14,519 matches
-
artilerie și mortiere, 3.255 de lansatoare de rachete Katiușa montate pe camioane, (poreclite Orgile lui Stalin), și 95.383 de vehicule, multe de fabricație americană. Tot ce mai aveau de făcut sovieticii, era să lanseze o ofensivă pentru a cuceri ceea ce avea să devină Germania Răsăriteană. Ofensiva sovietică avea două obiective. Datorită neîncrederii lui Stalin în intențiile aliaților occidentali de a preda teritoriile cucerite de ei pentru a fi încorporate în zona de ocupație sovietică, ofensiva era gândită pe un
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
fabricație americană. Tot ce mai aveau de făcut sovieticii, era să lanseze o ofensivă pentru a cuceri ceea ce avea să devină Germania Răsăriteană. Ofensiva sovietică avea două obiective. Datorită neîncrederii lui Stalin în intențiile aliaților occidentali de a preda teritoriile cucerite de ei pentru a fi încorporate în zona de ocupație sovietică, ofensiva era gândită pe un front larg și trebuia să avanseze cât mai rapid cu putință, pentru a face joncțiunea cu aliații cât mai la vest posibil. Dar obiectivul
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
avanseze cât mai rapid cu putință, pentru a face joncțiunea cu aliații cât mai la vest posibil. Dar obiectivul de căpătâi era cucerirea Berlinului. Cele două sarcini erau complementare, deoarece cucerirea rapidă a zonei nu era posibilă decât dacă era cucerit Berlinul. Altă cauză era aceea că în Berlin se aflau prăzi importante, printre care programul nuclear german și Hitler însuși. Ofensiva pentru cucerirea Germaniei Răsăritene și a Berlinului a început pe 16 aprilie cu un asalt asupra liniilor germane de pe
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
9 mai, când capitularea și-a făcut efectul după ora Moscovei. Această zi era sărbătoare națională în Uniunea Sovietică și mai este încă sărbătorită ca Ziua Victoriei, (în rusă День Победы ), în Federația Rusă și unele țări post-sovietice. Teritoriul uriaș cucerit în 1941 a pus Germania în fața problemelor de pacificare și administrare la scară mare. Anumiți cetățeni sovietici, în special în republicile ne-slave, dar și în Ucraina, au întâmpinat cu bucurie pe cuceritori ca eliberatori de sub dictatura stalinistă. Dar ei
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Veneția, Romă) și la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent Garden" din Londra cu operele ""Lucia di Lammermoor"" de Donizetti, ""Aida"", ""Îl Trovatore"" și ""La Traviata"" de Verdi, ""Normă"" de Belini și altele. Celebrul șef de orchestră, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei și vrea să-i încredințeze rolul titular în ""Macbeth"" de Verdi, dar opera nu a fost inclusă în programul "Scalei". Viața Mariei Callas se împarte între diverse reprezentații, călătorii și relații sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
președinte, bun membru de comisie, întotdeauna foarte profesionist”. Ca lider al Comisiei Lordului Președinte, a avut o mare influență asupra economiei în timp de război. Când Axa a încercat negocieri de pace la 26 mai 1940, țările din Benelux fiind cucerite și Franța invadată, Halifax a cerut ca oferta să fie analizată. Discuțiile în contradictoriu pe marginea sa ținute în cadrul Cabinetului de Război au durat trei zile, iar declarația lui Chamberlain din ultima zi, prin care arăta că nu se așteaptă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
informat că dominioanele, ce urmăreau politici externe independente conform Statutului de la Westminster, arătaseră că nu se putea baza pe ajutorul lor în cazul unui război continental. Raportul Statului Major, ce a arătat că Regatul Unit nu poate împiedica Germania să cucerească cu forța Cehoslovacia, a fost dat și el publicității în aceeași perioadă. Ca reacție împotriva școlii revizioniste în ce-l privește pe Chamberlain, începând cu anii 1990 a apărut o școală postrevizionistă, care s-a bazat pe actele publice pentru
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
Terre), de care este conectată printr-un pod. În jurul anului 1500 sultanatul Maore sau Mawutia fost în ființat pe insulă. În 1503 insula a fost observată de exploratori portughezi, dar aceștia nu au colonizat-o. În 1832, Mayotte a fost cucerită de Andriantsoly, fostul rege din Iboina din insula Madagascar; în 1833 a fost cucerită de sultanatul vecin Mwali; în 19 noiembrie 1835 a fost iar cucerită de sultanatul Ndzuwani, iar în 1836 și-a recâștigat independența sub conducerea unui sultan
