119,707 matches
-
precum și câteva fete, al căror nume nu se mai știe. Lui Ramban i se atribuie o carte numită „Iggeret Hakodesh” (Epistola sfințeniei) care se ocupa de probleme legate de căsătorie, sfințenie și relații sexuale, și care fusese acordată unuia din fiii săi la nunta acestuia. În aceasta epistolă, Ramban îl critică pe Maimonide pentru a fi stigmatizat natura sexuală a omului ca ceva negativ. În concepția sa, corpul cu toate funcțiile sale sunt creația lui Dumnezeu, este sfânt și nici una din
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
aceasta opinie ar fi corectă, ar însemna că de fapt două persoane au fost acuzate de blasfemie în aceeași perioadă și în acelaș loc. [[Fișier:Ramban Synagogue IMG 0025.JPG|miniatura|Iggeret Haramban - scrisoarea lui Rabbi Moshe ben Nahman către fiul său, reprodusă pe zidul Sinagogii Ramban din Ierusalim|200px]] Moshe Ben Nahman a părăsit Aragonul și a trăit vreme de trei ani intr-un loc în [[Castilia]] sau în sudul [[Franța|Franței]]. În anul [[1267]], căutând refugiu în țările islamice
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Nahman a scris cea mai importantă dintre scrierile sale, Comentariul la Tora. Cu toate că era înconjurat de prieteni și discipoli, el a resimțit în [[Țara Sfântă]] durerile depărtării de familie. „Mi-am părăsit familia, mi-am abandonat casa. Acolo, însă, lângă fiii mei și fiicele mele, dulcii si dragii mei copii, pe care i-am educat, ținându-i pe genunchii mei, acolo mi-am lasat sufletul.” În cei trei ani de ședere în Țara Sfântă, Nahmanides a persistat într-o corespondență asiduă
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
ani de ședere în Țara Sfântă, Nahmanides a persistat într-o corespondență asiduă cu ținuturile natale, obligându-se să întărească legăturile dintre pământurile iberice și Țara Israelului. La scurtă vreme după ce a ajuns la Ierusalim, el a scris o scrisoare fiului său, Nahman, in care a descris starea deplorabilă a Orașului Sfânt, care avea în acea vreme doar doi locuitori evrei - doi frați. În ultima sa epistolă din Acra, el și-a sfătuit fiul să cultive umilința, pe care o considera
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
la Ierusalim, el a scris o scrisoare fiului său, Nahman, in care a descris starea deplorabilă a Orașului Sfânt, care avea în acea vreme doar doi locuitori evrei - doi frați. În ultima sa epistolă din Acra, el și-a sfătuit fiul să cultive umilința, pe care o considera cea dintâi dintre virtuți. Într-alta, adresată celui de-al doilea fiu, care ocupa o poziție oficială la curtea Castiliei, Nahmanides recomanda recitarea rugăciunilor zilnice și avertiza împotriva „imoralității”. Mosher Ben Nahman a
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
care avea în acea vreme doar doi locuitori evrei - doi frați. În ultima sa epistolă din Acra, el și-a sfătuit fiul să cultive umilința, pe care o considera cea dintâi dintre virtuți. Într-alta, adresată celui de-al doilea fiu, care ocupa o poziție oficială la curtea Castiliei, Nahmanides recomanda recitarea rugăciunilor zilnice și avertiza împotriva „imoralității”. Mosher Ben Nahman a murit în Palestina după ce a împlinit 77 ani. Locul unde se află îngropat este un subiect disputat. Unii susțin
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
cursul anilor 1952-1954. Născut în 1924 în Orașul Liber Danzig (astăzi Gdańsk, Polonia), cu o capacitate de gândire și percepție caracteristice unui adult, el decide să nu mai crească atunci când îl aude pe tatăl său afirmând că își dorește ca fiul său să devină băcan. Înzestrat cu un țipăt ascuțit care poate sparge sticla sau poate fi folosit ca o armă, Oskar se declară a fi unul dintre acei "copii telepați", a căror "dezvoltare spirituală este completă la naștere și trebuie
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig în timpul invadării Poloniei de către Germania Nazistă. În urma morții mamei lui Oskar, Alfred se căsătorește cu Maria, o fată care este în secret prima amantă a lui Oskar. După căsătoria cu Alfred, Maria dă naștere fiului prezumtiv al lui Oskar, Kurt. Dar Oskar este dezamăgit să constate că copilul continuă să crească după vârsta de trei ani. În timpul războiului, Oskar se alătură unei trupe de artiști pitici care distrează trupele germane aflate în linia întâi a
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
