maghiară. Noi eram într-un fel factorul al treilea, stabilizator, în acest potențial conflict dintre românii majoritari și ungurii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a rășinilor din alte veacuri, semnificația revolută, anacronică, de „închisoare” translucidă a chihlimbarului, pe care l-am cântat în multe poezii, cum m-am priceput. Adio, antar! Adio, trecut somptuos și oglindă aburită! Scriitorii simt, cu acuitate, atmosfera deschisă spre libertate sau constrângere dintr-un loc anume, intuiesc relațiile cotidiene, chiar într-o călătorie grăbită (superficială?) de-a lungul Europei, de la sud la nord, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
națiunea mea și erau familiarizați cu literatura noastră veche, printre alte lucruri asemenea. E dificil să definești Islanda într-un scurt interviu. Mai ales că mie îmi lipsește experiența conceperii unor cărți de călătorie și, din acest motiv, nu mă pricep să scriu într-un stil alert și vioi despre o țară și oamenii săi. Islanda are 103.000 km² și 280.000 de locuitori, cu un regim democratic. Reykjavik numără 100.000 de locuitori. 96% din populația țării aparține religiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
generația așa-zisă „’60”, am luptat, ajutați de unii dinaintea noastră, ca și de unii care veneau după noi, atât de strâns încât păreau a se confunda nu numai cu idealurile, dar și cu reflexele noastre literare, așa cum ne-am priceput, fiecare după curajul sau „ambiția” sau talentul sau forța sa, după „credința” sa în literatură și în „victoria meritului real și al valorii”. Și cel mai frumos omagiu mi s-a adus de către unii critici, din provincie sau din București
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Arhiepiscopul de Canterbury ar fi fost cel care a deschis calea convorbirilor cu șeicul de la Al-Azar și cu grupul său din Alexandria. Așadar, cap spre Cape Cod și spre Tamisa! Să vină la noi Atlanticul și mările Nordului! Nu mă pricep câtuși de puțin la chestiunile ecumenice (fiecare cu competențele lui), dar este adevărat că anglo-saxonii ca și scandinavii și canadianii nu sunt cel mai prost plasați pentru a închide triunghiul. Arhiepiscopii lor n-au admis niciodată steaua galbenă și raziile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să zicem așa, după moarte. Dar, pe termen lung, nu cumva creștinismul ar fi degenerat într-o etică facultativă și intelectuală ca atâtea altele, nu cumva despre el s-ar vorbi ca despre epicurism, dacă el nu s-ar fi priceput să-și atașeze carul său spiritual de locomotive terestre mici și mari? Ar fi reușit el să transforme lumea așa cum a făcut-o dacă succesorii săi nu și-ar fi însușit, în apostolatul lor, în pastorala și în liturghia lor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cari clipocesc de somn, pe când ofițerii tineri, la capete de mese, nu mai pot, ca niște strâjnici cari-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și se face că nu pricepe nimic. Își bate joc de toți și șade câte odată neclintit la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit, până ce la toți le trece os prin os. La câmp, la manevre, în tabără, preocupația cea mai mare a lui e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață s-a sunat adunarea și tu ai priceput că vine vremea să te echipezi de războiu. Cu mult înnainte, însă, de adunare tu nu dormeai. Nu de gânduri și griji, dragă, dar din pricină că înnainte de revărsarea zorilor caprarii au obiceiul să-și plimbe în lungul corturilor mânia serviciului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre politica externă și despre stările de lucruri locale. Satul mic, numai de 40 de case, are vreo 3000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]