12,030 matches
-
trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
de îndoială ("oare"), de precizare ("tocmai"), de restricție ("măcar"), de exclusivitate ("doar"), de proximitate ("aproape"), explicativ ("adică"). Începând cu anii 1960, când lingvistica s-a îndreptat tot mai mult spre o abordare pragmatică, în gramatici ale diverse limbi s-a delimitat în cadrul adverbelor o subclasă a celor care au rolul de a modifica înțelesul propoziției din care fac parte prin exprimarea unei judecăți subiective pe care o are vorbitorul despre propriul său enunț: certitudine, îndoială, satisfacție, mirare etc. Denumirea acestei subclase
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
Satzadverb" „adverb de propoziție”: "Ich kann leider nicht kommen" „Din păcate nu pot să vin”. În literatura română de specialitate apar cu acest sens termenii: În gramatici ale unor limbi, de exemplu ale limbii maghiare, astfel de cuvinte sunt net delimitate de adverbe, modalizatorul având statut de parte de vorbire aparte. Delimitarea s-a făcut analizându-se comportamentul unor cuvinte considerate tradițional adverbe, în două situații diferite: atunci când răspunzând la întrebarea „cum?”, având prin urmare funcția de complement circumstanțial de mod
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
le tratează ca adverbe de propoziție în capitolul despre adverbe: "Ukratko, cilj je postignut" „Pe scurt, scopul a fost atins”. În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei este că modalizatorul, pe lângă că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect: Bucata este cântată de un cor celebru". Supinul denumește acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, ca infinitivul, însă ca un deziderat: "S-a apucat de cântat". Valorile diferitelor moduri nu se pot delimita exact. Un anumit mod are unele valori de bază, specifice, și unele valori secundare, nespecifice, caracteristice altor moduri, ceea ce face posibilă sinonimia gramaticală:
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
sau Marea Jolo este o mare situată în sud-vestul Filipinelor, având o suprafață de 348.000 km² și o adâncime maximă de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud, iar în sud-est este delimitată de Arhipelagul Sulu care o desparte de Marea Celebes. Borneo se află în sud-vestul mării Sulu, iar arhipelagul Visayas se găsește în
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
situată în sud-vestul Filipinelor, având o suprafață de 348.000 km² și o adâncime maximă de 1.000 de metri. Ea este delimitată în nord-vest de către insula Palawan care o separă de Marea Chinei de Sud, iar în sud-est este delimitată de Arhipelagul Sulu care o desparte de Marea Celebes. Borneo se află în sud-vestul mării Sulu, iar arhipelagul Visayas se găsește în nord-est. Numeroase insule se află în . Din punct de vedere politic, provincia filipineză Sulu, care coincide cu arhipelagul
Marea Sulu () [Corola-website/Science/322426_a_323755]
-
care descriu vorticitatea se ajunge la ecuațiile curgerii potențiale. În final, aceste ecuații pot fi liniarizate. Deoarece prin rezolvare se urmărește obținerea câmpurilor diferitelor variabile în interiorul zonei în care curg fluidele, respectiv modul în care fluidele interacționează cu suprafețele ce delimitează domeniul în care fluidele curg. În acest scop se folosesc computere, ca urmare mecanica fluidelor numerică poate fi considerată și o ramură a proiectării asistate de calculator ( - CAD), respectiv a ingineriei asistate de calculator ( - CAE). Cu cât computerele folosite sunt
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
și 1978). Cu semnificație istorică deosebită sunt vechimea ei, cât și pictura. Pictura interioară, într-un grad avansat de deteriorare, în special pronaosul, nu permite decât identificarea câtorva scene din Vechiul și Noul Testament. Centrul naosului este marcat de trei medalioane delimitate de borduri decorative ample în care sunt înfățișați Sfântul Duh, Maica Domnului și Iisus Atotputernicul, medalioane cu sfinți apostoli și proroci după care urmează scene din ciclul christologic. Catapeteasma are ca scene centrale, în partea superioară Răstignirea lui Iisus și
Biserica de lemn din Lunca, Hunedoara () [Corola-website/Science/316851_a_318180]
-
