14,107 matches
-
la Biserica "Sfânta Treime" din orașul Călărași, unde după terminarea slujbei religioase, și-a făcut apariția PS Petru, care a venit cu un autocar plin cu preoți și alți susținători de-ai săi. El a încercat să-i convingă pe credincioși să renunțe la decizia consiliului parohial de a trece la Mitropolia Basarabiei, dar a trebuit să plece . Aceste calomnii au continuat de-a lungul a mai multor săptămâni și chiar luni, în sprijinul acestor afirmații nefiind prezentată nici o probă: imagini
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
a fost dezgropat după datină și s-a descoperit că este aproape intact, deși sicriul putrezise în totalitate. Deși se dorea ca osemintele să rămână în biserică timp de 40 de zile și apoi să fie îngropate în curtea lăcașului, credincioșii au construit un baldachin și l-au așezat în pronaosul bisericii, aproape de criptă, racla fiind lăsată deschisă și acoperită doar cu sticlă. Pentru a da o posibilitate în plus creștinilor de a participa la slujbă, dar și pentru a proteja
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit șunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o
Epistolele pastorale () [Corola-website/Science/308739_a_310068]
-
Baltă, si in sfarsit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovei (Renil), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Daniil se intitulează
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Onofrei, s-a călugărit ulterior la Mănăstirea Slătioara sub numele de monahul Varlaam. De asemenea, fratele său a fost preotul Nicolae Onofrei din Rădășeni. Tânărul Onofrei a fost fiul duhovnicesc și urmașul credincios al Mitropolitului Glicherie, toată familia sa aparținând credincioșilor ortodocși ce nu au primit modernismul calendarului, sub conducerea ieromonahului Glicherie Tănase 9/21 Februarie 1891 - 15/28 Iunie 1985, fost stareț al Schitului Pocrov de la Mănăstirea Neamț. În anul 1931, ieromonahul Glicherie Tănase s-a stabilit în localitatea Rădășeni
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
care lătrau și s-a sculat împreună cu două fete ale sale și cu fiul său, Nicolae. La data de 14 octombrie 1933, a avut loc sfințirea bisericii. În anul 1936 când s-a început o amplă mișcare de prigonire a credincioșilor de stil vechi, casa părintească a familiei Onofrei a fost folosită drept biserică de către credincioși, tot aici fiind bătut și arestat părintele Glicherie. Rănile provocate de bătăile groaznice primite, l-au urmat toată viața pe părintele Glicherie. După al doilea
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
Nicolae. La data de 14 octombrie 1933, a avut loc sfințirea bisericii. În anul 1936 când s-a început o amplă mișcare de prigonire a credincioșilor de stil vechi, casa părintească a familiei Onofrei a fost folosită drept biserică de către credincioși, tot aici fiind bătut și arestat părintele Glicherie. Rănile provocate de bătăile groaznice primite, l-au urmat toată viața pe părintele Glicherie. După al doilea război mondial când pentru o perioadă o perioadă scurtă (1946-1949), Biserica de Stil vechi a
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
care l-au convins să vină la Mânăstirea Slătioara. În anul 1956, IPS Galaction l-a hirotonit pe fratele Silvestru ca ierodiacon și apoi ca ieromonah. De atunci, ieromonahul Silvestru a început o activitate pastorală foarte mare, slujind, la comunitățile credincioșilor de stil vechi în Moldova și în alte părți ale țării. În ultima perioadă a regimului comunist, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România s-a bucurat de o anumită libertate, fiind tolerată de către autoritățile civile. Astfel, în anul 1968
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
colț în altul și îngrijindu-se de construcția de biserici noi și organizarea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. El a apucat să vadă Biserica Ortodoxă de Stil Vechi liberă și în permanentă dezvoltare, având în jur de 500.000 de credincioși, 80 de parohii mari, nouă mănăstiri și mai multe obști monahale mici. Mitropolitul Silvestru Onofrei a încetat din viață la data de 5/18 martie 1992, după o criză de inimă, în chilia sa de la Mănăstirea Slătioara. Avea vârsta de
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
mici. Mitropolitul Silvestru Onofrei a încetat din viață la data de 5/18 martie 1992, după o criză de inimă, în chilia sa de la Mănăstirea Slătioara. Avea vârsta de numai 68 de ani, iar decesul său a fost regretat de credincioșii de stil vechi din România. Mitropolitul Silvestru Onofrei a trăit toată viața ca un monah, urmând întotdeauna canonul călugăresc chiar și când era în afara mănăstirii. Înmormântarea lui s-a făcut în a doua Duminică din Postul Mare 9/22 martie
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili (Grecia) și un sobor mare format din 70 de preoți și 15 diaconi. Cu toate că era frig, Liturghia și înmormântarea s-au săvârșit în curtea mănăstirii, venind din toate părțile țării aproximativ 20.000 de credincioși ce l-au petrecut pe ultimul drum pe păstorul cel iubit.
