119,707 matches
-
al Necșuței Bucșanu. Din această căsătorie a avut un frate mai mic, Ivan. Mama lor s-a despărțit de Negoiță Văcărescu „pentru ale lui fapte nebunești” - după cum consemnează un document dat domnul Antonie vodă - și s-a recăsătorit cu Neagu, fiul lui Antonie din Popești. Din această căsătorie s-au mai născut patru copii, printre care și Maria, viitoarea soție a lui Constantin Brâncoveanu. Documentele consemnează că în 1688 a primit poruncă de la noul domn, Constantin Brâncoveanu, să construiască un pod
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
moșiilor deținute, întrând la un moment-dat în conflict cu fratele său Ivan din această cauză. Ianache Văcărescu a fost căsătorit cu Stanca, fiica boierului Cojescu, cu care a avut opt copii, patru fete (Maria, Ilinca, Bălașa și Neacșa) și 4 fii (Radu, Constantin, Barbu și Ștefan). Prin Ștefan Văcărescu, Ianache este bunicul istoricului și poetului care avea să îi poarte numele, și care avea să desfășoare o carieră politică de succes în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, sub
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Ianache este bunicul istoricului și poetului care avea să îi poarte numele, și care avea să desfășoare o carieră politică de succes în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, sub domnii fanarioți. Alături de Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi, Ianache Văcărescu a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, praznicul lor fiind fixat pe 16 august, pentru a nu coincide cu Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Ludovic al VI-lea de Hesse-Darmstadt (; 25 ianuarie 1630 - 24 aprilie 1678) a fost Landgraf de Hesse-Darmstadt din 1661 până în 1678. A fost fiul cel mare din cei trei ai Landgrafului Georg al II-lea și a Prințesei Sophia Eleonore de Saxonia. Ludovic al VI-lea s-a căsătorit de două ori. 1. La 24 noiembrie 1650 s-a căsătorit cu Maria Elisabeth de
Ludovic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/334568_a_335897]
-
Joachim al II-lea Hector (13 ianuarie 1505 - 3 ianuarie 1571) a fost Prinț-elector de Brandenburg (1535-1571). Membru al Casei de Hohenzollern, Joachim al II-lea a fost fiul lui Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Elisabeta a Danemarcei, Norvegiei și Suediei. Joachim al II-lea s-a născut la Cölln. Prima lui soție a fost Magdalena de Saxonia din linia ducală albertină a Casei
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
culmi paralele, foarte apropiate una de alta. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Tecuci și târgurile Ivești și Nicorești. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act din 1 septembrie 1435, prin care voievodul Iliaș (fiul lui Alexandru cel Bun) îi comunica lui Vladislav, „iubitului Crai al Poloniei, Lituaniei, Rusiei și Domnitor al multor țări”, că se împăcase cu fratele său Ștefan, căruia îi dăduse în stăpânire mai multe teritorii din partea de sud a țării, ce
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
Frederick de Mecklenburg, Prinț de Mirow (; n. 23 februarie 1708 - 5 iunie 1752) a fost un membru al Casei de Mecklenburg-Strelitz și tatăl reginei Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei. Carl s-a născut la Strelitz și a fost singurul fiul al Ducelui de Mecklenburg-Strelitz, Adolphus Frederick al II-lea și a celei de-a treia soții, Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen. Tatăl său a murit când el avea doar trei luni. I-a succedat fratele său vitreg mai mare, sub
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit. Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu, în decembrie 1752, fără să lase moștenitori pe linie masculină, fiul cel mare al lui Carl Ludwig Frederick, Adolf Friedrich al IV-lea a devenit următorul Duce de Mecklenburg-Strelitz. La 5 februarie 1735 Carl s-a căsătorit la Eisfeld cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernest Frederic I, Duce
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
Adolf Friedrich al IV-lea a devenit următorul Duce de Mecklenburg-Strelitz. La 5 februarie 1735 Carl s-a căsătorit la Eisfeld cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernest Frederic I, Duce de Saxa-Hildburghausen. Ea a fost regentă pentru fiul ei în 1752 și a jucat un rol important în lupta pentru tron. Ei au avut zece copii dintre care doar șase au atins vârsta adultă: Prin fiica lor Charlotte, Carl Ludwig Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