coboară spre humerus în felul următor: porțiunea claviculară oblic dinainte înapoi; porțiunea acromială vertical; iar porțiunea spinală oblic dinapoi înainte. Toate cele trei porțiuni converg inferior spre un tendon triunghiular puternic ce se inserează pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului, fiind delimitat de mușchiul pectoral mare prin șanțul deltopectoral. Inserția deltoidului pe humerus are loc sub cea a pectoralului mare, fapt cu importanță în deplasarea capetelor osoase în caz de fractură a diafizei humerale situată deasupra tuberozității deltoidiene. Fragmentul osos inferior se
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
capul lung al mușchiului triceps; înainte, mușchiul supraspinos, mușchiul subscapular, mușchiul biceps, mușchiul coracobrahial și mușchiul pectoral mare. Marginea posterioară a mușchiului deltoid încrucișează mușchiul infraspinos, mușchiul rotund mare, mușchiul rotund mic și mușchiul triceps. Marginea anterioară a mușchiului deltoid delimitează cu marginea superioară a mușchiul pectoral mare spațiul deltopectoral sau șanțul deltopectoral ("Sulcus deltoideopectoralis"), prin care trece vena cefalică ("Vena cephalica") și pe unde ajunge superficial în dreptul procesului coracoid, ramura acromială a arterei toracoacromiale ("Ramus acromialis arteriae thoracoacromialis"). Vârful mușchiului
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
sud, Câmpia Siberiei de Vest la vest. Regiuni cuprinse între cursurile fluviilor Lena la est și Enisei la vest. Regiunea centrală fiind Depresiunea Taimyr, la nord de acesta fiind peninsula Taimyr și la sud munții Bikarka. Ținutul nu poate fi delimitat clar mai ales spre vest, unde regiunea se continuă aproape neobservat cu Câmpia Siberiei de Vest, singurul indiciu fiind cursul lui Ob la nord de munții Ural. Limita de est, va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
sud munții Bikarka. Ținutul nu poate fi delimitat clar mai ales spre vest, unde regiunea se continuă aproape neobservat cu Câmpia Siberiei de Vest, singurul indiciu fiind cursul lui Ob la nord de munții Ural. Limita de est, va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
484 m² și este format din demisol, parter și două etaje. Clădirea are o formă dreptunghiulară, cu o curte interioară (cu alei pietonale și copaci), intrări și căi de acces de pe toate cele patru laturi. Etajele, parterul și subsolul sunt delimitate prin brâie orizontale cu mai multe profile. Subsolul clădirii este înălțat. Fațadele clădirii nu prezintă elemente arhitecturale deosebite, în afara paramentelor cu bosaje ce acoperă zidurile. Arhitectura edificiului are elemente neoclasice caracteristice clădirilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece.
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
de încălzirea neomogenă a acestuia în straturile inferioare. Datorită diferențelor de temperatură, aerul cald se ridică iar cel rece coboară luându-i locul. Mișcările convective ascendente și descendente formează așa numitele "celule de convecție". Într-o celulă de convecție se delimitează o zonă centrală ascendentă, o zonă descendentă la exteriorul curentului și o zonă convergentă la baza descendenței.
Convecție () [Corola-website/Science/325461_a_326790]
-
administrația publică din București, vom spune de fiecare dată de cheltuirea aberantă a banului public, de ilegalitate, vom vorbi de confortul locuirii sau de lipsa lui și, totodată, vom veni cu viziunea și cu proiectul nostru pentru București. Nu suntem delimitați ideologic. Ce vrem să facem e foarte simplu : sunt niște probleme, vrem să le rezolvăm ! Orașul acesta nu are o viziune. Venim să o propunem !”" Obiectivul declarat al USB era câștigarea alegerilor locale din 5 iunie 2016 în București. USB
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
ghețarilor din perioada post-Würmiană și separată treptat de mare de către grindurile litorale. Aceste grinduri s-au format prin depuneri de aluviuni dunărene și cochilifere care, dată fiind deplasarea treptată spre est a traseului curenților litorali, pe măsura acumulării sedimentelor, au delimitat pe rând cele patru limane, cele de la nord formându-se înaintea celor de sud. Aceste procese au îndepărtat marea de țărmul vechiului golf Halmyris formând limanele Zmeica si Golovița prin grindul Lupilor si lacurile Tuzla și Nuntași prin grindul Săcele
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
de Lumile Agricole populate de clonele Abației, conferindu-i independență în schimbul Însămânțării. Imperiul intră în conflict cu Abația, stins în urma tratatului de la Eridani, semnat cu 400 de ani înaintea evenimentelor descrise în primul roman. Tratatul devine fundamentul politic al Imperiului, delimitând clar suveranitățile: Imperiul ocupă întreg universul cunoscut, federațiile sunt posesoare și unic răspunzătoare de planetele și sateliții lor naturali, iar Curtea Imperială este proprietara tuturor celorlalte corpuri cerești. În codicilul acestui tratat se stabilește statutul coloniilor independente, printre care se