sovietică capturează curând orașul Danzig, iar Alfred este împușcat de către trupele invadatoare după ce a făcut o criză atunci când și-a înghițit insigna sa de partid pentru a nu se descoperi că era nazist. După război, Oskar, mama sa vitregă și fiul lor trebuie să părăsească orașul Danzig (devenit parte a Poloniei) și să se mute la Düsseldorf, unde el pozează nud împreună cu Ulla și lucrează la inscripționarea pietrelor funerare. Oskar decide să trăiască separat de Maria și fiul ei, Kurt, odată cu
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
sa vitregă și fiul lor trebuie să părăsească orașul Danzig (devenit parte a Poloniei) și să se mute la Düsseldorf, unde el pozează nud împreună cu Ulla și lucrează la inscripționarea pietrelor funerare. Oskar decide să trăiască separat de Maria și fiul ei, Kurt, odată cu creșterea conflictelor. El decide să se mute într-un apartament deținut de către familia Zeidler. După ce se mută, el se îndrăgostește de sora Dorothea, o vecină, dar nu reușește să o seducă. În timpul unei întâlniri cu Klepp, acesta
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
la persoana a III-a, uneori în aceeași propoziție. Fiind un narator nesigur, el se contrazice adeseori în autobiografia sa, ca și în diferitele sale relatări despre Apărarea Oficiului Poștal Polonez, soarta bunicului Koljaiczek, statutul său patern referitor la Kurt, fiul Mariei, și multe altele. Romanul are o puternică natură politică, deși el trece dincolo de statutul de roman politic ca urmare a unei pluralități stilistice. Există elemente de alegorie, mit și legendă, care plaseză romanul în genul realismului magic. "Toba de
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
Putna (15-16 august), unde a avut ocazia să-i cunoască pe reprezentanții tinerei generații de studenți români din străinătate, între care Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Ciprian Porumbescu. A avut o soție pe nume Elena domiciliată în București și un fiu, Dimitrie "[Demetriu]"-Radu Melidon, născut în București la 15 februarie 1872. Bolnav și confruntat cu dificultăți financiare după ieșirea sa la pensie, profesorul Melidon a fost nevoit să solicite în 1885 o subvenție de studii pentru fiul său. S-a
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
București și un fiu, Dimitrie "[Demetriu]"-Radu Melidon, născut în București la 15 februarie 1872. Bolnav și confruntat cu dificultăți financiare după ieșirea sa la pensie, profesorul Melidon a fost nevoit să solicite în 1885 o subvenție de studii pentru fiul său. S-a stins din viață în 1897 la Roman după o boală necruțătoare și a fost înmormântat în cimitirul orașului natal. Profesorul Melidon - om cu o vastă cultură și cu un puternic sentiment patriotic, s-a dovedit a fi
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
își aduce aminte de bunăvoința pe care Kris a răspândit-o și afirmă că el crede că d-l. Kris este Moș Crăciun. După ce iese din boxă, Macy îl concediază pe Sawyer. Fred îl cheamă apoi ca martor pe însuși fiul lui Mara (Tommy Hamilton), acesta mărturisește că tatăl său i-a spus că Moș Crăciun este o persoană reală. Manevrat astfel, Mara este de acord cu acest punct de vedere. Cu toate acestea, Mara cere ca Fred să dovedească că
Miracolul din Strada 34 () [Corola-website/Science/333187_a_334516]
-
14 septembrie 1940 - 3 februarie 1941). Alexandru Ghica provine dintr-o veche familie fanariotă din Țările Române din rândul căreia au ieșit domnitori, academicieni, oameni politici și de cultură. Arborele genealogic al familiei pornește de la Matei Ghica (1565 - 1620) și fiul acestuia, Gheorghe. Frații Alexandru și Grigore Ghica erau fiii lui Grigore Ghica și ai Constanței, născută Câmpineanu, fiica magistratului C. Câmpineanu, nepoata revoluționarului pașoptist, întemeietor al „Societății Filarmonice”, alături de Ion Heliade-Rădulescu și (Constantin) Costache Aristia la 1835. Tatăl fraților Ghica
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
dintr-o veche familie fanariotă din Țările Române din rândul căreia au ieșit domnitori, academicieni, oameni politici și de cultură. Arborele genealogic al familiei pornește de la Matei Ghica (1565 - 1620) și fiul acestuia, Gheorghe. Frații Alexandru și Grigore Ghica erau fiii lui Grigore Ghica și ai Constanței, născută Câmpineanu, fiica magistratului C. Câmpineanu, nepoata revoluționarului pașoptist, întemeietor al „Societății Filarmonice”, alături de Ion Heliade-Rădulescu și (Constantin) Costache Aristia la 1835. Tatăl fraților Ghica a fost militar, intrând ulterior în magistratură. El făcea
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
