12,073 matches
-
umbre berze cad, Îi spuse "Zburătorul" de-un tânăr Eliad... Ca ieri sosi bunica... și vii acuma tu: Pe urmele berlinei trăsura ta stătu. Același drum te-aduce prin lanul de secară, Ca dânsa tragi în dreptul pridvorului, la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele într-însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zîmbindu-mi, aproape pueril, Când ți-am șoptit poeme subtile de Merill. Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună Și-am spus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nimic altceva decât recenzări de opere știute, își face un aparat critic cu totul fictiv. În critică pretenția științifică se demască mai ușor, acolo totul fiind chestiune de substanță. Dar în istoria politică N. Iorga știe atât de multe, a călcat cu mintea lui atâtea documente, încât memoria lui însăși va avea tăria unui document. Numărul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El e un specialist total, un istoric care a sorbit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
formată din țărani analfabeți). Dar anumite grupări din provincii aristocrați, intelectuali din clasa de mijloc și preoți nutreau sentimente ascunse de nostalgie față de provinciile pierdute ale vechii Franțe. Aceste grupări se simțeau excluse din noua Franță centralizată care părea să calce în picioare comunitățile naturale și inseparabile care, conform viziunii lor, erau caracteristice regiunilor în care locuiau. Ca oriunde în Europa, această nostalgie și-a găsit expresia în romantismul literar și în căutarea de locuri nebuloase și exotice precum Bretania celtică
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pune în centru conceptul de persoană, care este un punct cardinal al antropologiei și al eticii sociale creștine. Comodificarea întregului, adoptată de omul corupt, constituie efectiv un atac la inima demnității fiecărui lucru adus pe lume de Dumnezeu. 3. Demnitatea călcată în picioare Al treilea element la care ajunge omul corupt este propria „stabilizare într-un păcat grav împotriva demnității” care vine tocmai din „obișnuința la mită”, a „cultului pentru mită”. Corupția constituie, deci, atacul letal împotriva demnității. Dacă prima demonstrație
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
împotriva demnității. Dacă prima demonstrație concretă este comodificarea, episcopul Romei aduce apoi două exemple care, încă o dată, nu evocă principii, ci sentimente morale, într-o oarecare măsură universale: cine nu le împărtășește? Primul este dat de faptul că omul corupt calcă în picioare „acea demnitate prin care suntem uniți cu munca”. Munca, împreună cu efortul său, constituie spațiul datorită căruia persoana își realizează propria demnitate, pune în practică propriile capacități, dezvoltă propria ingeniozitate și creativitate, contribuie la binele comun. Că munca este
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și creștină azi înseamnă cunoașterea și analizarea tot mai profundă a fenomenului corupției, locale și globale, descoperind cauzele...); a judeca (adică a discerne răul concret, devenit obișnuință, cu consecințele sale asupra persoanei, a altora, a instituțiilor; a evidenția clar valorile călcate în picioare; a explora și a iniția conștientizarea răului practic...); a acționa (a individualiza acțiuni concrete de reparare și de despăgubire a comunității, a săracilor, a instituțiilor, dar și forme eficiente de demontare a corupției...). Este, în schimb, cu adevărat
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi cu dulciuri și susanuri; bulgari mărunți de stat, cercetând mărfurile cu ochi severi de gospodari; macedoneni cu oi de vânzare, mocani, călcând rar și apăsat, spătoși, bănuitori”. Speciile jurnalistice cultivate după 1989 - cronici și articole - au fost reunite în volumele intitulate generic Vorbe parlamentare (2001) și Noi, latinii Bizanțului (2003), editate de soția autorului, Sofia Șincan, care este și inițiatoarea publicării câtorva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
și o influență pozitivă asupra repartiției dioxidului de carbon În aer, asupra polenizării (la plantele anemofile) și răspândirii fructelor și semințelor (la plantele anemochore). Factorul biotic (animale și om). Are atât acțiune dăunătoare (viermi, rozătoare, insecte, oi, cerbi - care rup, calcă, pasc plantele), cât și folositoare (râmele - afânează solul, insectele și păsările polenizatoare, animalele ce răspândesc fructele și semințele). Totodată, omul influențează vegetația prin extinderea agriculturii, ceea ce contribuie la stepizarea multor regiuni.
