15,319 matches
-
și Enciclopedică, București, 1983, p. 59; Mihai Vinereanu, op. cit., p. 132. 99 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura "Amarcord", 1994, p. 19; în seria aceasta autorul încadrează nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonașul subțire din lemn sacru, bâta păstorului, toiagul pelerinului, cârja episcopală, sceptrul regelui, caduceul lui Hermes sau tyrsul lui Dionysos; Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, loc. cit, p. 24, arată că, în riturile de construcție, țărușul, înfipt în pământ fixează capul șarpelui care susține lumea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 27. 108 Ibidem, p. 51. 109 Ibidem, p. 20. 110 Ibidem. 111 Mircea Eliade, "Mituri, vise și mistere", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 279. 112 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 126. 113 Sabina Fânaru, op. cit., p. 191. 114 Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, pp. 162, 166. 115 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ipoteză și la Mihai Vinereanu, op. cit., p. 457: *templare < templum, contemplare, (in)templare. În plus, este asociat cu a întâmpina, datorită contaminării rădăcinii verbale care stă la baza verbelor a întâmpina și a întâmpla cu verbul a întâlni. 342 În Sacrul și profanul, Eliade analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus, explicată prima oară de către Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se referă la aspectul spațial, iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la aspectul temporal al mișcării orizontului în spațiu și în timp". (Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 52.) 343 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 142. 344 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 205. 345 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 35
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce face el. (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 201). 397 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 363. 398 Idem, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 127. 399 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 93. 400 Ibidem, p. 121. 401 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 459. 402 Gheorghe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 25. 497 Tudor Pamfile, op. cit., p. 405. 498 Ibidem, p. 409. 499 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 102; Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 36 ("în gândirea simbolică, dușmanul-om este în chip firesc asimilat cu demonul și cu moartea. De fapt, rezultatul atacurilor, fie ele demonice sau militare, este întotdeauna același: distrugerea, nimicirea, moartea"); Ivan Evseev
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Blaga și Pavel Florenski / 113 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone / 115 Capitolul 4. Lucian Blaga și predilecția pentru antinomic în filosofia românească / 123 4.1. Logica dinamică a contradictoriului și ideea terțului inclus / 124 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului / 143 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie / 150 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii / 155 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor de realitate / 161 Capitolul 5. Tematizarea blagiană a antinomicului în contextul gândirii contemporane / 173
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns. În aceste condiții, discursul metafizic "își asumă... un sens mai curând neproblematic, neteoretic, sens ale cărui dificultăți sunt... imense. Aporia, în accepțiunea greacă a termenului, ca și paradoxul, frecventează întruna acest gen de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spus, demersul lupașcian este unul puternic explicativ, logicizant, acoperind și acele zone de cunoaștere și gândire care rămâneau în afara "spațiului logic" clasic. Cel blagian, dimpotrivă, pare unul protector pentru aceste realități care scăpau logicii clasice. 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului Mircea Eliade intră în orizontul gândirii antinomice prin hermeneutica experienței religioase și simbolice. Aplecându-se asupra acestei hermeneutici, Sergiu Al-George observă că ea poate fi înțeleasă mai degrabă din perspectiva culturii indiene, decât a celei occidentale. Argumentul său
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirii antinomice prin hermeneutica experienței religioase și simbolice. Aplecându-se asupra acestei hermeneutici, Sergiu Al-George observă că ea poate fi înțeleasă mai degrabă din perspectiva culturii indiene, decât a celei occidentale. Argumentul său este că, la Mircea Eliade, descifrarea limbajului sacru și simbolic "presupune un demers diferit față de discursivitatea conceptuală ce stăpânește spiritul occidental și o intrare în logica de adâncime a fantasticului"541, în logica imaginarului, a mitului și simbolului. Structurile simbolice ale imaginarului scot gândirea din logica elementară, pentru că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trebuie să accepte și să interpreteze datul primordial al contradicției, să descifreze întreg jocul antinomic al semnificațiilor"556. Prin angajarea acestui cod interpretativ al conjuncției contrariilor în decriptarea manifestărilor simbolice și religioase, Mircea Eliade scoate în evidență "că realitatea ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva clipe a gândirii și reprezentării în termeni de experiență imediată"557. Paradoxul coincidenței contrariilor însoțește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva clipe a gândirii și reprezentării în termeni de experiență imediată"557. Paradoxul coincidenței contrariilor însoțește înțelegerea eliadiană a sacrului și simbolului, iar lucrul acesta îl voi arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe direcția acestuia de a rămâne
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
câteva clipe a gândirii și reprezentării în termeni de experiență imediată"557. Paradoxul coincidenței contrariilor însoțește înțelegerea eliadiană a sacrului și simbolului, iar lucrul acesta îl voi arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe direcția acestuia de a rămâne doar la aspectul irațional și inefabil al sacrului, în fața căruia nu ne putem exprima decât non-discursiv sau, eventual, prin analogii. El
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe direcția acestuia de a rămâne doar la aspectul irațional și inefabil al sacrului, în fața căruia nu ne putem exprima decât non-discursiv sau, eventual, prin analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe direcția acestuia de a rămâne doar la aspectul irațional și inefabil al sacrului, în fața căruia nu ne putem exprima decât non-discursiv sau, eventual, prin analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rămâne doar la aspectul irațional și inefabil al sacrului, în fața căruia nu ne putem exprima decât non-discursiv sau, eventual, prin analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
inefabil al sacrului, în fața căruia nu ne putem exprima decât non-discursiv sau, eventual, prin analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual, care vrea să înțeleagă acest fenomen de pe pozițiile logicii cu care este înzestrată, înregistrează un paradox. "Niciodată nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii, începând cu cele elementare, afirmă Mircea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În felul acesta, gândirea omului actual, care vrea să înțeleagă acest fenomen de pe pozițiile logicii cu care este înzestrată, înregistrează un paradox. "Niciodată nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii, începând cu cele elementare, afirmă Mircea Eliade. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din punctul de vedere profan), nimic nu o distinge de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii, începând cu cele elementare, afirmă Mircea Eliade. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din punctul de vedere profan), nimic nu o distinge de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din punctul de vedere profan), nimic nu o distinge de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]