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi. După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou agresată sub diverse forme. În această perioadă începe construcția căii ferate Bumbești-Jiu-Livezeni, precum și modernizarea Drumului Național, pe aceeași distanță. Muncitorii care au executat aceste lucrări
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
să se înmulțească, introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv, slujbele de la miezul nopții și neconsumul de carne în obște, lucru ce a dus la o viață duhovnicească mai bună. După Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mănăstirea Lainici se simțea nevoia unei biserici mai mari și mai încăpătoare. În Duminici și la marile sărbători religioase se ajunsese să se facă slujbe în aer liber. La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
provine de la un vechi funcționar al Epitropiei „Sf. Spiridon” cu numele de Gheorghe Tărâță, care ar fi donat schitului prin testament la 5 martie 1779 toată averea sa, adică 3.250 lei vechi și 117 bani. În anul 1836 un credincios din satul Pietrăria, pe nume Dumitru Brașoveanu a adăugat bisericii un pridvor scund, acoperit în arce, cu intrarea pe fațada de nord. În dreapta intrării se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice având următorul text descifrat aproximativ: ""Let
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
anul 1959, ca urmare a Decretului 410, viața monahală întreținută în permanență de călugări a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost afectată, fiind refăcută în întregime cu ajutorul credincioșilor din Pietrăria și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei și cu efortul depus de preotul paroh Gheorghe Ciucă și de îngrijitorul Petru Radu. Schitul Tărâță a fost redeschis după 1990 ca mănăstire de călugări, biserica fiind reparată cu acest prilej. În
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
și la adăpostirea atâtor mese pentru moși, s-a potrivit la micile biserici de început. În secolul 17 și 18, când comunitățile au crescut, această soluție s-a dovedit fragilă la construcții de amploare, limitându-le capacitatea de a primi credincioși. Din acest motiv bisericile de lemn românești au rămas cu preponderență de dimensiuni modeste. Schimbări radicale se puteau obține numai prin adoptarea unor soluții tehnice noi sau prin modificarea tipologiei planului, însă, acestea nu s-au impus la noi. Necesitățile
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
soluții tehnice noi sau prin modificarea tipologiei planului, însă, acestea nu s-au impus la noi. Necesitățile au împins comunitățile la rezolvări alternative, specifice spațiului nostru, adaptate principiilor constructive înrădăcinate. Pentru ca bisericile de lemn să poată cuprinde cât mai mulți credincioși ele au fost prelungite spre apus, uneori chiar spre răsărit, și au primit pridvoare și streșini largi. Trecerea la biserici de zid a fost, în perspectivă lungă, inevitabilă, favorizată de blocarea bisericii de lemn în soluții planimetrice și tehnice rigide
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
în scoarțe vechi și culori vegetale, covoarele și broderiile în care stau veacuri de muncă de mână în poalele femeilor românce. În lemnul bisericilor sunt încrustate o paletă complexă și variată de simboluri și motive decorative, menite să dialogheze cu credincioșii și să le înobileze viața spirituală. Se păstrează de asemenea numeroase inscripții, care, luate împreună, creează o adevărată arhivă a satelor românești. În acestea aflăm date, nume de ctitori, slujitori, conducători, meșteri, evenimente istorice sau naturale, scrieri în potcoave, rune
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