1478, când a fost contestat de un alt pretendent la tron, Constantin al II-lea. Certurile inter-feudale au continuat chiar și în timpul domniei lui Constantin, care a pierdut Bătălia de la Ardeti cu Kvarkvare în 1483, în timp ce Alexandru al II-lea, fiul lui Bagrat al VI-lea, s-a autoproclamat regele Georgiei de Vest în 1484. Încercările lui Constantin al II-lea, din 1489, de a-și redobândi domnia peste regatul unit Kartli-Imeriti, au fost fără succes. În 1490, el a fost
Regatul Kartli () [Corola-website/Science/334584_a_335913]
-
a avut, cumva, mai puțin succes decât regele din Kaheti. În 1513, regatul Kartli a reușit să cucerească regatul Kaheti, dar pentru o scurtă vreme, regatul fiind redobândit în 1520 cu suportul unor nobili locali din partea lui Levan of Kaheti, fiu și moștenitor al lui George al II-lea. De la mijlocul secolului XVI până în 1762 (anul dizolvării regatului), Kartli a stat sub domnia intermientă a Imperiului Persan și a fost o parte integrală a diverselor dinastii ale imperiului. Regatul plătea regulat
Regatul Kartli () [Corola-website/Science/334584_a_335913]
-
un susținător al păstrării vechilor privilegii medievale. Kazimir îi cere soției să se recăsătorească după șase săptămâni de doliu cu administratorul Bence Rideghváry, succesorul său la conducerea comitatului, pentru a păstra intacte interesele familiei. Cei doi soți aveau trei copii: fiul cel mai mare, Ödön, trebuia să rămână diplomat la Sankt Petersburg, mijlociul, Richárd, urma să mai rămână o lună ofițer în garda regală, apoi să treacă la cavalerie și mai târziu în statul major, iar cel mai mic, Jenő, să
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
-i îndeplinească niciuna dintre dorințe și procedează exact pe dos. Ea îl cheamă acasă pe Ödön, pe care tatăl său îl trimisese în Rusia pentru a-l face să o uite pe iubita sa Aranka, fiica pastorului reformat Bertalan Lánghy. Fiul cel mare pleacă imediat către țară pentru a îndeplini dorința mamei sale, riscându-și viața în traversarea în plină iarnă a Rusiei. El se căsătorește cu Aranka (cu care va avea ulterior doi băieți) și preia postul de prefect pe
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
în plină iarnă a Rusiei. El se căsătorește cu Aranka (cu care va avea ulterior doi băieți) și preia postul de prefect pe care-l deținuse anterior tatăl său, fiind adeptul unei politici liberale de înnoire a țării. Ceilalți doi fii se aflau la Viena. Funcționarul Jenő era îndrăgostit de Alfonsine Plankenhorst, o femeie frumoasă, dar rea la suflet; familia sa pretinde a fi de origine nobilă și mimează luxul pentru a atrage pretendenți bogați. Alfonsine avea un copil pe nume
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
martie 1848 produce schimbări importante. Ödön se alătură forțelor revoluționare, devenind comisar șef al guvernului revoluționar maghiar. Spre sfârșitul lunii octombrie, după lupte grele și regruparea forțelor reacționare, doamna Baradlay se duce la Viena și-i convinge pe ceilalți doi fii să revină în Ungaria. Richárd reușește să ajungă în țară, împreună cu regimentul de husari pe care-l conducea, după traversarea istovitoare a mai multor obstacole (Dunărea, Morava și sectorul vestic al Munților Carpați). Jenő abandonează postul de secretar de legație
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
și partea a doua - 32 capitole), fiecare capitol având un titlu. Partea întâi Partea a doua Personajele acestui roman nu sunt figuri istorice reale, dar familia Baradlay este inspirată din viața familiilor Tisza și Beöthy. Contradicția între tatăl conservator și fiii progresiști este inspirată de familia Tisza, în care tatăl Lajos Tisza (1798-1856), prefect al comitatului Bihor și proprietar al unui castel la Geszt, făcea parte dintr-o familie loială Casei de Habsburg. Soția sa, Júlia Teleki (1805-1863), a luat parte
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
este inspirată de familia Tisza, în care tatăl Lajos Tisza (1798-1856), prefect al comitatului Bihor și proprietar al unui castel la Geszt, făcea parte dintr-o familie loială Casei de Habsburg. Soția sa, Júlia Teleki (1805-1863), a luat parte, împreună cu fiii săi: Lajos, Kálmán și Domokos, la Revoluția Maghiară din 1848-1849, împotriva voinței soțului ei. De asemenea, Ödön Baradlay are multe asemănări cu politicianul liberal Ödön Beöthy (1796-1854), ales în 1841 ca subprefect al comitatului Bihor pentru a contracara poziția conservatoare
