119,631 matches
-
pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița 1. De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor. Catedrala este construită în stilul neoromânesc, după un proiect întocmit de arhitectul Nicolae C. Mihăescu. Pictura interioară este realizată de profesorul Gheorghe Răducanu, în timp ce medalioanele cu sfinți de pe fațada exterioară sunt realizate din mozaic venețian din sticlă de Murano de pictorul Dumitru Norocea. Edificiul are plan triconc (formă de cruce) și este împodobit cu trei turle. Pe acoperiș sunt plasate șapte
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
și edificiul catedralei Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae. După război, lucrările de reparații, desfășurate cu lentoare, s-au încheiat abia în anul 1974. Între 1976 și 1982 au fost începute și finalizate lucrările interioare, inclusiv pictura în frescă realizată de profesorul pictor Gheorghe Răducanu. Slujba de sfințire a catedralei a avut loc pe 5 septembrie 1982.
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
Led Zeppelin, Jimi Hendrix Experience, Pink Floyd, Guns’n Roses și alții. Dan a început să cânte la chitară când avea treisprezece ani. La scurt timp, a plecat la Școala de Muzică, unde și-a făcut cunoștință cu viitorul său profesor Alexandru Mostovoi, care revenise recent din Statele Unite ale Americii; acesta fiind, de fapt, un băsist de jazz. Primul și, probabil, cel mai important lucru, pe care l-a făcut, a fost să-i predea lui Dan bazele muzicii Blues după
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
muzicii Blues după metodă americană, datorită faptului că Alexandru trăise în America timp de 12 ani. Frecventarea Școlii de Muzică a rămas pentru Dan una dintre cele mai frumoase întâmplări din acea perioadă. Pe lângă faptul că i-a fost un profesor bun, Alexandru Mostovoi, a fost de asemenea un bun prieten pentru Dan, fiindu-i chiar precum un tată. Tot el le-a făcut cunoștință lui Dan Timofei cu Victor Ceban (actualul toboșar din The Wax Road) - ambii intrând la studii
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
prinzând la stiri secvență în care ei interpretau “Hotel California”, piesa care l-a determinat să meargă la școala de muzică. Acolo, în anul doi a făcut cunoștință cu Dan și Victor. Au cântat de câteva ori împreună la inițiativa profesorului sau(Alexandru Mostovoi), iar în urma unor lungi discuții cu Dan, care vroia un band în care să cânte și să compună muzică, a înțeles că vrea să facă parte din trupa. Printre formațiile și muzicienii care l-au influențat se
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
Ion (restul membrilor trupei The Wax Road). Peste ceva timp, băieții din actualul The Wax Road trebuiau să participe la un concurs de muzică (concursul din Chișinău, din data de 1 decembrie 2013). Aveau nevoie de bassist iar Alex Mostovoi(profesorul lui Dan și Ion), îl îndeamnă pe Criști să cânte cu băieții la acest concurs, așa că după 2-3 repetiții destul de plăcute pentru Criști, evoluează în 4 pe scena din Chișinău, unde obțin locul I. Aceea a fost o zi memorabilă
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
de 28 mai 1995. Primul care-i face cunoștință cu tobele este chiar tatăl său, la fel toboșar, iar la vârsta de 12 ani, inspirat de performanță lui Steve Gadd decide să meargă la școala de muzică. Din primele zile, profesorul sau Pavel Căpățina absolvent al colegiului Berklee din SUA îl învăța ritmuri de jazz. În 2008 începe să cânte în orchestră de jazz a școlii de muzică din Ungheni, evoluând împreună în Republică Moldova, România și într-o serie de
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
un doctorat în filosofie. Apoi, el a predat timp de doi ani la Școală Socială pentru Fete din Hořice v Podkrkonoší. Între 1952 și 1954 și-a efectuat serviciul militar în Armata Cehoslovacă. El a lucrat pentru scurt timp ca profesor, editor și traducător în anii 1950. În această perioadă a scris mai multe romane, inclusiv primul său roman "Lașii" (scris în 1948-1949, publicat în 1958) și "Sfârșitul Epocii de Nailon" (1956). Acestea au fost condamnate și interzise de autoritățile comuniste
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
semn de recunoaștere a meritelor lor, președintele Cehoslovaciei post-comuniste, Václav Havel, a acordat soților mai târziu Ordinul Leul Alb în 1990. A predat la Departamentul de limba engleză al Universității din Toronto, unde a fost numit în cele din urmă profesor emerit de limba engleză și de film. S-a pensionat în 1990. În Canada, el este considerat a fi un autor canadian în ciuda faptului că opera sa a fost publicată în mare parte în limba cehă. Majoritatea romanelor lui Škvorecký
