12,271 matches
-
afla "într-o poziție periculoasă tactic, dat fiind că, având râul în spate, ar fi fost mică posibilitatea unei retrageri în ordine de-a lungul singurului pod peste Sarno." În 24 iulie, într-o zi de duminică, Roger a pornit confruntarea, provocându-i pe cavalerii principelui de Capua. Trupele regale au spart primele două linii ale lui Robert. Infanteria capuană s-a retras peste podul proaspăt construit, care s-a prăbușit și se presupune că un număr de 1.000 de
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
la agentul David, care fusese eliberat din portbagajul mașinii de o țigancă. Ival este împușcat de David, iar elicopterul cu care plecase americanul explodează după ce un câine apăsase pe un detonator. Axinte le dăduse însă o piatră falsă, dar în confruntarea cu rușii și apoi cu americanul piatra adevărată a căzut pe jos și s-a spart în mai multe bucăți. Fiecare din personajele principale ia câte o bucată și își pune câte o dorință: Costel primește un morman de sticle
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
cea de a doua mare înfrângere suferită în cariera sa de regele Roger al II-lea al Siciliei și, ca și prima, bătălia de la Nocera, ea s-a datorat aceluiași oponent: Rainulf al II-lea de Alife. Prima diferență față de confruntarea de la Nocera constă în poziția avută de adversarul regelui Roger al II-lea. La Nocera, în 24 iulie 1132, Rainulf, aliat cu principele Robert al II-lea de Capua și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, era nu
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
regele Roger, cât și cu tânărul duce Roger al III-lea. Rainulf ridicase o armată de 800 de cavaleri pe cont propriu, pentru a completa forțele trimise din Germania, precum și o infanterie pe măsură. El nu își dorea cu adevărat confruntarea militară, însă Roger și fiul său, alături de proaspăt supusul Sergiu al VII-lea, au pornit în marș împotriva sa. Regele Roger a hotărât să atace la Rignano, supranumit "Balcone delle Puglie", unde Monte Gargano coboară abrupt către câmpia Apuliei. Bătălia
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
delle Puglie", unde Monte Gargano coboară abrupt către câmpia Apuliei. Bătălia a început prin atacurile succesive ale tânărului Roger. El a împins înapoi armata lui Rainulf de-a lungul drumului către Siponto. Regele a fost atras și el în aceste confruntări, însă șarja sa a fost respinsă, din motive necunoscute. El a dat înapoi și curând armata regală s-a retras cu totul. Cu toate că cei doi Rogeri au supraviețuit în a ajunge la Salerno, Sergiu a căzut în luptă, iar pretenția
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
a dat înapoi și curând armata regală s-a retras cu totul. Cu toate că cei doi Rogeri au supraviețuit în a ajunge la Salerno, Sergiu a căzut în luptă, iar pretenția lui Rainulf asupra ducatului de Apulia era apărată. Ca și confruntarea de la Nocera, bătălia de la Rignano nu a avut efect de durată, dat fiind că orașele din Campania nu s-au răsculat împotriva regelui, așa cum Rainulf s-ar fi așteptat, însă poziția lui Ranulf în Apulia a rămas în deplină stabilitate
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
să asedieze Taranto, pe care Petru îl guverna ca regent pentru nepotul său, atât pe uscat cât și pe mare. Petru a fost silit să se predea și să implore iertarea. El a murit în 1081 în Epir, în timpul unei confruntări cu bizantinii, pe când lua parte la expediția lui Guiscard asupra orașului Durrës.