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
mărturii franciscane, de dimensiuni reduse, iese în evidență imaginea lui Francisc ca maestru de spiritualitate, care formulează sentințe înțelepte și dă sfaturi pentru comportamentul personal și împotriva ispitelor; este abil în controversele cu musulmanii, capabil să le evite capcanele (crucile călcate în picioare din amintirile fratelui Illuminato: FF 2690) și chiar dispus să justifice cruciadele împotriva lor prin interpretări evanghelice puțin schimbate (tot fratele Illuminato: FF 2691). Din scrierile fratelui Ștefan (FF 2682-2684 ) și din cele ale lui Clareno (FF 2706
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
auzeau astfel de lucruri. Părea că într-adevăr se adeveriseră cele spuse de Domnul: Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, doar să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni (Mt 5,15). Reacționând la această provocare, papa Grigore l-a excomunicat pe Elia (p. 234-235). A unsprezecea vină a fost că el practica alchimia... (p. 235). Cea de-a douăsprezecea vină a fost aceea că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o zi, a întins un covor splendid, decorat aproape în întregime cu cruci, iar apoi le-a spus celor prezenți: «Chemați-l acum pe acel om, ce pare a fi un creștin adevărat. Dacă pentru a veni la mine va călca pe covor peste cruci, îi vom spune că îl ofensează pe Domnul său; dacă însă va refuza să treacă, îl voi acuza de lipsă de respect fiindcă nu vine le mine». După ce l-au chemat pe acel om, care era
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
considerând că avea un motiv suficient pentru a-l certa pe omul lui Dumnezeu fiindcă îl ofensase pe Domnul Cristos, îi spuse: «Voi creștinii adorați crucea, ca semn special al Dumnezeului vostru; de ce atunci nu ți-a fost teamă să calci peste aceste cruci?». Fericitul Francisc a răspuns: «Trebuie să știți că împreună cu Domnul nostru au fost răstigniți și niște tâlhari. Noi avem adevărata cruce a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, și pe aceasta noi o adorăm și îi oferim
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aceasta noi o adorăm și îi oferim cea mai profundă evlavie. Dacă nouă ne-a fost dăruită această sfântă și adevărată cruce a Domnului, vouă însă v-au fost lăsate crucile tâlharilor. Iată de ce nu mi-a fost teamă să calc pete crucile tâlharilor. Printre voi și pentru voi nu se află nimic din sfânta cruce a Mântuitorului». 2. Același sultan i-a pus o altă întrebare: «Dumnezeul vostru, în Evangheliile sale, v-a învățat să nu răspundeți la rău cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că e mai bine». Atunci când episcopul și clerul erau de-acum aproape, Sfântul Francisc a observat o grămadă de noroi, adunată pe marginea drumului, și, imediat, trăgându-și rasa în sus, a intrat în noroi și a început să-l calce cu picioarele, să-l ia și să-l aranjeze. Văzând aceasta, episcopul l-a disprețuit ca pe un nebun și s-a reîntors în oraș. Dar mai târziu, reflectând în sinea lui, a început să se edifice. Când, ulterior, Fericitul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
punct de vedere asemănător. Ca și managerul sus-menționat, Swag voia să fie cel care să aibă mingea În momentul marcării. Strategia sa era simplă. Avea să-i paseze unui mijlocaș de pe linia mediană, o namilă care avea talentul de a călca În picioare orice adversar, până ce echipa ajungea aproape de linia de marcare. În acel moment, urma să aplice o „furișare a fundașului”, joc ce-i permitea acestuia să alerge În spatele unui atacant pe o distanță scurtă. Adaptând un astfel de joc
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