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
(; 26 mai 1900 - 6 aprilie 1958) a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori avangardiști cehi din prima jumătate a secolului al XX-lea și un co-fondator al Mișcării suprarealiste din Cehoslovacia. Tatăl său a fost profesor la școala din satul Biskoupky din Moravia de Sud, a călătorit de multe ori pentru a vedea expoziții de artă și a fost, de asemenea, un muzician care a studiat cu compozitorul Leoš Janáček. La vârsta de unsprezece ani, Nezval
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Kajetán a avut patru frați mai mici: un frate și trei surori, dar, cu excepția surorii Anna, niciunul dintre ei nu a supraviețuit până la vârsta adultă. După absolvirea școlii elementare, Josef Kajetán a urmat liceul la Praga și Hradec Králové. Printre profesorii săi s-au aflat lingvistul și scriitorul marcant ceh Josef Jungmann și dramaturgul Václav Kliment Klicpera. După ce a absolvit studiile liceale, a început să studieze filozofia la Praga. Încă din perioada studenției, Tyl a început să fie activ în domeniul
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
La eliberare, în 1754, a urmat un curs în drept la Universitatea din Viena și s-a stabilit ca avocat în capitala Austriei. Din 1761 până în 1763, a oficiat în calitate de secretar al "Arcierengardei" din Austria. În 1763, a fost numit profesor de științe politice la Universitatea din Viena, de două ori fiind ales rector magnificus. În 1779, a primit titlul de "Wirklicher Hofrath", și a fost ales în 1810 președinte al , o poziție pe care a deținut-o până la moartea sa
Joseph von Sonnenfels () [Corola-website/Science/336159_a_337488]
-
prieteni la școală. La vârsta de zece ani, Nouhad era deja cunoscută la școală pentru calitățile sale vocale deosebite. Obișnuia să cânte în mod regulat la spectacolele școlii. Așa i-a atras atenția lui Mohammed Fleyfel, un cunoscut muzician și profesor la Conservator, care a fost prezent la unul dintre spectacolele școlii, în februarie 1950. Impresionat de vocea și prestația ei, a sfătuit-o să urmeze Conservatorul, lucru pe care l-a și făcut. Mohammed Fleyfel a urmărit îndeaproape și cu
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]
-
de Licitații Artmark, sub denumirea legală de Galeriile Artmark SRL, de către doi asociați, colecționari și iubitori de artă, Radu Boroianu, regizor de teatru (fost secretar de stat în Ministerul Culturii, fost ambasador al României în Elveția), și Alexandru Bâldea, avocat (profesor asociat de curs de marketing cultural la Secția de Istoria Artei a Facultății de Istorie), Radu Boroianu devenind și primul Președinte al Casei. Încă de la înființare, Artmark desfășoară două activități distincte, una proeminent comercială, de casă de licitații de artă
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
artei contemporane și a tinerilor creatori. Din comisia de curatori a făcut parte și celebrul critic de artă Dan Hăulică. Printre membrii fondatori se află renumitul critic de artă și realizator de emisiuni culturale, Ruxandra Garofeanu. Fosta studentă a marelui profesor și estetician Eugen Schileru, Ruxandra Garofeanu a lucrat, din anul 1966, ca redactor cultural la radio, iar din 1972, în televiziune. După 1989, a devenit realizator de emisiuni tv, inclusiv la TVR, impunându-se ca un nume cunoscut și apreciat
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
petrecut-o la filmări, ci nu în sălile de clasă. El a urmat cursurile Școlii Elementare din New Haven până când și-a început cariera la vârsta de nouă ani, după care a început să învețe acasă, mama sa fiindu-i profesor. După ce s-a mutat la Hollywood în 2002, Hutcherson a apărut în mai multe reclame de televiziune. Primul său rol major a fost Nicky Harper în episodul pilot "House Blend", după care au urmat roluri secundar în "ER și" "Becoming
Josh Hutcherson () [Corola-website/Science/336189_a_337518]
-
poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest subiect. În 1931 a fost amplasată în Piața Carol din Praga o statuie din marmură
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
