13,022 matches
-
fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise acesta. Doar nu știa nimeni că... — V-aș ruga să terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o voce voalată, ca și cum posesoarea ei ar fi acoperit receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu. Mi-e cu neputință. Nu pot pleca de-aici. Măcar pentru două minute! — Exclus! — Te rog! stărui el, simțind neapărat nevoia s-o vadă. — Ar fi periculos... Iar fratele meu s-ar supăra... — SÎnt așa de singur! Nici nu pricep ce se-ntîmplă. Și n-am pe nimeni cu care să mă sfătuiesc. SÎnt atîtea Întrebări pe care... — Îmi pare rău... — Aș putea să-ți scriu dumitale... sau lui? — Trimite-mi adresa dumitale. Pe un bilețel nesemnat, sau semnat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi uitat de scena penibilă de la Închisoare, care pusese capăt prieteniei lor. — E reconfortant pentru Henry să-și vadă vechii prieteni strînși În jurul lui, rosti doamna Wilcox. Rowe, care tocmai voia să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hai odată, Henry! exclamă doamna Wilcox. Nu-i putem lăsa să aștepte pe oamenii aceia inimoși! Trebuie să porți pe brațe uniforma. Ah, dragul meu, nu-mi place deloc ținuta ta. Toți au să fie cu ochii pe tine... Nu pricep de ce nu-i facem o Înmormîntare mai simplă, spuse Henry. — Dar e o eroină! replică doamna Wilcox. — Nu m-ar mira să i se decerneze medalia Sfîntul Gheorghe, post mortem firește, spuse grăsanul. E prima victimă din cartier. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
locuiesc În Battersea, pe Fulham Road. Și aveți clienți destui? — Mai mulți decît vă Închipuiți, răspunse el, desfăcîndu-și larg brațele și alungînd vrăbiile, ca pe niște copii cu care se jucase Îndeajuns. Dar de la o vreme, toate merg prost. Nu pricep ce nevoie au oamenii să se războiască! Am o mulțime de cărți aici, adăugă, atingînd ușor valiza cu vîrful piciorului. Le-am cumpărat de la un lord a cărui casă a fost bombardată... CÎte au mai rămas... unele sînt Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul Travers, cînd nici eu nu știam pîn-acum vreo zece minute? De altfel, nici acum nu știu cine-i acest domn Travers. — N-am idee ce pretext au născocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bucluc. Dacă-ți sînt dușmani și dacă te-au făcut să suferi, voi rămîne, ca să stau de vorbă cu domnul Travers. — A, nu! exclamă ea. Ei nu sunt dușmanii mei - aceasta nu e țara mea. Cine sînt ei? Nu pricep nimic. E vorba de niște compatrioți de-ai dumitale, sau de-ai mei? — Pretutindeni sînt la fel, oricare le-ar fi naționalitatea, răspunse ea, atingîndu-i ușor brațul, ca și cum ar fi vrut să afle ce simte. Îți Închipui că ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iei de la Început? — Aici duc o viață plăcută și liniștită, dar la urma urmei, nu e decît o vacanță. Fiecare trebuie să fie folositor! Firește, mi-ar fi mult mai ușor dac-aș ști cine sînt și ce anume mă pricep să fac. N-am fost bogat; familia mea n-a avut niciodată prea mulți bani. În definitiv, există un număr limitat de profesii, adăugă el, privindu-i cu atenție chipul, În timp ce Încerca să ghicească - armata... marina... biserica... Dar hainele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină de broboane de sudoare. — Nu m-ai văzut, pricepi? Nu m-ai văzut! Îi șoptii el lui Digby, fără să se oprească din mers. Părea să se Îndrepte spre iaz. Peste cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul că a sosit vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Apoi le vîrÎ la loc și spuse: — E foarte interesant ce ne spui dumneata, domnule Rowe... Vorbești de un asasinat, dar eu nici nu ți-am pomenit de așa ceva. Și nici ziarele n-au folosit... deocamdată... un asemenea termen. Nu pricep. Dorim să fim cît se poate de corecți. Beavis, citește cu glas tare ce-a declarat pînă acum! Beavis Începu să citească, nervos, roșind ca un Învățăcel pus să dea citire În biserică unui capitol din Deuteronomul: „Subsemnatul Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă ai impresia c-ai asistat? Beavis Încetase să mai scrie. Tot privind fotografia, Rowe ajunse să-și amintească limpede Întreaga scenă. — Uluitoarea doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce-am spus. Beavis urmărea scena cu gura căscată. — N-avem timp de gîlceavă, chicoti domnul Prentice. O să faceți cunoștință mai tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clipă am rămas uluit de curajul lui, zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun, generos, pe care te poți bizui - cînd e vorba de vreo colectă pentru o cauză dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bucluc numai pentru că te speriase. Dar nu credeam c-ar putea merge atît de departe. — Totuși, În camera aceea de hotel unde am venit cu valiza te aflai și dumneata! Puteai să fii omorîtă! Nu era În stare să priceapă. — Da. Nu putea să-mi ierte că ți-am telefonat la doamna Bellairs. Asta, dumneata i-ai spus-o! Din clipa aceea, n-am mai fost de partea lui Împotriva dumitale. Willi mi-a cerut să te Întîlnesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puse imediat la loc: acum ținea În mînă un revolver. Nu vă mișcați! mîrÎi el. Vedeți, mai avem ce discuta! Tocmai mă Întrebam unde țineai arma, zise Rowe. — Acum ne putem Înțelege omenește. SÎntem amîndoi În aceeași oală. Tot nu pricep ce-ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să ne omori pe-amîndoi, și pe urmă să pleci În Irlanda. Pereții sînt subțiri ca hîrtia; și-apoi, ești cunoscut ca locatarul acestui apartament, și ai fi prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
petreceau Împreună joile și duminicile; Michel venea după-amiază, imediat după masa de prânz. „Annabelle, ți-a venit logodnicul...”, o anunța fratele mijlociu, aruncând o privire În grădină. Ea roșea; părinții, În schimb, se fereau s-o ia peste picior. Ea pricepea: țineau la Michel. Era un băiat ciudat: nu știa nimic despre fotbal, nici despre cântăreții de muzică ușoară. În clasă, nu era distant, vorbea cu câțiva colegi; dar aceste contacte rămâneau limitate. Înainte de Annabelle, nici un coleg de clasă nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
animal - iar asta e o tară iremediabilă: orice aș spune, orice aș face, orice aș cumpăra, nu voi putea depăși niciodată acest handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor accepta niciodată: nu era și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]