grupului. Fiindcă cei mai mulți dintre ei, cunoscuți ca având permanent o jumătate de normă, câștigau mai puțin de 7 dolari pe oră, salariul noilor angajați a devenit un subiect fierbinte. Nu mult după aceea, cu toții au fost de acord că erau călcați În picioare și că Își vor căuta un alt loc de muncă. „În mallul ăsta”, a spus o doamnă, „sunt 125 de magazine și toate fac angajări”. Curând, veștile au ajuns și la conducere. „Ai auzit ultimele noutăți?”, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Claustrofobia poate crea haos, mai ales când cei din spațiul respectiv aparțin aceluiași departament. Acum câțiva ani, un grup de angajați pe care-l conduceam se chinuia să iasă dintr-o iarnă lungă și grea. Sincer să fiu, ne cam călcam pe bătături unul pe celălalt, ceea ce se reflecta și În performanțe. Cifra de vânzări scăzuse, plângerile se Înmulțeau și nu se Întrevedea nimic bun la orizont. Indiferent pe ce parte o Întorceam, pur și simplu nu reușeam să ne facem
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sorții? Capcana nr. 28tc " Capcana nr. 28" Atunci când, la nevoie, nu-ți asumi riscuri rezonabiletc " Atunci când, la nevoie, nu‑ți asumi riscuri rezonabile" „Unele companii se pricep mai bine decât altele la exploatarea potențialului creator al angajaților, În vreme ce altele Îl calcă În picioare de Îndată ce Își face apariția.” Rosabeth Moss Kanter, autoarea cărții Change Masters Recent, Îi luam un interviu unui manager de achiziții de la o fabrică mare și am Întrebat-o care credea că este cel mai important criteriu pentru selectarea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Augustus. Când este predispus spre adulare în scrisorile trimise din Pontus Euxin, pentru a-și atrage de partea sa bunăvoința lui Augustus, poetul din Sulmona nu face economie de cele mai mari elogii la adresa împăratului care privesc inclusiv originea sa: călcând pe urmele lui Vergiliu, Ovidiu reia lunga descendență a neamului lui Augustus de la Troia și de la zeii din Troia 435. Aceasta, însă, nu pare a fi și convingerea personală a sulmonezului, chiar dacă, în unele părți din Fasti (cu siguranță, refăcute
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dintre ele este „vesela vale” lamartiniană. Este spațiul singurătății, al iubirii și al copilăriei. Aici se desfășoară ceremonialul așteptării și al reveriei Într-o expresie mai direct lirică (Reverie): „De zgomot departe, În vesela vale, A cării verdeață ades am călcat, În liniștea nopței, privirile tale Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.” Apar, numaidecît, elementele pastoralei: clopotul turmelor, greierul ce cîntă, tainici „geniuri” ascunși prin flori, iarba, pădurea stufoasă, cărările pierdute și, bineînțeles, cerul, Într-o figurație mai inspirată. Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a noastră gîndire; Tot are farmec, tot este mister...”. Valea mai apare o dată În poemul Viața cîmpenească, sub forma spațiului (pierdut) al copilăriei: „Cu gîndul mă Întorceam La locurile dorite, În valea ce-atît iubeam Vedeam livada, grădina, Poteca ce des călcam, Părul Înalt și tulpina Unde copil mă jucam...” Într-un loc asemănător petrece poetul, invitat de D.V.G.C., Într-o casă clădită pe muchea unui deal, dominînd cîmpul mănos: „Este un cîmp lat, ce are De vechi și firești hotare Un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi, Să strîngi tu În mînă-ți tot mîini diafane, Și orice ți-o spune tu toate să crezi. Să-ți arză plămînii d-o sete adîncă Și apă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi, Să strîngi tu În mînă-ți tot mîini diafane, Și orice ți-o spune tu toate să crezi. Să-ți arză plămînii d-o sete adîncă Și apă, tirane, să nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
starea teribilă de atonie și de mizantropie neagră: „nimic să-ți mai placă, nimic să dorești”... Blestemul cuprinde, În fond, un cod de sancțiuni morale. Puținele, totuși, lucruri materiale (cadaverul, stînca) au o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe scena imensă a naturii să apară dezordinea, terifiantul, furia oarbă, personificate de Sfarmă-Piatră și Strîmbă-Lemne, genii ale distrugerii. Furia lasă În urma ei un tablou măreț și Înspăimîntător: „Atunci lumea Îngrozită crezu că-i peri norocul!... Sfarmă-Peatră cu largi păsuri calcă munte după munte, Trece rîuri fără poduri și prăpăstii fără punte, Lăsînd urme de cutremur la tot pasul, În tot locul! Unde vede-o stîncă naltă, el o macină cu palma. Bolovanii sub picioare-i dau de-a dura, dau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]