14,079 matches
-
Becali. Și cu ăsta nu se pune nimeni”. M-a apucat râsul. Mai ales când am aflat de ce e așa furios domnul respectiv: „Când pierde rău la barbut sau îl trage în piept vreo pipiță, e focț”. Peste câteva luni, zburam de la București la Madrid. Toate bune și frumoase, în afara unui individ care vorbea cât de tare îl țineau foalele și, ca să folosesc jargonul de rigoare, se dădea rotund. Nici nu oprise încă avionul după aterizare, când individul a luat-o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
venit în țară. Atunci am cunoscut-o, când s-a întors lipsise mult timp. Și de atunci s-a legat o prietenie mare între noi până la sfârșit. Smaranda era născută în 1895, dar își ascundea vârsta, ca să fie lăsată să zboare în continuare. Era o ființă extraordinară". Peste patru ani, în 1939, Mariana Drăgescu avea să zboare cu propriul ei avion, un superb Messerschmitt M35, dotat cu un motor cu 7 cilindri în stea, și care prindea vreo 235 km la
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
atunci s-a legat o prietenie mare între noi până la sfârșit. Smaranda era născută în 1895, dar își ascundea vârsta, ca să fie lăsată să zboare în continuare. Era o ființă extraordinară". Peste patru ani, în 1939, Mariana Drăgescu avea să zboare cu propriul ei avion, un superb Messerschmitt M35, dotat cu un motor cu 7 cilindri în stea, și care prindea vreo 235 km la oră. Pentru vremea aceea, era un avion rapid, "o bijuterie". "Primul pasager mi-a fost amiralul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
parte, ca și Nadia, din grupul de tineri aviatori care eram invitați uneori la palatul de la Mogoșoaia, la mesele date de Martha Bibescu. Ne întâlnim așadar cu Bibescu, care îl cunoștea pe Buholtzer. Acesta îi spune că se pregătește să zboare până la Tecuci, ca pasager... "Și cu cine mergi?" îl întreabă prințul. "Uite, cu fata asta!" îi răspunde amiralul. Bibescu s-a uitat la mine și a pufnit în râs! Dar totul a decurs bine". * 1938. Atmosfera politică din Europa este
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mai târziu, în timpul războiului. I-am cunoscut bine pe Popișteanu, pe Șerbănescu, pe Bâzu Cantacuzino, ca și pe Horia Agarici, Dido Greceanu, Nicu Polizu, Max Manolescu (l-am vizitat după război, în Franța), pe Dan Scurtu... Cu Dan Scurtu am zburat odată pe sub podul de la Cernavodă, într-un Fleet sau Nardi, nu-mi mai amintesc exact. De vreo două ori am zburat și într-un hidroavion ca pasageră, doar. Prima dată țin minte că am amerizat cu un Cant, pe lacul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Greceanu, Nicu Polizu, Max Manolescu (l-am vizitat după război, în Franța), pe Dan Scurtu... Cu Dan Scurtu am zburat odată pe sub podul de la Cernavodă, într-un Fleet sau Nardi, nu-mi mai amintesc exact. De vreo două ori am zburat și într-un hidroavion ca pasageră, doar. Prima dată țin minte că am amerizat cu un Cant, pe lacul Siutghiol. A doua oară eram într-un Savoia S55, care făcea un zbor cu ocazia paradei de 10 mai, era probabil
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în Escadrila Albă. Ziua de duminică, atunci când s-a produs accidentul, era foarte călduroasă, și deci portanța aerului era scăzută. În plus, avionul era greu, tocmai i se făcuse plinul și avea cinci oameni la bord. Fetele au insistat să zboare, în special Maria Adam a insistat. Chiar îmi amintesc o remarcă a lui Evghenovici, făcută cu o altă ocazie: "Fetele astea o să mă omoare!". Cert este că din cauza unei manevre greșite, avionul s-a prăbușit. Este posibil să fi avut
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
parte de cele mai variate întâmplări, de la moartea răniților pe care-i transportau, până la refuzul hazliu al unora de a se lăsa pe mâna tinerelor femei. O dată, Nadia Russo trebuia să ducă un soldat român rănit ușor. Cum nu mai zburase în viața lui, acesta a privit speriat avionul, pe urmă a întrebat: Dar cini mână aeroplanul ista?". Cineva i-a răspuns, arătând spre Nadia: "Dumneaei!". Soldatul s-a uitat la ea cu maximă neîncredere și... a refuzat să urce. În
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
înainte, Crimeea a reprezentat aproape o vacanță. Frontul, mereu în schimbare, era departe, în Kuban". În cadrul escadrilei au loc schimbări: Nadia Russo se retrage, dar unitatea este încadrată cu noi aviatoare: Victoria Pokol, Maria Nicolae și Stela Huțan. Primele două zburaseră, pentru o scurtă perioadă, și în toamna anului 1942, în campania Stalingradului. O figură pe cât de pitorească, pe atât de controversată, pe frontul din Crimeea, a fost maiorul de cavalerie Ioan Tobă7, cunoscut mai mult ca "Tobă Hatmanul", comandant al
