13,226 matches
-
cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei fiindcă era colorată, cu toate că nu ieșise bine, și ne-au silit s-o cumpărăm cu toții, Petruța stă pe rândul din mijloc, în banca a doua, lângă Fleșeriu Dan. Eu aproape că nu mă văd, sunt doar un punct negru în fundul clasei. Petruța era foarte veselă, sprintenă ca o vrabie și n-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
totuși cu totul și cu totul adevărată, a povestirii mele. După cum se știe, artiștii faimoși din acea vreme - dacă nu și cei de azi, și n-ar trebui să ne-ndoim dacă ne gândim la rapperi și la Pavarotti - erau siliți să lucreze mână-n mână cu mardeiașii orașului, care aveau monopolul asupra cabaretelor, cazinourilor și bordelurilor. Un cântăreț vestit nu era pentru ei mai mult decât o prostituată căreia-i luau bună parte din ago niseală. Smulgându-și perii de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
într-adevăr frumoasă. Cât privesc murii negri ai unui palat regal, copola paraclisului său, cu ferestrele sale înalte, îmi pare ceva grandios, mare în raport cu ființa mea proprie când mi-o gândesc, sau mai bine când, prin o dispozițiune deosebită, sunt silit a o gândi deosebită de regi și de curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se pare deșartă, ca și când regele ar fi murit, ca și când suflarea rece, uscată, eternă a morții ar trece prin acele hale
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
citit istoria acelei sărmane fete care ședea într-o mansardă, lucra ziua și noaptea spre a se hrăni cu pîne goală (ca dejunul ei), cum zicea ea, care-n frig, la lumina de petroleu, își rănea degetele lucrând, care era silită ca din 45 de franci să mai îmble și curat îmbrăcată, atunci întreb cine dă dreptul în lume burgezului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care-n frig, la lumina de petroleu, își rănea degetele lucrând, care era silită ca din 45 de franci să mai îmble și curat îmbrăcată, atunci întreb cine dă dreptul în lume burgezului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în producere. Politica rusă cu clasa nepozitivă de semidocți. Starea politică actuală, consecuența acestei politice și a lipsei de clase pozitive. Cauza sărăciei și decadenței poporului de jos: prea marea productivitate naturală și lipsa de esport (începutul secolului) care-i silea a-l preface în alcohol. Lipsa de credințe pozitive și inteligența ce dizolvă nu sunt neapărat bunuri naționale. Influința ideilor lui Rousseau asupra spiritului public. Tot boierii domnesc și azi cu dorința de-a răsturna Domnii, fiindcă nu este un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
c-au fost apăsați. Decretul Știrbei, prin care nu-i lasă în oraș; decretele din Tripartitum din Ardeal, prin care asemenea nu-i lasă să fondeze orașe și să se așeze în ele. [PRIVAȚIUNE ȘI REGENERARE] 2258 Pământul mai sărac silește la muncă mai multă pentru producerea aceleiași cantități de bunuri. Dar acel plus de muncă nu se poate pierde. El se traduce în energie musculară, energia musculară în caracter rezistent și în puterea de reproducțiune a rasei. De aceea de la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebui să facă a se simți legea continuității acestui mișcămînt. El va trebui să caute punctul de purcedere, de ajungere, și apoi seria terminelor intermediare prin cari se află unite aceste două termine estreme. El va trebui încă să se silească a arăta duplul mecanism de repulsiune și asimilațiune pe care l-am indicat și prin mijlocul căruia el s-a efectuat. Istoricul se va atașa de-o idee și această idee el o va urma de la originea sa până la ultimul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sine, nu se însărcină cu nime; nu se vede mai mult a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă. Depărtat fiind de curți, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer cei mari, ci se află întru a sa norocită sărăcie. A nu face cuiva strâmbătate se silește, după cele viitoare păzește cele de față și așază
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