18 mai 2016, când a participat la lansarea celui mai recent român al său, „Mireasă tânără” (Ed. Humanitas, Trad. Gabriela Lungu). Ocean Mare (1993) La misteriosul han Altmayer dim Franța, așezat pe un promontoriu cu fața la mare, sunt cazați șase oaspeți: profesorul Bartleboom (prins în lucrul unei encicolpedii a limitelor, venit să studieze unde se termină și unde începe marea), pictorul Plasson (autorul a zeci de pânze albe, întitulate „Ocean-mare”, pictate cu apă de mare), Ann Deverià (trimisă aici de soțul ei
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
și lucizi a acestei istorii se despletește cu încetinitorul, într-un lirism gotic, care amestecă suflul obsedant al mării cu obsesiile oaspeților. În paginile pline de poezie ale cărții, găsim scenă unei crize de râs homerice, căreia îi cade victima profesorul Bartleboom și întreg satul în care el se află, si o descriere irespirabila a sângerosului episod de antropogafie din care a scăpat Adams. "(Ed. Polirom, 2003. Ed. Univers, 2015. Trad. Adrian Popescu)." Mătase (1996) La jumatatea secolului XIX, Hervé Joncour
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
(n. 16 septembrie 1898, Cristești, comuna Holboca, județul Iași - d. 30 iunie 1988, München, Germania) a fost un arhitect, autor și profesor universitar român, fondator al Școlii Românești de Arhitectură Peisagistică. Carmazinu-Cacovschi a fost membru al Academiilor de Știință din Ucraina, Canada, Italia și România și a predat în universități din Odessa, Harkov, Kiev și Brașov, unde pune temeliile primei secții de
Vsevlad Carmazinu-Cacovschi () [Corola-website/Science/336205_a_337534]
-
februarie 1942, București) este doctor în lingvistică matematică, prozodist, autor de studii filologice și de studii de teoria comunicării interdisciplinare. Născut în București la 10 februarie 1942, este nepotul cunoscutului economist, sociolog și om politic Mihail Manoilescu (1891-1950) și fiul profesorului universitar Valeriu Dinu (1905-1997), ecologist și specialist în economie forestieră, precum și al Nataliei Manoilescu-Dinu (1920-1990), autoare a unor lucrări de referință în domeniul teologiei ortodoxe. A absolvit, în anul 1959, liceul Matei Basarab, după care a urmat Facultatea de Hidrotehnică
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
din cadrul Institutului de Construcții din București (promoția 1966) și Facultatea de Filologie a Universității din București (promoția 1971). În anul 1979 și-a susținut doctoratul în matematică cu teza intitulată „Metode algebrice, probabilistice și strategice în studiul teatrului” sub îndrumarea profesorului Solomon Marcus. În perioada 1966-1990, Mihai Dinu a fost cercetător și inginer proiectant principal la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor din București. În 1990 ocupă, prin concurs, postul de lector universitar la Catedra de Antropologie Culturală a
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor din București. În 1990 ocupă, prin concurs, postul de lector universitar la Catedra de Antropologie Culturală a Facultății de Jurnalism din cadrul Universității din București, parcurgând, succesiv, gradele de conferențiar (1993 -1998), profesor și decan al aceleiași instituții (1998- 1999). În străinătate, a fost profesor invitat la Facultatea de Limbi Moderne a Universității din Nantes (Franța, anii 1993, 1996 și 2002) și la Facultatea de Sociologie a Universității „Paul Valéry” din Montpellier (Franța
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
1990 ocupă, prin concurs, postul de lector universitar la Catedra de Antropologie Culturală a Facultății de Jurnalism din cadrul Universității din București, parcurgând, succesiv, gradele de conferențiar (1993 -1998), profesor și decan al aceleiași instituții (1998- 1999). În străinătate, a fost profesor invitat la Facultatea de Limbi Moderne a Universității din Nantes (Franța, anii 1993, 1996 și 2002) și la Facultatea de Sociologie a Universității „Paul Valéry” din Montpellier (Franța) - 1998. Din 1999 este redactorul șef al Revistei Române de Comunicare și
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
din Nantes (Franța, anii 1993, 1996 și 2002) și la Facultatea de Sociologie a Universității „Paul Valéry” din Montpellier (Franța) - 1998. Din 1999 este redactorul șef al Revistei Române de Comunicare și Relații Publice pe care a înființat-o împreună cu profesorii universitari Ioan Drăgan și Paul Dobrescu. Din 1999 până în prezent, Mihai Dinu ocupă postul de profesor la Facultatea de Litere a Universității din București (după 2012, profesor emerit). Din 2004 este conducător de doctorat în științe filologice (15 doctorate finalizate
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]