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
din Pesta în șase volume (având 163, 171, 163, 149, 193 și 244 de pagini). Acest roman nu mai apelează la alegorii în descrierea evenimentelor istorice din 1848-1849 și nu mai evită să prezinte avântul patriotic din acei ani. Romanul "Fiii omului cu inima de piatră" este un omagiu vibrant într-o viziune romantică adus revoluționarilor maghiari din 1848-1849, care au luptat pentru eliberarea Ungariei de sub dominația habsburgică. Acțiunea scoate în evidență conflictul politic care opune lumea „omului cu inima de
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
național. Timp de un sfert de secol, bătrânul Kazimir Baradlay, „omul cu inima de piatră”, a dus o luptă antinațională, preferând să păstreze privilegiile feudale ale familiei în dauna intereselor colective ale națiunii maghiare. Aflat în preajma morții, el cere ca fiii săi să rămână supuși loiali regimului habsburgic pentru a-și păstra averea și rangul nobiliar. Soția sa, care i s-a supus mereu până atunci, jură să nu-i respecte dispozițiile testamentare. Ea îi cheamă acasă pe fiii săi, plasați
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
cere ca fiii săi să rămână supuși loiali regimului habsburgic pentru a-și păstra averea și rangul nobiliar. Soția sa, care i s-a supus mereu până atunci, jură să nu-i respecte dispozițiile testamentare. Ea îi cheamă acasă pe fiii săi, plasați de tatăl lor în posturi în care slujeau interese străine. Primii doi fii (Ödön și Richárd) o urmează aproape imediat, luând parte la lupta pentru libertate din anii 1848-1849, în timp ce fiul cel mic, Jenő, format în spiritul birocratic
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
și rangul nobiliar. Soția sa, care i s-a supus mereu până atunci, jură să nu-i respecte dispozițiile testamentare. Ea îi cheamă acasă pe fiii săi, plasați de tatăl lor în posturi în care slujeau interese străine. Primii doi fii (Ödön și Richárd) o urmează aproape imediat, luând parte la lupta pentru libertate din anii 1848-1849, în timp ce fiul cel mic, Jenő, format în spiritul birocratic austriac, rezistă un timp la rugămințile mamei sale, dar își revine atunci când luptele iau amploare
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
dispozițiile testamentare. Ea îi cheamă acasă pe fiii săi, plasați de tatăl lor în posturi în care slujeau interese străine. Primii doi fii (Ödön și Richárd) o urmează aproape imediat, luând parte la lupta pentru libertate din anii 1848-1849, în timp ce fiul cel mic, Jenő, format în spiritul birocratic austriac, rezistă un timp la rugămințile mamei sale, dar își revine atunci când luptele iau amploare. Spre deosebire de „omul cu inima de piatră”, doamna Baradlay încearcă să le insufle copiilor ei dragostea față de patrie și
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
sale, dar își revine atunci când luptele iau amploare. Spre deosebire de „omul cu inima de piatră”, doamna Baradlay încearcă să le insufle copiilor ei dragostea față de patrie și nevoia de a o sluji chiar și cu riscul sacrificiului. Într-o discuție cu fiul ei, Richárd, ea afirmă următoarele: "„Timpurile schimbă sufletele, băiatul meu! Cu toții am devenit alți oameni. Chiar și pietrele au astăzi inimă și le doare. Unii ar fi vrut ca cei care poartă arme să nu aibă inimă. Pădurea de baionete
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
care poartă arme să nu aibă inimă. Pădurea de baionete însă are o mamă, numele ei e Patria! Au știut și ei asta. Au știut că poate fi biciuită, ruptă în bucăți, strivită, dar că nu poate striga: ajută-mă, fiule! La un singur lucru nu s-au gândit dușmanii, că fiecare dintre cei ce poartă o sabie are acasă și o mamă, iar când două sute de mii de mame încep să strige «vai!» - atunci vor fi auzite de toți copiii
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
spațiului străbătut de personaje sau ale vestimentației și gesturilor oamenilor. Autorul folosește în numeroase cazuri surpriza ca modalitate epică de desfășurare a acțiunii, înfățișând uneori întâmplările cu totul altfel decât s-ar aștepta cititorii. Prozatorul Dénes Jónás considera că romanul "Fiii omului cu inima de piatră" este o „operă eminamente lirică în care scenele de măcel, de un realism vădit față de celelalte romane ale prozatorului, reprezintă ilustrarea războiului absurd pe care îl duc soldații din armata austro-ungară, deseori împotriva propriilor confrați
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]