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
astfel încât tot sudul Italia se afla acum în mâinile lui Roger. În 1134, Sergiu a sprijinit rebeliunea condusă de principele normand Robert al II-lea de Capua și de contele Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger. După ce Capua a capitulat, el a prestat omagiu față de rege. Însă anul următor, la 24 aprilie 1135, o flotă pisană sub comanda exilatului Robert de Capua a pus ancora în Napoli. Transportând întăriri de 8.000
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
s-au desfășurat în a doua parte a secolului al XI-lea și în bună parte din secolul al XII-lea, presupunând un număr mare de bătălii și confruntări militare, precum și un număr ridicat de actori independenți efectuând cuceriri în nume propriu. Abia ulterior toate aceste teritorii din sudul Italiei au fost unite sub stăpânirea unică a Regatului Siciliei, care a inclus nu numai insula Sicilia, ci și întregul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
în regiune. SApre deosebire de Cucerirea normandă a Angliei din 1066, care s-a desfășurat în cursul a doar câțiva ani după o signură bătălie decisivă (bătălia de la Hastings), cucerirea Italiei de sud a fost rezultatul a decenii de multe confruntări militare, puține din acestea fiind decisive. Multe teritorii au fost cucerite în mod independent și abia ulterior acestea au fost reunite într-un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Arenula. Bătălia a fost fie nedecisă (conform lui Guglielmo de Apulia), fie s-a soldat cu victoria lui (potrivit lui Leon de Ostia). Apoi, Tornikios însuși a preluat comanda trupelor bizantine, pe care le-a condus către cea de a doua confruntare, desfășurată în apropiere de Civita. Această a doua confruntare a constituit o victorie a lui Melus, cu toate că scrierea lui Lupus Protospatarul și cronica anonimului din Bari raportează o înfrângere a longobardului. O a treia bătălie, încheiată cu o victorie decisivă
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de Apulia), fie s-a soldat cu victoria lui (potrivit lui Leon de Ostia). Apoi, Tornikios însuși a preluat comanda trupelor bizantine, pe care le-a condus către cea de a doua confruntare, desfășurată în apropiere de Civita. Această a doua confruntare a constituit o victorie a lui Melus, cu toate că scrierea lui Lupus Protospatarul și cronica anonimului din Bari raportează o înfrângere a longobardului. O a treia bătălie, încheiată cu o victorie decisivă a lui Melus, a avut loc la Vaccaricia. Ca
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
mai 1085, el s-a apropiat de Siracusa pe mare, în vreme ce Iordan conducea un mic detașament de cavalerie până la 50 de mile la nord de oraș. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului s-au angajat într-o confruntare decisivă în dreptul portului, în care emirul a căzut în luptă. Între timp, forțele lui Iordan au început asediul asupra orașului. Acesta a durat pe tot parcursul verii, însă atunci când orașul a capitulat în martie 1086, doar zona Noto a orașului
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
acum lui Roger în fața forței unei singure vești [anume, cea a căderii Amalfi]." În 1134, Sergiu a acordat sprijin răscoalei inițiate de Robert al II-lea de Capua și de Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger al II-lea. După căderea Capuei, el a prestat omagiu față de rege. În 24 aprilie 1135, o flotă pisană comandată de Robert al II-lea de Capua a pus ancora în Napoli, transportând întăriri de 8
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru a cuceri Sicilia de la sarazini. Răsculații au primit ajutor financiar și militar de la Perenos, ducele bizantin de Durazzo, revolta durând vreme de cîțiva ani, fără să fi avut loc o confruntare decisivă cu forțele loiale lui Robert. În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
conceape moștenitorul său contelui Frederick Adolf Munck, Sofia Albertina și fratele ei Frederick au fost de partea mamei lor. În 1780, când trăsura fostei regine Louisa s-a întâlnit cu trăsura regelui și a reginei, Sofia Albertina a evitat o confruntare cu cuplul regal, ascunzând-o pe mama ei. În 1781 ea a intrat în conflict cu regele, care a fost foarte aproape să o alunge de la curte când mama ei a refuzat să-i acorde respect reginei, dar situația a
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
său în regiune, distingându-se în expedițiile din 1137 desfășurate împotriva contelui Rainulf al II-lea de Alife, pe care papa Inocențiu al II-lea și împăratul Lothar al III-lea îl învestiseră ca duce rival de Apulia. Prima sa confruntare militară majoră a fost în bătălia de la Rignano din 30 octombrie, o luptă în care războinici mai experimentați, precum tatăl său, au părăsit câmpul de luptă, iar alții, precum ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, au pierit. Curajul lui