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
Mawutia fost în ființat pe insulă. În 1503 insula a fost observată de exploratori portughezi, dar aceștia nu au colonizat-o. În 1832, Mayotte a fost cucerită de Andriantsoly, fostul rege din Iboina din insula Madagascar; în 1833 a fost cucerită de sultanatul vecin Mwali; în 19 noiembrie 1835 a fost iar cucerită de sultanatul Ndzuwani, iar în 1836 și-a recâștigat independența sub conducerea unui sultan local. Mayotte a fost cedată Franței odată cu celelalte insule din arhipelagul Comore în 1843
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
de exploratori portughezi, dar aceștia nu au colonizat-o. În 1832, Mayotte a fost cucerită de Andriantsoly, fostul rege din Iboina din insula Madagascar; în 1833 a fost cucerită de sultanatul vecin Mwali; în 19 noiembrie 1835 a fost iar cucerită de sultanatul Ndzuwani, iar în 1836 și-a recâștigat independența sub conducerea unui sultan local. Mayotte a fost cedată Franței odată cu celelalte insule din arhipelagul Comore în 1843. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu procesul de decolonizare, insula
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
verii, luptele au reînceput. În 2 iulie 1645 a avut loc una din cele mai importante bătălii, bătălia de la Naseby, în care trupele regelui au fost anihilate. Carol a fost nevoit să fugă la Oxford, care va fi asediat și cucerit, iar Carol va fi constrâns să fugă din nou. Învins, Carol a decis să se pună în mâinile vechilor aliați, scoțienii. Aceștia, după câteva tratative cu Parlamentul, în schimbul unei sume uriașe, au decis să-l predea pe rege, dușmanilor săi
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
printre care și generalul Hamilton, care după un proces sumar, a fost condamnat la moarte cu acuzația de înaltă trădare și executat. După bătălie, toate orașele regaliste s-au predat, în afară deColchester, care a fost luat cu asalt și cucerit puțin mai târziu. Aceste evenimente au consemnat sfârșitul Marelui Război Civil, război ce a avut caracterul unei revoluții burgheze deoarece s-a reușit abolirea monarhiei absolutiste, aplicarea principiului separației puterilor în stat, aplicarea și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. Astfel
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
care i-a amenințat deseori, pe un ton ironic, că îi va crucifica. Ținându-se de cuvânt, imediat după ce a fost răscumpărat și pus în libertate, Cezar a organizat o forță navală care a reușit să prindă pirații și să cucerească fortăreața din insula acestora. Cezar a dispus omorârea piraților prin răstignire, ca avertisment dat tuturor piraților. Dar, întrucât pirații îl trataseră bine pe durata răpirii, Cezar a ordonat ca, înainte de crucificare, acestora să le fie fracturate picioarele, pentru a le
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
fi oprit și ar fi plâns la templul lui Hercule din Gades. Fiind întrebat de ce a avut o astfel de reacție, a răspuns simplu: "„Crezi că sunt lipsit de motive pentru a plânge, când cred că la vârsta mea Alexandru cucerise atât de multe națiuni, iar eu nu am realizat nimic memorabil în tot acest timp?“". Cezar a fost eliberat curând din funcția de chestor și i s-a permis reîntoarcerea la Roma. În ciuda durerii de a-și fi pierdut soția
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
000 de persoane, din care 260.000 erau femei, copii și alte tipuri de non-combatanți. După ce au pornit la drum, fără a ține seamă de obiecția lui Cezar, trupele aveau să se întâlnească, inevitabil. După mai multe încăierări, Cezar a cucerit partea muntoasă cu cele șase legiuni ale sale, momind adversarul într-o bătălie neechilibrată. În apropiere de capitala tribului Aedui, Cezar a strivit helveții, măcelărindu-i, indiferent de statutul de combatant al adversarului. Conform lui Cezar, dintre cei 370.000
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
-și „aliații” de agresiuni externe, el putea acum securiza cu ușurință legalitățile necesare împotriva triburilor belgice. Deși ar fi reprezentat încă o campanie dificilă, acesta era exact genul de șansă pe care Cezar și-l dorea. A continuat spre nord, cucerind tot ce-i stătea în cale, fie prin politică, fie pe calea armată. La începutul campaniei din anul 56 î.Hr., Cezar considera că Galia nu era încă pregătită pentru ocupația romană. Cezar și-a trimis generalii în fiecare colț al