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Gheorghe (Georges) Miclescu. Chemată la Securitate pentru a fi cooptată turnătoare, aceasta a fost amenințată că, în cazul unui refuz, i se va omorî copilul. Disperată, soția comandorului a ales sinuciderea...19. De când am plecat din aviație n-am mai zburat. Dar s-a petrecut un miracol. După nu știu câți ani, m-am pomenit cu o hârtie venită din Franța, de la o doamnă, contesă de Beauregard, decorată cu Legiunea de Onoare, că a auzit de mine și de escadrila din care am
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Pe drum rănitul a suportat durerile cu mult curaj. De acum începe munca. Avioanele sanitare sunt cerute în diferite localități. Transport pe Lt. Motoi cu un glonț lângă inimă; un ofițer german care era nedumerit asupra pilotului, și mulți alții. Zburăm uneori până la 8 ore pe zi. Rezistăm perfect până acum, cu tot începutul de dizenterie caracteristic războiului. 23 Iulie <1941>. A fost o zi înălțătoare. Se cere avion sanitar p<entru> Chișinău și sunt trimisă să îndeplinesc această misiune. Revăd
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
piloți, dintre care cu unii va lega o prietenie strânsă: Mariana Drăgescu, compozitorul Ionel Fernic, Constantin Abeles care i-a fost instructor de zbor -, pictorul Grigoriță Stoenescu 2, Traian Demetrescu zis "Popa"3, adjutantul Chifulescu și alții. Pe aeroportul Băneasa zbura pe atunci, cu avionul său personal, un personaj deosebit de interesant prin traiectoria sa biografică ulterioară: ziaristul și scriitorul Sandu Tudor3A. Mariana Drăgescu, prietena Nadiei, și-l amintește încă, în 2007: "Era puțin mai retras, nu se amesteca foarte mult cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
fost suportat de Ministerul Aerului. Cealaltă jumătate din sumă a fost obținută la Chișinău prin subscripție publică. În același an, Nadia obține și brevetul de zbor fără vizibilitate. În 28 iunie 1938 participă la un meeting aerian la Chișinău, unde zboară cu avionul ei personal, abia cumpărat. Concurează apoi, pilotând același aparat, pentru cupa "Mircea Cantacuzino", obținând locul 7. Iată cum redă revista "România aeriană" acest eveniment aviatic: "Duminică 31 Iulie 1938 s-a desfășurat, la sediul FARR, solemnitatea distribuirii premiilor
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
cu soțul ei) și Nadia Russo. Valeria Ionescu a câștigat cupa Federației Aeronautice Regale Române și alte două premii, iar Nadia Russo s-a clasificat onorabil. Însă aceasta din urmă a fost unica femeie care a participat la respectiva competiție zburând singură în avion 5. Pentru această performanță, Regele Carol al II-lea i-a conferit Ordinul "Virtutea Aeronautică" de pace, clasa Crucea de Aur. La scurt timp după aceea, Nadia este prezentă la inaugurarea monumentului lui Aurel Vlaicu din Bănești
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
avion 5. Pentru această performanță, Regele Carol al II-lea i-a conferit Ordinul "Virtutea Aeronautică" de pace, clasa Crucea de Aur. La scurt timp după aceea, Nadia este prezentă la inaugurarea monumentului lui Aurel Vlaicu din Bănești (lângă Câmpina), zburând cu avionul ei Bücker "Jungmann", din care presară flori peste obelisc. La manevrele regale de la Galați, desfășurate o lună mai târziu, ia parte și tânăra aviatoare, alături de Mariana Drăgescu, Marina Știrbey și Irina Burnaia (octombrie 1938). Tot în octombrie Nadia
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
fata cu care venise, și pentru care el reprezenta unica familie. Între 12 și 17 septembrie, Nadia Russo se deplasează împreună cu Mariana Drăgescu la Stuttgart, pentru a aduce în România două avionete de școală, comandate la firma "Klemm". De acolo zboară înapoi spre țară, pe ruta Stuttgart Viena Graz Zagreb Belgrad București, cu o escală mai lungă la Graz. Printre piloții germani cunoscuți cu ocazia acestei călătorii s-au numărat Wolf Hirth (planorist celebru, zbura cu o proteză în loc de picior), Thea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
comandate la firma "Klemm". De acolo zboară înapoi spre țară, pe ruta Stuttgart Viena Graz Zagreb Belgrad București, cu o escală mai lungă la Graz. Printre piloții germani cunoscuți cu ocazia acestei călătorii s-au numărat Wolf Hirth (planorist celebru, zbura cu o proteză în loc de picior), Thea Knorr și Martin Möbus. Acesta din urmă se număra printre primii ofițeri germani care primiseră Crucea de Cavaler (Ritterkreutz) a Crucii de Fier, pentru că reușise să scufunde un vas britanic în largul costelor Norvegiei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