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
islamic. În 637, a consolidat organizarea internă a imperiului prin garnizoane militare, redistribuirea pământurilor, pensii și perceperea unor impozite de la "necredincioși". Între 635-637, generalii săi au cucerit Siria și Palestina, Damascul și Ierusalimul, și teritoriile Imperiului Sasanid, slăbit de pe urmă confruntărilor cu Imperiul Bizantin. Între 639-641 a anexat Egiptul, între 640-644 a cucerit Irakul. A fost asasinat de un sclav persan.În Războiul Romano-Persan, împăratul Heraclius I a respins atacurile persane, s-a năpustit asupra orașului Ctesifon și a încheiat pace
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
regele Balduin al III-lea al Ierusalimului a devenit regent în numele văduvei lui Raimond, Constanța până în 1153, când aceasta s-a recăsătorit cu Rainald de Châtillon. La rândul său, Rainald a intrat imediat în conflict cu bizantinii, de această dată confruntările desfășurându-se în Cipru. Noul principe a încheiat pace cu basileul Manuel I Comnen; cu toate acestea, în 1158 și 1159 Manuel a sosit pentru a prelua personal controlul asupra principatului. Din acel moment, Principatul de Antiohia a devenit vasal
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
medic infatuat, trăind la adăpostul prestigiului social, în confortul vilei sale exorbitante, și o simplă asistentă medicală. În fața unei maladii fără iertare, medicul se destăinuie mai tânărului său coleg Nicola, cerându-i o lună răgaz să-și recupereze erorile. Motivul confruntării brutale a vieții cu termenul ei, timpul, a fost nu o dată folosit, chiar și la noi, în filme în care fluxul retrospecției pornește de pe patul de suferință. Pe de altă parte, Nicola e un personaj abstract, convenție în genul «Inspectorului
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
de eliminarea concurenților la putere și reorganizarea armatei macedonene. Pe plan extern, el a reușit să extindă teritoriul statului macedonean în defavoarea ilirilor (înspre nord-vest) și a paionilor (înspre nord-est). Pe această ultimă direcție, el s-a găsit astfel în pragul confruntării directe cu interesele din zonă ale atenienilor și ale cetăților aliate cu Atena, ale thasienilor și ale tracilor. Cetatea Filippi și-a luat numele de la Filip al II-lea al Macedoniei, care a fortificat-o în 356 î.Hr., pentru a
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Armate Ucraina Sud să ocupe de urgență Bucureștiul și să înăbușe rebeliunea. Avioanele germane bombardează capitala. Se dau lupte grele între unitățile militare germane și trupele române. Maiorul von Richter conduce personal o unitate de tancuri în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă să elibereze Bucureștiul de trupele germane. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la acțiunile ulterioare ale Armatei Române în confruntarea cu trupele germane: "„După
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă să elibereze Bucureștiul de trupele germane. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la acțiunile ulterioare ale Armatei Române în confruntarea cu trupele germane: "„După insurecția națională antifascistă armata română a continuat lupta împotriva dușmanului, eliberînd pămîntul Transilvaniei contribuind apoi cu eroismul și prinosul său de jertfe la înfrîngerea definitivă a Germaniei naziste.”". După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
francezi, în încercarea de a negocia cu flamanzii răsculați. Supușii săi au refuzat însă orice compromis, drept pentru care o nouă ofensivă franceză a avut loc în 1304. După distrugerea flotei flamande în bătălia de la Zierikzee și încheierea nedecisă a confruntării de la Mons-en-Pévèle, Guy a revenit în închisoare, unde a încetat din viață. În iunie 1246, Guy a luat în căsătorie pe Matilda de Béthune (d. 8 noiembrie 1264), fiică a lui Robert al VII-lea de Bethune, cu care a
Guy de Dampierre () [Corola-website/Science/327683_a_329012]
-
și a revenit în țară. După ce împăratul a aflat că adversarul său recent ar putea recâștiga puterea, a reacționat imediat și a început pregătirile pentru o nouă expediție împotriva Poloniei. Mieszko al II-lea nu era însă pregătit pentru această confruntare, așa că și-a folosit toată influența sa la curtea germană pentru a preveni acest conflict. La 7 iulie 1032, a avut loc în Merseburg o reuniune între Conrad al II-lea și moștenitorii supraviețuitori ai dinastiei Piast. Fără alte alternative
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]