curți, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer cei mari, ci se află întru a sa norocită sărăcie. A nu face cuiva strâmbătate se silește, după cele viitoare păzește cele de față și așază grijile sale pentru sine, neamestecîndu-se în trebile altuia. Nelipindu-se de mândrie, nici de slavă. Iubirea de argint i se pare o nebunie, desmierdarea o batjocură arătată, pisma o nimică, trândăvirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Trece regele la sfârșit. Pleacă regele. Cum am rămas eu ăl din urmă? [... ] Bar[r]ere? incidentul uniformelor, din ajun *, ci uniforma Brătianu * nu-i goală. 2257, Ne pare rău că interesul de-a apăra țara noastră de bancrute * ne silește a spune câteva adevăruri 247 r. Dar * regele nostru... nu e ca toți oamenii. Probă Candiano. Macedonski. {EminescuOpXV 1081} ["DOMN STRĂIN... Domn străin: adecă "ne-aude, ne-a vede, ne-a greul pămîntului". 2264
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de succes în masă”. Protestînd față de fobia care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931), M.H. Maxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sus de bucurie. Vino-ncoace, repede, i s-a adresat. Intră în biroul ăsta, și-ai să te bucuri foarte. Acolo, o funcționară, l-a luat în primire. Ai venit la timp.încă n-ai depășit termenul de a fi silit să plătești și penalizări. Pentru ce? Pentru taxa de neputirință. Ăsta a rămas cu gura căscată. Ce te holbezi așa? Consiliul local a aprobat, la propunerea primarului, ca, toți bărbații de peste șaptezeci de ani, să fie obligați a plăti o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
legănau mâinile, voioși ca toată lumea din împrejur iar când au ajuns la 5 metrii de el, l-a zărit și ea. Se postase pe mijlocul trotuarului așteptând-o, nu avea cum să treacă decât prin el dar s-a oprit silindu-l și pe însoțitor. Pe Laur nu îl interesa, era probabil un prieten< nu conta, avea de gând să o caute la Universitate, trebuia să afle doar grupa, îi era suficient și ar fi găsit-o ușor. - Săru-mâna, Gabriela! - Bună
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
faceți declarații publice defavorabile pentru regim... Eu nu i-am promis nimic în privința asta... Se-nțelege că voi o să faceți așa cum o să vă dicteze conștiința... Să ne vedem ajunși în Israel, zise Valentin. Acolo nimeni n-o să ne mai poată sili să tăcem... Nu-i așa, tată?... Să afle și Occidentul ce se petrece cu adevărat aici, în România!... Medicul Gutman, care se apucase să măsoare în lung și-n lat salonul cu mâinile în buzunare, se opri și-l fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am lichidat monopolurile, declară el cu alt glas. I-am silit pe toți capitaliștii să devină simpli cetățeni. Bineînțeles că pe ăia care s-au dedat pe urmă la acte de sabotaje și la uneltiri dușmănoase contra regimului i-am trimis acolo unde le e locul: după gratii!... Dușmanii regimului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne mai vedem capul! vorbi el pe un ton grav și oficios, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căruță de gogoșari și de varză, s-aveți ce pune la murat! Nu zic eu bine, ginere?... Total descumpănit de această propunere cu pământul cumpărat de socru și trecut pe numele său, Virgil nu găsi pe moment nimic de spus, silindu-se să chibzuiască ce era mai bine să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta cu cinci-șase ani în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea, trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi fac inițierea, îi destăinui, strângându-și la piept, cu un gest instinctiv, gentuța cu cărți. Și eu sunt nou pe-aici, spuse Victor, silindu-se să-și potrivească pașii după ai fetei și având grijă s-o țină pe partea dinspre stradă a trotuarului. Dar, dacă aș întâlni și la facultatea de matematică un tip ca ăsta, l-aș huidui să-i meargă fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spital. Nu, nu era ceva grav, îl asigură liniștitor fata, văzându-l cum tresare îngrijorat. Felicia nici n-ar fi vrut să își întrerupă școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-am știut. Îmi pare rău..., exclamă Victor la auzul celor întâmplate, apăsat de gândul că, atâta vreme, se ținuse departe de fată. S-ar fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfârșească. Râzând și glumind, filologul se apucă să-i îndruge ceva despre un chef făcut în ajun cu niște prieteni, motiv pentru care se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă loc în față și pregătindu-se de coborâre. În mod ciudat, după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]