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
proprie, sprijiniți însă și de celții britanici. Inițial vasele galice le-au depășit pe cele romane, Brutus neputând împiedica operațiunile veneților. Dar ingeniozitatea romană a intrat în acțiune, și aceștia au început să folosească cârlige lansate de arcași pentru a cuceri vasele veneților. În scurt timp, veneții au fost complet învinși, și ca multe triburi înaintea lor, vânduți ca sclavi. În total, zeci de triburi au fost forțate să capituleze în fața dominației romane și sute de mii de prizonieri au fost
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
merge către Orientul Mijlociu, unde îl anihilează pe regele Farnace al II-lea al Pontului în Bătălia de la Zela; bătălia sa a fost atât de concretă și completă încât a comemorată în cuvintele "Veni, vidi, vici" ("„Am venit, am văzut, am cucerit”"). După aceasta a pornit către Africa pentru a rezolva problema restului de suporteri senatoriali ai lui Ptolemeu. A câștigat cu rapiditate o victorie semnificativă la Thapsus în 46 î.Hr. în fața forțelor lui Metellus Scipio (care moare în bătălie) și lui
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Dacia și apoi în Parthia. Campania parthiană ar fi putut aduce bogății considerabile înapoi la Roma, și posibilitatea reîntoarcerii la stindardelor pe care Crassus le pierduse cu aproape nouă ani în urmă. O veche legendă spunea că Partia putea fi cucerită doar de un rege, astfel că Cezar a fost autorizat de către Senat să poarte o coroană oriunde în imperiu. Cezar planificase plecarea pentru luna aprilie 44 î.Hr., iar opozanții săi democrați secreți, al căror număr era în continuă creștere, trebuiau
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
În toamna anului 1594 și primăvara anului 1595, are loc o incursiune armată a domnitorilor Aron Vodă și Mihai Viteazul, în contextul răscoalei antiotomane a Țărilor Române, în urma căreia fortărețele de la Măcin, Isaccea, Cernavodă, Silistra, Nicopole și Vidin au fost cucerite. Odată cu declanșarea războaielor ruso-turce, Măcinul a fost în mai multe rânduri implicat în acestea. La 11 octombrie 1771, generalul rus Miloradovici, alungă din Măcin oastea otomană condusă de Abdi Pașa, al carui efectiv se ridica la 7 000 de oameni
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
această perioadă au continuat prin zonă migrațiile și invaziile diferitelor popoare migratoare, asiatice și europene. În această perioadă triburile slave au migrat din Nordest-Europa în partea sudică a Europei, frecvent având tangență și cu istoria Panoniei. În jurul anului 560 avarii cuceresc mare parte din teritoriul Panoniei și păstrează controlul lui timp de două secole, până la sfârșitul secolului al VIII-lea. Urmează o perioadă de dominare (sub controlul francilor) la vest de Dunărea de Mijloc (sub controlul francilor) a regatului slav Moravia
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján, Keszi, etc.) În textul cronicii din jurul anului 950 al împăratului bizantin "Constantin Porfirogenetul" este scris, că pe acest teritoriu trăiesc turci adică "maghiari". Tot în secolului X au cucerit părți vestice ale Bazinului Transilvaniei, după lupte cu românii conduși de Gelou (menționate de Anonymus), demonstrate de descoperirile arheologice (Gáll E., 2008.) După tradiție (legendă) țara maghiarilor (Magyarország) a fost descoperită de Árpád, conducătorul acestora, care i-a adus si
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
importanță o capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă de apărare însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului. Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
acestea nu ne-au rămas decât puține urme, între care se remarcă rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în gradina școlii. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul Alb. Cucerită în 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanța lui și de Miron Costin, aceștia o stăpânesc până la sfârșitul secolului, când este cucerită de către trupele habsburgice. După o scurtă perioadă de folosire de către grănicerii mureșeni (1700 - 1745), cetatea este
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]