11,953 matches
-
a bântuit capitala, s-a desprins o bucată de 80 de metri pătrați, circa 30%, din acoperișul Teatrului Evreiesc de Stat. Toate spectacolele au fost anulate, deoarece scena a ajuns sub o perdea de apă, care s-a infiltrat până la subsol, și exista pericolul electrocutării. Lucrările de reabilitare a Teatrului Evreiesc de Stat din Capitală, prevăzute în bugetul Primăriei Capitalei, au un cost estimat de 13.839.000 de lei și o durată de 18 luni. Până la terminarea lucrărilor, s-a
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
Altstadt) al orașului, înconjurat de palatul Hofburg, grădina Hofgarten și Facultatea de Științe Sociale din cadrul Universității din Innbruck. Chiar lângă clădire se află "Kammerspiele Innsbruck" (Neuer Stadtsaal, fostul Casineum). Sala mare are aproximativ 800 de locuri, iar sala studio din subsol aproximativ 250. În repertoriul teatrului sunt piese de teatru, musicaluri, spectacole de operă, operetă și de balet. Arhitectul Christoph Gumpp cel Tânăr a transformat în anul 1629 o clădire din Rennplatz într-o sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
noi clădiri. Noua clădire a fost inaugurată în 1846. Ea a fost bombardată de forțele aliate în 1945. "Innsbrucker Stadttheater" a devenit în cele din urmă în anii 1945/1946 "Tiroler Landestheater". În 1959 s-a deschis sala studio în subsolul "Stadtsaalgebäudes". Clădirea Teatrului de Stat din Tirol (Sala Mare) a fost închisă în 1961 și reconstruită și extinsă considerabil în anii următori. Sala Mare a fost redeschisă în 1967. Sala studio aflată lângă ea a fost renovată în anii 1991
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
anii '50, comuniștii i-au batjocorit mormântul și au desființat mănăstirea, arestând mare parte din cele 330 de călugărițe fecioare. Atunci, părintele Ioan Frățilă a exhumat rămășițele marelui filantrop și le-a așezat în cripta construită de el însuși, la subsolul bisericii „Sf. Mină", unde se află și astăzi. În 1936 a ridicat un monument în memoria eroilor care au căzut pe câampurile de luptă în Primul Război Mondial, pentru întregirea neamului, Obeliscul din cartierul Chercea are gravat următorul mesaj: Din
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
rămas în această funcție până în anul 1932. Casa arhitectului George Sterian, construită de el în 1921 în municipiul Bacău, pe actuala str. Eminescu Mihai 10, este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Bacău cu codul LMI BC-II-m-A-00770. Casa are subsol și două niveluri, ferestrele, ornamentațiile și colonetele decorative deosebind-o de casele din jur. Până în 1990 a fost sediu al Notariatului de Stat Bacău. După 1990, deoarece nu a fost locuită permanent, a început să se degradeze rapid, fiind și
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
sistem de alimentare cu apă și canalizare prin conducte și jgheaburi de la o fântină aflată într-o încăpere încălzita , pentru că apa să nu înghețe pe timp de iarnă. Mecanismul de alimentare cu apă era asigurat prin intermediul unei pompe aflată la subsolul castelului. Suprafață construită , desfășurată a castelului era de circa 300 - 360 mp. { suprafață ce cuprinde subsol, parter și etaj }, fiind locuită exclusiv de grof și familia acestuia Casele personalului salariat erau compuse din 3 corpuri de clădire dinstincte, aflate în
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
o încăpere încălzita , pentru că apa să nu înghețe pe timp de iarnă. Mecanismul de alimentare cu apă era asigurat prin intermediul unei pompe aflată la subsolul castelului. Suprafață construită , desfășurată a castelului era de circa 300 - 360 mp. { suprafață ce cuprinde subsol, parter și etaj }, fiind locuită exclusiv de grof și familia acestuia Casele personalului salariat erau compuse din 3 corpuri de clădire dinstincte, aflate în partea de sud - vest a castelului, iar grajdurile , magaziile de cereale și fanarul în partea de
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
la circa 100 metri de castel. Unul din grajduri adăpostea cabaline { 20 căi tracțiune și 5 căi de călărie }, iar celelalte două erau destinate pentru vaci cu lapte , boi și tineret bovin , fiecare categorie avînd boxe dinstincte. Castelul avea la subsol fântână { cu pompă și robinet } și pivniță pentru depozitare legume și fructe , la parter 4 camere decomandate și un hol , iar la etaj un hol și 4 dormitoare , toate decomandate. Grădină care înconjura castelul avea o suprafață de circa 5
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
