12,392 matches
-
de iertare către boierii pribegi care unelteau împotriva domnitorului: logofătul Mihu de la Volcineț (Manu Nedeianu) și vărul său, Agapie Ciornohuz. Între timp, jitnicerul Niculăeș Albu (Emil Mureșan) o răpise și o dusese în Polonia pe Marușca (Ana Széles), fiica bogatului boier Iațco Hudici (Ion Henter) și iubita lui Simion Jder. Boierii fugari refuză să se întoarcă în țară, afirmând că se înțeleseseră deja cu turcii. Aflând că Marușca era ținută prizonieră în casa logofătului Mihu, care era unchiul lui Niculăeș, postelnicul
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Mihu de la Volcineț (Manu Nedeianu) și vărul său, Agapie Ciornohuz. Între timp, jitnicerul Niculăeș Albu (Emil Mureșan) o răpise și o dusese în Polonia pe Marușca (Ana Széles), fiica bogatului boier Iațco Hudici (Ion Henter) și iubita lui Simion Jder. Boierii fugari refuză să se întoarcă în țară, afirmând că se înțeleseseră deja cu turcii. Aflând că Marușca era ținută prizonieră în casa logofătului Mihu, care era unchiul lui Niculăeș, postelnicul Simion Jder pătrunde acolo cu o ceată de ostași și
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
sfânt intrat în legendă prin numeroasele fapte bune și folositoare care i se atribuie. Portretul său este privit nu atât prin prisma cronicilor din epoca sa, ci mai ales prin legenda creată în jurul numelui său, aspect recunoscut chiar și de boierul cronicar Grigore Ureche („Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
sa este dejucată de către Anghel. Haiducul îi spune că o ține ca ostatică pe Caliopi și-i cere să-l ia în caleașca domnească pe post de prieten. Anghel se prezintă a fi căpitanul de plai Mihnea, aflat în slujba boierului Glogoveanu de la Târgu Jiu. Căpitanul Zbrențea bănuiește că e ceva necurat în legătură cu Anghel și încearcă să-l ucidă, dar domnița Ralu îl salvează. Poposiți într-un han, Anghel face dragoste cu domnița Ralu și deschide caseta pe care aceasta o
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
și Jean Constantin. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia de la începutul secolului al XIX-lea, în plină epocă fanariotă. După mazilirea soțului ei, Doamna Haricleea Hangerli vrea să ajungă la Stambul cu bijuteriile cumpărate cu banii furați de domnitor de la boieri pentru a unelti ca fiul ei să fie numit domnitor al țării. Ea se îmbarcă pe o corabie, dar este ucisă pe drum. Între timp, pentru a reintra în grațiile sultanului, Pazvanoglu, Pașa din Vidin, decide să-i ducă acestuia
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
care fusese anterior furată de haiducii lui Amza. Pe corabie au loc lupte între turci și români, iar în final haiducii reușesc să readucă copiii în satele de unde fuseseră furați. La începutul secolului al XIX-lea, Muntenia era jefuită de boieri și domnitorii fanarioți și secătuită de plata haraciului către Poartă. În plus, localitățile de pe malul Dunării erau atacate frecvent de bandele de tâlhari ale pașei din Vidin Osman Pazvantoğlu (1758-1807), care făceau dese expediții de jaf în Țara Românească. Bandele
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
de jaf în Țara Românească. Bandele pașei din Vidin, așa-numiții pazvangii, furau vitele și alte bunuri, dădeau foc localităților și duceau oamenii în robie. Ca urmare a urzelilor doamnei Haricleea (Olga Tudorache), domnitorul fanariot Hangerli a ucis mai mulți boieri pentru a le lua averile. Doamna Haricleea a cumpărat giuvaieruri de 1 milion de galbeni. Denunțat turcilor, domnitorul a fost mazilit și ucis, corpul său fiind aruncat la câini; el a căzut astfel victimă perfidiei propriei sale soții. După moartea
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
l-a împrumutat cu 1 milion de galbeni pe pretendentul domnitorului și-l informează pe voievod; Dudescu și fiica sa sunt trimiși în surghiun la Telega. Promițându-i o noapte de amor, Anița face rost de planurile temniței Telega de la boierul Belivacă (Alexandru Giugaru) și le dă Răspopitului (Toma Caragiu). Îmbătându-l pe părintele Ghedeon, Răspopitul pătrunde ca preot în ocnă, unde ține slujba de Înviere. El îi strecoară lui Amza planurile ocnei pentru ca acesta din urmă să evadeze. Astfel, fostul
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
(n. 1897 Iași, d. 1991 București) a fost un cunoscut solist de romanțe și tangouri, din perioada interbelică, dar și un cunoscut sportiv tot din acea perioadă. Născut în anul 1897, la Iași, într-o familie de vechi boieri moldoveni, a îmbrățișat, în primii ani ai tinereții, cariera militară pe care a părăsit-o în anul 1923, pentru a se dedica muzicii și sportului. Manole Stroici s-a lansat foarte repede ca interpret de romanțe și șansonete, în anii
Manole Stroici () [Corola-website/Science/323614_a_324943]
-
fel de simbol al generației sale și al unei anumite ținute în viață. Formidabilul talent multilateral al lui Manole l-a ajutat ca, în numai câteva luni, să devină un adevărat maistru al confecționării miniaturilor din plastic. Din mâinile bătrânului boier moldovean, devenit mare meșteșugar, au ieșit în anii '60 și '70, mii și mii de splendide medalioane, iconițe, brățări, bibelouri, jocuri de șah și diverse podoabe, căutate în special de tineri precum și de toți care doreau să facă daruri mai
Manole Stroici () [Corola-website/Science/323614_a_324943]
-
Jan Długosz, dacă cineva era găsit fără a purta o armă, el era condamnat la moarte. Ștefan a reformat armata promovând bărbații din ținuturile țărănimii libere (răzeși), la infanterie (voinici) și cavaleria ușoară (hânsari) - pentru a micșora dependența sa față de boieri - și a introdus arme de foc. În vremuri de criză, Oastea Mică - care era formată din cca. 10.000 - 12.000 de bărbați - era gata să înfrunte inamicul, în timp ce Oastea Mare - care putea atinge și 40.000 de luptători - era
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
călare s-au retras într-o pădure din apropiere unde s-au camuflat cu frunze și crengi, potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, atunci când inamicul a intrat în pădure, au fost "copleșiți cu săgeți" și învinși. Cavaleria grea era formată din boieri și gărzile lor, "viteji" și "curteni" - cavaleria Curții (parte din Oastea Mică). În vremuri de război, boierii erau obligați de sistemul feudal de credință să furnizeze domnului trupe, în funcție de gradul domeniului boieresc.
