13,085 matches
-
Ideea abducției se referă la folosirea procesului de generare a studiilor (rapoarte, lucrări) științifice sociale din relatările actorilor sociali. Conceptul abducție a fost folosit limitat în filozofie și științele sociale (Pierce,1931 și Willer, 1967). El este asociat cu o varietate de abordări interpretativiste (interacționism simbolic, etnometodologie și fenomenologie), care resping pozitivismul și raționalismul critic. *) Sociologia analizează fenomenul cultural ca fapt social și ca fapt cultural propriu-zis. În acest sens, sociologia culturii ramură distinctă a sociologiei explică și analizează fenomenele și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
70 de ani, București, 1965; Zaciu, Masca, 245-249; Piru, Varia, I, 161-163, 446-449, II, 13-15, 55-57, 309-312; Tomuș, Răsfrângeri, 211-214; Corbea-Florescu, Biografii, II, 199-207; Ungheanu, Lecturi, 357-362; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 217-219; Baltag, Polemos, 85-86; Cristea, Faptul, 50-51; Popescu, Cărți, 150-153; Marcea, Varietăți, 294-297; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 160-182; Râpeanu, Memoria, 68-70; Nicolescu, Starea, II, 145-148; Th. Hristea, O prestigioasă istorie a limbii române, RL, 1987, 8; Cioculescu, Itinerar, V, 481-487; Simion, Scriitori, IV, 20-25; Cornelia Ștefănescu, Profil de intelectual, JL, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin desvoltată, cu toate speciile și varietățile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat numai semințele lucrurilor, dar în aceste semințe se cuprind potențial toate formele ulterioare ale lor. [...] Dezvoltarea lumii e o descoperire în timp a formelor care există etern" (Stăniloae, 1939, p. 39). Caracterul național este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cât și ca practică socială de aducere aminte împreună a trecutului colectiv - a făcut obiectul unor metafore celebre, de mare notorietate în istoria ideilor culturale. Inventarul întocmit de D. Draaisma (2000) în cartea sa Metaphors of Memory stă mărturie pentru varietatea lor caleidoscopică, precum și pentru ingeniozitatea metaforică a teoreticienilor memoriei. De la faimoasa imagine platoniciană a memoriei ca tablă de ceară, trecând prin asemuiri ale memoriei cu biblioteci și depozite, pivnițe și labirinturi, palate și teatre și sfârșind cu analogii organiciste precum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de rău. De aici decăderea, demitizarea pe care o cunoaște donna angelicata, de care ne-am preocupat în subcapitolul al doilea al aceluiași ultim capitol. Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de evenimente 1056, „impresia unică și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc subtil să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și dorește să știe de mai este sau nu. Eu vă rog , de vei putea afla de este, apoi înștiințează-ne, pentru ca el să-l ceară. Eu mă bucur foarte mult când îl văd că lucrează și singur /sigur/ că varietatea lucrului îi face mai mult gust. De aș putea i-aș aduce cărțile din București, însă cine mai știe de sunt, și de /nu/ sunt irosite de mult.”. Informații învălmășite, scrisoare greu de ordonat. Am întregit în paranteze drepte sensul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aș aduce cărțile din București, însă cine mai știe de sunt, și de /nu/ sunt irosite de mult.”. Informații învălmășite, scrisoare greu de ordonat. Am întregit în paranteze drepte sensul. Hanrieta știe că poetul lucrează la mai multe lucruri deodată („varietatea lucrului”) văzând, probabil și cartea germană pe care o traduce Eminescu („Le joueur de flûte” de Emile Augier, piesa de teatru pe care o are în ediția germană „Reklam”) dar și poeziile sale (dintre care A.C. Cuza recuperează și-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
neterminat, fără artă, nefinisat, în stare natură. Poietes (autor, poet, creator) era cel care deținea acel técné12 (ars, studiu, abilitate), dar și dynamis-ul creator (geniu, talent). Pe de altă parte, poetica își propune identificarea categoriilor care să ilustreze unitatea și varietatea operelor literare.13 Totuși, poetica nu are drept scop interpretarea operelor literare, ci "elaborarea unor instrumente care să permită analiza tuturor acestor opere"; deci, obiectul său nu reprezintă totalitatea operelor literare, ci discursul literar, care creează o infinitate de texte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alte propoziții cum sunt principiile marilor sisteme filozofice ale trecutului. Acum Wittgenstein constată că multe din presupozițiile pe care le asumase în acest examen critic sunt greșite. Nu se poate spune nimic despre limbaj și gândire în genere. Există o varietate de limbaje corelate cu o varietate de activități proprii diferitelor comunități omenești. Și tocmai corelațiile dintre limbaje și activitățile oamenilor sunt cele care oferă o bună înțelegere a funcționării celor dintâi. În afara folosirii pe care o primesc în diferite forme