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
șanțul occipitoparietal, scizura perpendiculară internă, fisura perpendiculară internă, este o fisură (șanț) foarte profundă, orientată aproape vertical, pe fața medială a fiecărei emisfere cerebrale, care marchează limita dintre precuneus aflat în lobul parietal și cuneus aflat în lobul occipital, și delimitează lobul parietal de lobul occipital; partea sa inferioară se curbează anterior înainte și fuzionează cu extensia anterioară a șanțului calcarin ("Sulcus calcarinus"). (scizura perpendiculară internă) este paralel cu scizura perpendiculară externă a lui Gratiolet, care este o continuare pe fața
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
Internațională de Fotbal Asociație. În general, terenul de fotbal este o suprafață înierbată natural, dar poate fi și o suprafață finisată cu iarbă artificială. Culoarea suprafeței de joc trebuie să fie de culoare verde. Terenul de joc are formă rectangulară, delimitat de linii longitudinale de margine și linii transversale de poartă. Lungimea liniilor de margine, reglementate între 90 m și 120 m, trebuie să fie mai mare decât lungimea liniilor de poartă, care pot avea dimensiuni între 45 m și 90
Teren de fotbal () [Corola-website/Science/326959_a_328288]
-
("Sulcus precentralis"), sau șanțul prerolandic, șanțul vertical ("Sulcus verticalis") este un șanț vertical întrerupt, paralel cu șanțul central, pe fața laterală convexă a emisferei cerebrale, care delimitează anterior girusul precentral de restul lobului frontal. se află anterior de șanțul central și este întrerupt de piciorul de inserție a girusului frontal mijlociu pe girusul precentral, care îl împarte în 2 segmente: segmentul superior (șanțul precentral superior, "Sulcus precentralis
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
zigomaticotemporală a nervului zigomatic ("Ramus zygomaticotemporalis nervi zygomatici") și ramura zigomaticotemporală a arterei zigomatice (care este o ramură a arterei lacrimale). Fața orbitară ("Facies orbitalis") este netedă și concavă, contribuie la formarea peretelui lateral și inferior al orbitei. Ea este delimitată de fața laterală a osului zigomatic prin marginea antero-superioară (orbitală). Se articulează cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") și cu fața orbitară a maxilei ("Sutura zygomaticomaxillaris"). Pe fața orbitară a osului zigomatic se găsește orificiul zigomatico-orbitar
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
Domițian (85-89) și Traian (101-106). În ceea ce privește modul de luptă al armatei dacice trebuie menționat faptul că un rol important în acest aspect l-a constituit cadrul natural în care Dacia a fost cuprinsă. În timpul conducătorului Burebista (82-44 î.e.n.), Dacia era delimitată la nord de către Carpații Păduroși, la est de Marea Neagră, la sud de Munții Balcani, iar la vest până în străvechea regiune Boemia (teritoriu pe care în prezent se află Republica Cehă). Încadrarea în ceea ce va fi redenumit ulterior în "Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic
Armata dacică () [Corola-website/Science/323646_a_324975]
-
aluviuni fine, în general argilă și nisip. Pantă lor este în medie sub 0.2‰. Caracterele principale ale câmpiilor premarine sunt: netezire și uniformitate a reliefului, varietate hidrografica, extensiune mare în spațiu inclusiv la scară Globului. Albiile cursurilor principale sunt delimitate de diguri construite la revărsări, apele curgând adesea deasupra nivelului general al câmpiei. Râurile limpezi, cu izvorul în câmpie au albii mai joase și de aceea sunt invadate periodic de râurile mari și cu multe aluviuni. Ruperea digurilor duce la
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
două incinte de ziduri circulare care înconjoară lăcașul de cult. Turnul - poartă de intrare este înălțat pe trei niveluri și are prevăzut în partea de nord - vest de o hersă de apărare în zona de confluență a celor două incinte delimitate de zidurile de apărare. În incinta de apărare interioară se mai găsesc alte construcții defensive cum ar fi două pătrate înălțate pe trei niveluri precum și o casă fortificată. Zidurile incintei au o înlțime de 7 - 8 metri din care 3
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]