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, atunci când inamicul a intrat în pădure, au fost "copleșiți cu săgeți" și învinși. Cavaleria grea era formată din boieri și gărzile lor, "viteji" și "curteni" - cavaleria Curții (parte din Oastea Mică). În vremuri de război, boierii erau obligați de sistemul feudal de credință să furnizeze domnului trupe, în funcție de gradul domeniului boieresc.
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
pe aceștia András Alvinci (Andras Alvinți) i-a primit că zălog. Iar la 16 mai 1689, la Făgăraș, principele Mihai Apafi pe frații Grigore Marcu și Ioan Marcu, pe fiii acestuia Grigore Pop, Tivadar (Teodor) Pintea și Ilie îi numește boieri și în același an primesc titlul oficial, în prezența nobililor: Cupșa Lupul, Gheorghe Bota, Tur Chira, Achim Bota, Marc Bota, precum și în prezența pușcașilor principelui: Mihai Șleam, Albastru Chira și Tivadar Marcu. Din famila celui de-al doilea frate, stabilit
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi, marele logofăt purta la gât un colan cu lanț de aur și
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi, marele logofăt purta la gât un colan cu lanț de aur și în mână un toiag aurit
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
până în Macedonia centrală), controlată de Uroș și de Vucașin Mrniavcevici, (care stăpânea zona din Macedonia cu capitala la Prilep). Uroș nu a reușit cu adevărat să păstreze unitatea Serbiei, care s-a fragmentat într-o serie de domenii conduse de boieri aflați continuu în conflict, ceea ce a făcut ca țara să fie foarte vulnerabilă în fața atacurilor otomanilor. Contele de Savoia a cucerit în pentru Imperiul Bizantin orașul Gallipoli, după ce acesta fusese ocupat de otomani în 1354. Începând cu anul 1354, turcii
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Târnovo, condus de urmașul desemnat al țarului decedat, Ivan Șișman (1371 - 1395). Ivan, aflat sub amenințarea directă a doi inamici, a fratelui său vitreg, țarul de Vidin, și a turcilor, a preferat să nu se alieze cu Uglieșa. Dintre puternicii boieri sârbi, doar Vucașin Mrniavcevici, protectorul lui Uroș și frate al lui Uglieșa, s-a alăturat alianței antiotomane. Ceilalți conducători locali sârbi ori nu au reușit să-și dea seama de iminența pericolului otoman, ori s-au temut că posesiunile lor
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ajuns la paroxism după catastrofa de la Cernomen. După moartea lui Uroș, zone vaste ale Serbiei centrale s-au desprins pentru a forma mici principate independente. După acest dezintegrarea Serbiei, niciun lider nu a mai purtat titlul de țar și niciun boier nu a mai avut suficientă putere sau prestigiu pentru a-i uni pe sârbi în lupta antiotomană. Fiul lui Vukașin, Marko, care a reușit să supraviețuiască dezastrului de pe Marița, s-a autoproclamat rege ("kralj"), dar nu a reușit să obțină
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
persoană cea mai mare forță otomană reunită în Balcani până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei”) pe 15 iunie 1389. Bătălia de la Kosovo Polje a fost o mare victorie pentru otomani, în ciuda
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
o salarizare și o școlarizare finanțată de către stat. s-a constituit din averile Episcopiei de Rădăuți și ale mănăstirilor Putna, Sucevița, Dragomirna, Voroneț, Moldovița, Solea, Horecea ș.a., prin înțelepciunea împăratului Iosif al II-lea. Daniile acestea provenind de la domnii și boierii Moldovei sunt și au rămas o avere curat românească. În 1918, la unirea Bucovinei cu România, Fondul Bisericesc al Bucovinei era compus din: pădure - 231.648 ha; terenuri agricole și neproductive - 8.037,5 ha; clădiri - 560; cariere de piatră
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
rolurile locașelor religioase de la Vișina și Lainici se inversează definitiv și ele. Aceasta a avut loc totuși treptat, după ce Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici în 1780 și întărește lăcașul de cult, extinzându-i domeniile prin moșiile donate de boieri. Pe o asemenea moșie s-a construit și Schitul Locurele. Printre ipotezele etimologice, privind toponimia, există o primă interpretare etimologică a cuvântului „lainici” pe care unii îl consideră de origine grecească, afirmând fals că ar veni din greaca veche, unde
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
Biserica de lemn „Sfinții Cosma și Damian” din Dănila este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1786 de către boierul Ioan de Cârste în satul Costâna din comuna Todirești și strămutat în anul 1812 în satul Dănila din comuna Dărmănești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Sfinții Cosma și Damian", sărbătorit
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]