gândirea deziderativă deoarece se ia concluzia dorită (că divinitatea sau divinitățile există) și se încearcă demonstrarea adevărului ei pe baza unor premise și inferențe care pot fi analizate ca fiind incorecte, dar care sunt dorite ca fiind corecte în mintea credinciosului. În schimb unii teologi argumentează că de fapt ateismul este un produs al gândirii deziderative, deoarece ateii sunt cei care nu vor să creadă în niciun fel de divinitate și doresc să nu existe niciun fel de Dumnezeu. Argumentele deziderative
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
care a investit totuși, talent și pricepere în realizarea lui. Textele în română cu caractere chirilice încadrate în pictură navei, aflate sub ferestrele de jos, îndeosebi cea a crâsnicului spre nord și a diacului spre sud, conțin îndemnuri teologice către credincioși, deosebit de interesante în contextul frământărilor religioase din acea epoca în Maramureș. Pe fondul temelor pictate împrejur, în navă, textele de sub ferestre apar drept manifeste ale păstrării tradiției ortodoxe în Maramureș. Textul lor trebuie cu mai mare atenție documentat, acolo unde
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
de icoane pentru această biserică, dintre care una este datata 1782. Aceasta biserică a fost concepută la vremea ei că una din lăcașurile mari, 7,15 m largă și 11, 87 m lungă, cu o capacitate maximă de circa 340 credincioși, spațiul fiind egal împărțit între femei și bărbați. Biserică este dispusă de la vest la est cu o tinda pentru femei (pronaos), biserica bărbaților (navă) și altar. E bine de observat că la începutul secolului al XVII-lea în Maramureș nu
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
au existat de-a lungul vremii diverse înscrisuri pe pereții mănăstirii (pisanii) și diverse tablouri votive. Din inscripțiile dispărute doar două au fost copiate și s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1994 Biserica Mihai Vodă este redeschisă pentru credincioși. Tot acum are loc restaurarea picturii neobizantine din biserică a lui Costin Petrescu, de către pictorii Mihai și Ștefania Stinghe, Irina Petrescu restaurează icoana Maicii Domnului Hodighitria, sunt refăcute stranele și este pardosită biserica cu marmură. În 2004 sunt coborâte din
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
singură biserică romano-catolică și anume Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care servea și drept catedrală episcopală. În cartierul Dacia nu existau până atunci nicio biserică sau vreo altă clădire culturală: cinema, teatru sau muzeu. Având în vedere greutățile mari în ceea ce privește păstorirea credincioșilor romano-catolici din orașul Iași, în anul 1991 s-a început construirea a două noi biserici: Biserica „Sf. Anton de Padova”, la intersecția cartierelor Alexandru cel Bun și Dacia, și Biserica „Sf. Tereza a Pruncului Isus”, în cartierul Nicolina. La inițiativa
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
biserici catolice de pe teritoriul Diecezei de Iași. Primele slujbe religioase au fost oficiate începând din 1993 în demisolul clădirii, după turnarea plăcii acoperitoare. Fondurile pentru construcția bisericii au provenit de la unele comunități catolice din străinătate și, în primul rând, de la credincioșii romano-catolici din oraș. Construcția bisericii a fost finalizată în 1995. Lăcașul de cult a fost inaugurat în ziua de 13 iunie 1995, de sărbătoarea Sf. Anton de Padova, prin celebrarea unei Sfinte Liturghii de către episcopul romano-catolic de Iași, Petru Gherghel
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
iunie 1995, de sărbătoarea Sf. Anton de Padova, prin celebrarea unei Sfinte Liturghii de către episcopul romano-catolic de Iași, Petru Gherghel, la care au participat preoți de la Episcopie, de la celelalte parohii din Iași, de la Institutul Teologic și un mare număr de credincioși. Începând de la acea dată, biserica a funcționat ca filială a Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (Catedrala Episcopală), celebrându-se sfânta liturghie în fiecare duminică la orele 11.00 și la sărbătorile religioase. Printr-un decret episcopal din 1 iunie
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]