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sisteme filozofice ale trecutului. Acum Wittgenstein constată că multe din presupozițiile pe care le asumase în acest examen critic sunt greșite. Nu se poate spune nimic despre limbaj și gândire în genere. Există o varietate de limbaje corelate cu o varietate de activități proprii diferitelor comunități omenești. Și tocmai corelațiile dintre limbaje și activitățile oamenilor sunt cele care oferă o bună înțelegere a funcționării celor dintâi. În afara folosirii pe care o primesc în diferite forme de viață și în anumite împrejurări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
va apărea drept enigmatică și paradoxală. Dacă este adevărat că Frank Ramsey ar fi spus „Ceea ce nu se poate spune nu poate fi rostit și nu poate fi nici fluierat“, atunci el nu a fost un asemenea cititor. O mare varietate de considerații pot aduce lumină asupra acestei formulări. Iată doar câteva. În Tractatus se vorbește despre logica limbajului și a lumii, despre obiecte și stări de lucruri atomare, despre nume și propoziții elementare, despre lume și despre eu, despre valori
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
epocă mai timpurie de la Frege și Russell.“8 Cititorul Cercetărilor va reține și modul detașat în care are loc aici raportarea la opera din tinerețe. În § 23, de exemplu, se aprecia drept „interesantă“ compararea a ceea ce se spune aici despre varietatea genurilor de cuvinte și propoziții cu ceea ce au spus logicienii despre structura limbajului și se adaugă în paranteză: „De asemenea și * Toate citatele din Cercetări filozofice sunt date după traducerea românească de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2003
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de acest stil de gândire. Aspirația filozofică nu mai este să pună în evidență ceva de ordin principial cum este, să zicem, „forma logică a propoziției“, ci o înțelegere mai bună a modului cum funcționează expresiile limbajului într-o mare varietate de activități, situații și contexte de viață. Aspirația spre înțelegere se concretizează în încercări persistente, mereu reluate, de a câștiga o privire de ansamblu asupra limbajului, plasând expresiile lui în „fluxul vieții“. Obiectul cercetării filozofice - limbajul comun - este ceva cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asemenea noțiuni și noțiunile comune se va șterge până la dispariție. Cu privire la cele din urmă, ca și la cele dintâi, singura întrebare care se pune este cum sunt ele folosite în limbaje dintre cele mai diferite, care sunt asociate unei mari varietăți de activități omenești. Totul este la suprafață și nu are sens să săpăm pentru a descoperi o bază mai adâncă a limbajului. Deja în lecțiile sale din anii 1932-1933, Wittgenstein sublinia că și cuvinte ca „semnificație“, „propoziție“ sau „logică“ sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spune ce este limbajul (totalitatea propozițiilor cu sens care sunt imagini ale stărilor de lucruri) și-i trasează astfel în mod clar granițele. În Cercetări nu mai există loc pentru o asemenea temă. Atenția ne este îndreptată acum spre uriașa varietate a limbajelor, corelate cu varietatea formelor de viață, a activităților și instituțiilor comunităților omenești. Întrebarea de ce le numim pe toate acestea „limbaje“ nu primește răspuns prin indicarea uneia sau a mai multor trăsături comune tuturor, ci prin scoaterea în evidență
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propozițiilor cu sens care sunt imagini ale stărilor de lucruri) și-i trasează astfel în mod clar granițele. În Cercetări nu mai există loc pentru o asemenea temă. Atenția ne este îndreptată acum spre uriașa varietate a limbajelor, corelate cu varietatea formelor de viață, a activităților și instituțiilor comunităților omenești. Întrebarea de ce le numim pe toate acestea „limbaje“ nu primește răspuns prin indicarea uneia sau a mai multor trăsături comune tuturor, ci prin scoaterea în evidență a unor asemănări sau apropieri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra limbajului care marchează evoluția gândirii lui Wittgenstein. Pentru autorul Cercetărilor fundalul pentru înțelegerea modului cum apar problemele filozofice, văzute drept neliniști, obsesii sau crampe mintale, care semnalează înfundături și blocaje ale gândirii, îl reprezintă descrierea sau imaginarea unei mari varietăți de situații în care limbajul „lucrează“, situații în care folosirea expresiilor devine clară, transparentă datorită relației dintre ele și activități ale oamenilor în împrejurări determinate. Problemele filozofice iau naștere, de obicei, atunci când lipsește relația expresiilor limbajului cu anumite contexte de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și «Experiențele oricui sunt reale.» sunt în egală măsură nonsensuri.