un closet!". Jienescu, după câte știu, înainte de a face școala de pilotaj fusese învățător. Păstrase ceva din asta, era mai degrabă cazon, genul de plutonier major... Nu avea suflet de aviator". * Nadia participă, în continuare, la campania Odessei, până în noiembrie, zburând de pe aerodromul Tighina până aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua răniții pentru a-i transporta înapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la București6A. Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Russo: în mai 1943 se va retrage din motive de sănătate. Avea 42 de ani... Legăturile cu aviația, fără a fi rupte, slăbesc ușor în intensitate. În septembrie 1942 își vânduse avionul personal Bücker "Jungmann", înmatriculat YR-NAD, Guvernământului Transnistriei. Va zbura, de acum, mult mai rar... Dar prieteniile rămân pe mai departe aceleași. În numărul festiv al revistei "România Aeriană" apărut cu ocazia zilei aviației, în iulie 1943, Nadia creionează un portret sugestiv unuia dintre bunii săi prieteni, aviatorul George Balș7
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
O fotografie din 1973 o înfățișează pe Nadia, împreună cu Mariana Drăgescu și cu generalul Negrescu, "decanul zburătorilor români", în decorul somptuos al Casei Oamenilor de Știință din București, unde asistase la o serie de conferințe despre aviație. Chiar dacă nu mai zbura de mult, pasiunea ei de o viață rămăsese la fel de vie. Cu ocazia primirii ei ca membru-pionier în Asociația precursorilor și vechilor aviatori "Les Vieilles Tiges", Nadia face în 1982 o călătorie la Paris, însoțită de Guy. Cei doi sunt găzduiți
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Bugului la NE de Odessa. Plecăm fără protecție <propoziție tăiată cu o linie orizontală, în manuscris>. Ni se atrage atenția să nu ne avântăm singure deoarece în zona aceasta patrulează f. des avioanele inamice. Plecăm totuși fără avioane de protecție zburând cât se poate de jos. Sărim dealurile, ne apropiem cu roțile de ape și ne repezim în câte un colhoz ca să ne treacă timpul. După câtva timp nu mai era sat și colhoz care să nu ne cunoască și să
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
lămurit când am mers cu el pe aerodromul "Romeo Popescu" din Giulești. Acolo se desfășurau cursurile Școlii de aviație CFR. Când am văzut planorul, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Era un planor de faza I. "Cum să zboare așa ceva?" am întrebat. Aparatul acela ciudat nu-mi inspira nicio încredere. Zbura cel mult 50 m, la vreo 100 m înălțime. Toată instruirea consta în explicații la sol. Nu exista dublă comandă. Instructorul mi-a explicat totul de jos, cum
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Acolo se desfășurau cursurile Școlii de aviație CFR. Când am văzut planorul, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Era un planor de faza I. "Cum să zboare așa ceva?" am întrebat. Aparatul acela ciudat nu-mi inspira nicio încredere. Zbura cel mult 50 m, la vreo 100 m înălțime. Toată instruirea consta în explicații la sol. Nu exista dublă comandă. Instructorul mi-a explicat totul de jos, cum sa fac viraje, cum să aterizez... Dar zborul în sine era foarte
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
la vreo 100 m înălțime. Toată instruirea consta în explicații la sol. Nu exista dublă comandă. Instructorul mi-a explicat totul de jos, cum sa fac viraje, cum să aterizez... Dar zborul în sine era foarte frumos. Pe urmă, am zburat pe aerodromul de la Chitila. Acolo am dat de nemți (era în august 1941). Comandantul lor, oberleutnant Franz Bafner, mă simpatiza". Pe spatele unei fotografii cu acest ofițer de altfel, în poză apare în ținută civilă, cu un batic șic la
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
prezint la Comandament, la generalul Emanoil Ionescu, pe care toți aviatorii îl numeau Pipițu. M-a primit extrem de amabil, era un om deosebit. "Dl general Jienescu a spus că este bine să te duci pe front gata pregătită. Știu că zbori bine, te-am văzut la brevetare", mi-a spus Pipițu. Și poate că avea dreptate. Dacă stau să mă gândesc, eu n-am stricat niciun aparat de zbor, niciodată". De aici, tânăra aviatoare merge la centrul militar de la Ziliștea-Buzău (actualul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]