fațadei principale situat deasupra casei de pază este o statuie ecvestră a prințului regent Luitpold. Traveea turnului conține statui ale primilor patru regi bavarezi. Fațada principală este plasată înspre piață, în timp ce partea din spate este adiacentă unui mic parc (Marienhof). Subsolul este ocupat aproape în întregime de un restaurant mare numit "Ratskeller". La parter, unele camere sunt închiriate pentru mici întreprinderi. La parter se află și oficiul principal de informare turistică. Primul etaj găzduiește un balcon mare înspre Marienplatz, care este
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
totală de 98 metri, cu 25 de metri mai mare decât modelul original de la Versailles. Apartamentele includ o baie privată, o sufragerie ornată cu un candelabru din porțelan de Meissen și cu o masă care se cobora și urca în subsol printr-un mecanism hidraulic. Scara Ambasadorilor este replica celei de la Versailles, care a fost demolată în 1752. Scara simetrică nu a fost niciodată finalizată. Au rămas până în prezent mai multe părți neterminate sau încă în construcție. La moartea regelui un
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
600 kg. La ora 17:00 bomba a fost detonată, distrugând o parte a peretelui, iar forțele germane au atacat din nou la adăpostul a trei blindate, reușind de această dată să ocupe cea mai mare parte a clădirii, cu excepția subsolului. La ora 18:00 germanii au adus pompe automate, cisterne cu benzină și aruncătoare de flăcări, pe care le-au folosit pentru a inunda subsolurile cu benzină care ardea. După ce trei polonezi au fost arși de vii (făcând ca totalul
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
trei blindate, reușind de această dată să ocupe cea mai mare parte a clădirii, cu excepția subsolului. La ora 18:00 germanii au adus pompe automate, cisterne cu benzină și aruncătoare de flăcări, pe care le-au folosit pentru a inunda subsolurile cu benzină care ardea. După ce trei polonezi au fost arși de vii (făcând ca totalul pierderilor poloneze să fie de șase morți în luptă), cei rămași au decis să capituleze. Primele două persoane care au părăsit clădirea - directorul Dr. Jan
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
Staatsstraße 2060; în Austria: Tiroler Landesstraße 255) care leagă localitățile Ettal din Oberammergau (în districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din Tirol (în districtul Reutte). Ea începe de la nord-est de pe valea "Graswangtal" aflată de-a lungul râului Linder, care se varsă prin subsolul calcaros în Ammer, prin "Graswang" și prin dreptul "castelului Linderhof". Pe partea austriacă, șoseaua trece pe malul lacului Planșee până la "Reutte". Șoseaua care străbate Ammersattel se desparte de la Ettal (Germania) de Bundesstraße 23 și se unește la Reutte (Austria) cu
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
a castelului se afla un turn înalt, iar în restul colțurilor erau mici turnuri pe console. Aceste turnuri au fost construite după incendiul din 1422, fasada finală a fost dobândită în timpul episcopului Watzenrode. În castel a mai existat și un subsol, care a fost folosit pentru a stoca produsele alimentare, în închisoare au fost amplasate cuptoare folosite pentru încălzirea castelului cu aer cald. În prezent, o parte din beciuri sub aripa de est a castelului sunt folosite ca săli de expoziție
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
1989 să intre în administrația Consiliului Județean Bistrița. Palatul este o construcție reprezentativă pentru barocul transilvănean, cu o puternică tentă rurală. Clădirea constă într-un singur volum masiv și compact, cu un acoperiș tipic baroc, înalt și în două pante. Subsolul palatului, acoperit cu bolți de factură renascentistă, sugerează existența unei etape de construcție datând din secolul XVII. Parterul este baroc, cu bolti la interior, arce in leagăn la partea superioară a golurilor și două ferestre de formă ovoidală pe fațada
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea. Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent. Biserica evanghelică din Mercheașa a fost ridicată probabil în
Biserica fortificată din Mercheașa () [Corola-website/Science/327359_a_328688]
-
să-l caute la castelul din Blois, François și Colin fug de acolo. Ei se adăpostesc în grajdul unei biserici unde sunt găsiți de soldați și li se înscenează furtul unor obiecte bisericești. Cei doi sunt arestați și întemnițați în subsolul fortăreței din Meung-sur-Loire, din ordinul episcopului de Orléans, Thibault d’Aussigny (Silviu Stănculescu). Colin este spânzurat, iar François Villon este torturat cu sălbăticie câțiva ani pentru a se căi pentru faptele sale și a deveni slujitorul Bisericii. La 22 iulie