“53 Wittgenstein nu mai credea acum, așa cum a crezut atunci când a scris Tractatus-ul, că va putea fi găsită o metodă generală pentru identificarea și eliminarea problemelor filozofice. Există o mare varietate de căi pe care ajungem la asemenea probleme. Fiecare caz cere o cercetare separată. În cercetări de acest fel ne poate ajuta, de multe ori, examinarea unor limbaje mai simple, limbaje cum sunt cele ale copiilor sau ale unor triburi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
există o esență a limbajului și a gândirii, a cărei pătrundere ar trebui să constituie țelul ultim al celor care practică filozofia.81 Abia prin eforturi susținute de a „cuprinde cu privirea“ funcționarea limbajului, prin descrierea și imaginarea unei mari varietăți de situații în care expresiile limbajului capătă sens, se vor putea face pași în această direcție, se va putea înțelege astfel cum iau naștere probleme pentru care nu putem găsi o soluție cât de cât satisfăcătoare, cum ne putem elibera
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care pot fi identificate în dezbaterile și controversele filozofilor sunt cauzate de incapacitatea acestora de a lua în considerare și de a examina alternative față de un anumit mod de a privi spre o problemă, de a ține seama de marea varietate a situațiilor în care sunt folosite acele expresii ale limbajului care intervin în formularea așa-numitelor „probleme filozofice“. În una din lecțiile sale din toamna anului 1946, Wittgenstein a făcut câteva observații remarcabile asupra obiectivului pe care îl urmărește în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
merită o atenție deosebită deoarece ea le relevă ceva esențial cu privire la resorturile și intențiile care susțin o practică filozofică cu totul singulară. Explorând posibilități, prin imaginarea folosirilor pe care le-ar putea primi expresii ale limbajului cotidian într-o mare varietate de situații și circumstanțe, Wittgenstein urmărește să pună în evidență tendința noastră spontană de a considera aceste folosiri doar drept instanțe particulare în care este aplicată una și aceeași noțiune generală. Această tendință este favorizată de particularități ale acelui sistem
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe care o întâlnim în scrierile lui Wittgenstein, ne ajută în această privință. Suntem de asemenea înclinați să credem că orientarea spre cunoașterea părților unui întreg și a interacțiunilor ar reprezenta un imperativ universal al cunoașterii. Wittgenstein ne amintește o varietate de situații în care întrebările cu privire la constituția lucrurilor, la părțile lor componente, sunt lipsite de sens.21 „Vedem“ astfel mai bine că distincția dintre ceea ce este simplu și complex, precum și interesul pentru cunoașterea părților componente sunt legitime și importante doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gândirii moderne sunt ochelari ai gândirii pe care trebuie să știm nu numai să-i punem, dar și să-i scoatem. Este un obiectiv pe care nu-l vom putea atinge formulând principii, teorii, ci descriind, cu anumite intenții, o varietate de situații particulare. Aceasta este o practică cu totul nouă a filozofiei, pe care Wittgenstein a încercat să o caracterizeze prin formulări ca acestea: „Orice explicație trebuie lăsată la o parte, și locul ei trebuie să-l ia descrierea. Iar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asemenea faptul că, în diferite împrejurări, folosim diferite criterii pentru a stabili dacă cineva citește sau nu. Că expresia „a citi“ nu stă, de obicei, pentru o anumită experiență subiectivă reiese clar din faptul că ea este folosită pentru o varietate de activități între care există doar asemănări parțiale.32 Când reflectează asupra unor întrebări pe care și le-au pus filozofii, cum este întrebarea privitoare la semnificația expresiilor limbajului, Wittgenstein pornește de la supoziția că nu există o raționalitate superioară celei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prezent pot să dea socoteală de faptul că am acționat într-un anumit fel sau ne-am exprimat într-un mod sau altul. Capacitatea unui individ de a acționa, la un moment dat, într-un anumit fel se datorează unei varietăți de circumstanțe care privesc viața comunității căreia îi aparține, precum și experiențelor personale câștigate într-o existență mai mult sau mai puțin îndelungată. Nu există o legătură rigidă între un anumit proces mintal și o anumită acțiune. O mare varietate de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]