Câmpineanu, fiica magistratului C. Câmpineanu, nepoata revoluționarului pașoptist, întemeietor al „Societății Filarmonice”, alături de Ion Heliade-Rădulescu și (Constantin) Costache Aristia la 1835. Tatăl fraților Ghica a fost militar, intrând ulterior în magistratură. El făcea parte din ramura moldoveană a Ghiculeștilor, fiind fiul lui Alexandru Ghica și nepotul lui Grigore Alexandru Ghica (1807-1857), domnul Moldovei postpașoptiste. Mama lor, Constanța se trăgea din familia Câmpineanu, boieri din Muntenia. Bunicul Constanței a fost membru al Partidei naționale din Muntenia, fiind implicat în activități revoluționare. În
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
și de teatru din rusă (de exemplu, de Leonid Andreev), idiș (Avraham Suțkever, H.Leivick și română în ebraică, și din ebraică în idiș. Mama sa, Berta Golergant, născută Lecht, era medic. Pseudonimul tatălui (pe care l-a moștenit și fiul), Bertini, este numele sub care acesta a semnat poeziile dedicate soției, Berta. Familia a trăit cea mai mare parte a anilor prebelici la Soroca, unde K.A.Bertini a fost directorul liceului ebraic „Tarbut” Gary a învățat să cânte la
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
și a celei de-a doua soții, Gunnora. Prin căsătoriile ei cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic (1002-1016) și Knut cel Mare (1017-1035), ea a devenit regină consort a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. Emma a fost mamă a trei fii: Eduard Confesorul, Alfred și Hardeknud, și a două fiice: Goda a Angliei și Gunhilda a Danemarcei. Chiar și după decesele soților ei, Emma a rămas în atenția publicului și a participat activ în politică. Într-o încercare de a aduce
Emma a Normandiei () [Corola-website/Science/333211_a_334540]
-
numele anglo-saxon de Ælfgifu, care a fost folosit pentru probleme formale și oficiale, și a devenit regină a Angliei. Ea a primit proprietățile ei în Winchester, Rutland, Devonshire, Suffolk, și Oxfordshire, precum și orașul Exeter. Æthelred și Emma au avut doi fii: Eduard Confesorul și Alfred și o fiică: Goda a Angliei (sau Godgifu). Când regele Sweyn Forkbeard al Danemarcei a invadat și cucerit Anglia în 1013, Emma și copii ei au fost trimiși în Normandia, unde Æthelred a sosit și el
Emma a Normandiei () [Corola-website/Science/333211_a_334540]
-
au fost trimiși în Normandia, unde Æthelred a sosit și el curând. Ei s-au întors în Anglia după decesul lui Sweyn în 1014. Mariajul dintre Emma și Æthelred s-a sfârșit prin decesul lui Æthelred la Londra în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese moștenitor aparent până la decesul său din iunie 1014. Emma a încercat să obțină ca fiul ei cel mare, Eduard, să fie recunoscut ca moștenitor. În 1015, Knut, fiul lui Sweyn
Emma a Normandiei () [Corola-website/Science/333211_a_334540]
-
dintre Emma și Æthelred s-a sfârșit prin decesul lui Æthelred la Londra în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese moștenitor aparent până la decesul său din iunie 1014. Emma a încercat să obțină ca fiul ei cel mare, Eduard, să fie recunoscut ca moștenitor. În 1015, Knut, fiul lui Sweyn Forkbeard, a invadat nordul Angliei. El a fost ținut departe de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și noiembrie
Emma a Normandiei () [Corola-website/Science/333211_a_334540]
-
în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese moștenitor aparent până la decesul său din iunie 1014. Emma a încercat să obțină ca fiul ei cel mare, Eduard, să fie recunoscut ca moștenitor. În 1015, Knut, fiul lui Sweyn Forkbeard, a invadat nordul Angliei. El a fost ținut departe de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și noiembrie 1016. Regina Emma a încercat să mențină controlul anglo-saxon din Londra până a
Emma a Normandiei () [Corola-website/Science/333211_a_334540]
-
de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și noiembrie 1016. Regina Emma a încercat să mențină controlul anglo-saxon din Londra până a aranjat căsătoria cu Knut. Unii cercetători cred că mariajul a salvat viețile fiilor ei.
Emma a Normandiei () [Corola-website/Science/333211_a_334540]
-
(în ; cca. 445 î.Hr. - cca. 365 î.Hr.) a fost un filosof cinic din Grecia antică. Fiu al unui cetățean atenian și al unei sclave trace, este elev al sofiștilor Gorgias, Hippias, Prodicos, apoi se atașează cercului lui Socrate. Este considerat, alături de Platon și Aristip din Cirene, unul dintre cei mai dotați discipoli ai celebrului filosof. După
Antistene () [Corola-website/Science/333208_a_334537]