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de calcul ale firmelor prestatoare nu sunt validate științific, energetic. Condițiile cumulative de montare a repartitoarelor prevăd montarea de robinete termostatate, contor de energie termică la branșament și echilibrarea hidraulică. Echilibrarea hidraulică presupune montarea unor regulatoare automate de presiune, în subsol, la baza coloanelor și la branșament. Regulatoarele fac posibil controlul temperaturii interioare și limitarea consumului de căldură. Echilibrarea hidraulică are drept scop minimizarea erorilor repartitoarelor. Închiderea robinetelor termostatice are efectul unei debranșări. Unul dintre efectele negative ale debranșării este creșterea
Repartitor de căldură () [Corola-website/Science/330610_a_331939]
-
Panaitescu, Teodor Hrib, Ana Maria Smigelschi, Florin Stoiciu, Maria Boeriu, experimentează cu tehnici noi, fără să abandoneze metodele dure ale gravurii clasice - acqua fortis, aquatint etc. Expune, în nume personal, în 1973 și 1975, la București. Desenează în sala de la subsolul atelierelor de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici din strada Verona, vis-a-vis de fostul Muzeu Simu, alături de artiști ca Spiru Chintila, Corneliu Baba, Constantin Piliuță, Virgil Almășeanu, Petrică Bedivan, Nică Murariu, Codită Pavel, Marcu Constantin Nircă, Genoveva Georgescu sau Mihai Gheorghe
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
listă a monumentelor istorice având . Înființarea acestei biserici este strâns legată de istoria orașului care în trecutul îndepărtat a fost sub stăpânire austro-ungară. Primele începuturi ale Oraviței sunt conjugate cu tendințele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor, fiindcă subsolul Oraviței era bogat în aur și aramă. Minele de aramă au fost exploatate atât de turci cât și de austrieci. În anul 1717, după victoria prințului Eugen de Savoia, Banatul care din 1522 fusese ocupat de turci, în urma căderii Timișoarei
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
arhitectonic al Mănăstirii Plătărești este alcătuit dintr-o incintă de formă dreptunghiulară, având în mijloc biserica de plan triconc, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”. În colțul de nord-vest al incintei este situată Casa Domnească, o clădire dreptunghiulară având în subsol o pivniță sprijinită pe un pilon central, iar pe mijlocul laturii vestice a incintei se află turnul clopotniță (adăugat la începutul secolului XX). Pe trei din laturile incintei sunt situate mai multe corpuri de clădiri (chilii), realizate în diferite perioade
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Julieta, a jucat rolul Otiliei în filmul "Felix și Otilia". Colonelul Miclescu, fostul proprietar al clădirii, a refuzat să părăsească imobilul și a devenit chiriaș în propria locuință, locuind astfel timp de aproximativ 40 de ani într-o baie de la subsolul casei. Generalul francez Charles de Gaulle, devenit președinte al Republicii Franceze, a vizitat România în anul 1968, cerând să-și vadă foștii colegi de la Școala Superioară de Ofițeri de la Saint Cyr. Printre foștii săi colegi a fost colonelul Miclescu, iar
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
în clădiri noi. La Berlin, “Zero Heating Energy House”, a fost construită în 1997, ca parte a IEA Task 13 proiect demonstrative pentru locuințe cu consum redus de energie. Acesta stochează apă la temperaturi de până la în interiorul unui rezervor în subsol de 20 m^3. Un exemplu similar a fost construit în Irlanda, în 2009, ca prototip. "Rezervor solar sezonier" constând dintr-un rezervor de 23 m umplut cu apă, , a fost instalat în pământ, bine izolat din toate direcțiile, pentru
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, primar fiind Nicolae Gane, inaugararea festivă având loc pe 30 martie 1873. Construcția, realizată pe o structură metalică și cu acoperiș de tablă, era destinată comercializării alimentelor perisabile (carne, brânzeturi, fructe ) având la subsol spații de depozitare și, ulterior, instalații frigorifice. Alături de hala mare a fost construită ulterior o alta mai mică, numită Hala de pește, realizată din fierăria rămasă la construcția Abatorului din Tătărași. În partea de vest a acestor construcții s-au
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
2001, Chasselas, Saône-et-Loire, Bourgogne) a fost un ceramist francez. Fiu al unor institutori, și-a petrecut copilăria la Montmélian în Savoie. În 1959, el și fratele său mai mic, Jean, (n. 15 ianuarie 1947) și-au instalat primul atelier în subsolul casei familiei lor. În 1962, cei doi frați au reușit să organizeze prima lor expoziție în "Casa Tineretului și Culturii din Chambéry". După bacalaureat, în 1965, el intrat la "Académie du feu" a sculptorului Szabo la Paris. În 1966, el
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]