12,296 matches
-
dispoziție în codul civil care implica custodia comună. Conform acestei prevederi regula era ca, după divorț, părinții să beneficieze de custodie comună. O altă urmare, era aceea ca părinții să nu beneficieze de custodie comună după divorț dacă, la momentul divorțului, dreptul unuia dintre părinți la custodie a fost suspendat sau anulat de o măsură care implica protecția copilului. În prezent dacă unul dintre părinți vrea custodie unică trebuie să solicite acest lucru și să prezinte argumente puternice care să îi
Custodie comună () [Corola-website/Science/321750_a_323079]
-
Codul Civil al statului Quebec. Modalitatea în care va fi implementată custodia comună în România de la acea dată este sub forma custodiei comune legale. Conform cu noile prevederi ale codului civil instanța va trebui să stabilească "din oficiu" în caz de divorț: În prezent, cea mai mare parte a celor 34 de state SUA cu legi privind custodia comună, le oferă judecătorilor puterea de a hotărî tipul de custodie, chiar și atunci când există obiecții din partea unuia sau ambilor părinți. Note: Există studii
Custodie comună () [Corola-website/Science/321750_a_323079]
-
școlare ale minorilor. Chiar și în absența unei hotărâri judecătorești dacă prin înțelegerea părinților un copil petrece majoritar timpul la unul dintre părinți acesta este numit părinte rezident iar celălalt este numit părinte nerezident. Conform noului Cod Civil odată cu pronunțarea divorțului, instanța trebuie să se pronunțe în mod explicit cu privire la locuința minorului după divorț alegând, în general, între unul dintre cei doi părinți. Astfel părintele cu care copilul va locui majoritatea timpului (locuire statornică) se va numi părinte rezident în timp ce părintele
Părinte nerezident () [Corola-website/Science/321757_a_323086]
-
părinților un copil petrece majoritar timpul la unul dintre părinți acesta este numit părinte rezident iar celălalt este numit părinte nerezident. Conform noului Cod Civil odată cu pronunțarea divorțului, instanța trebuie să se pronunțe în mod explicit cu privire la locuința minorului după divorț alegând, în general, între unul dintre cei doi părinți. Astfel părintele cu care copilul va locui majoritatea timpului (locuire statornică) se va numi părinte rezident în timp ce părintele care va găzdui copilul la domiciliul său o perioadă mai mică de timp
Părinte nerezident () [Corola-website/Science/321757_a_323086]
-
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei. a fost fiica lui Ludwig IX, Landgrave de Hesse-Darmstadt și a soție lui, Caroline de Zweibrücken. S-a născut la Prenzlau. Ea și Frederic s-au căsătorit la 14 iulie 1769, imediat după divorțul acestuia de Elisabeth Christine de Brunswick-Lüneburg. A devenit regină a Prusiei după ascensiunea la tron a soțului ei în 1786 și a deținut această poziție timp de 11 ani. Căsnicia nu a fost una fericită, Frederic a avut numeroase amante
Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321765_a_323094]
-
Părintele necustodian ("noncustodial parent" în engleză sau "parent non-gardien" în limba franceză ) este acel părinte care nu a primit încredințarea copiilor prin sentința judecătorească pronunțată în urma unui divorț sau în urma separării părinților. Deși nu a primit custodia copiilor acest părinte păstrează dreptul la relații personale cu minorul (în trecut se numea drept de vizitare), dreptul de a fi informat cu privire la minor (situația școlară, situația medicală, etc.) precum și dreptul
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
excepții justificate doar în situațiile în care autoritatea părintească comună ar putea ridica riscuri asupra minorului. Drepturile părintelui necustodian sunt mai limitate decât ale părintelui custodian, deci ale părintelui care a primit încredințarea copiilor, ca parte a unui proces de divorț sau proces de încredințare de minori. Totuși: Există foarte multe studii de specialitate [în străinătate] care converg spre concluzia nevoii de implicare mai mare a părintelui necustodian, în general tatăl, în creșterea și educarea minorilor, studiile evidențiind efectele benefice pe
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
spre concluzia nevoii de implicare mai mare a părintelui necustodian, în general tatăl, în creșterea și educarea minorilor, studiile evidențiind efectele benefice pe care o legătură solidă cu tatăl o are asupra dezvoltării copilului și asupra reducerii efectelor adverse ale divorțului: Noțiunile de părinte rezident și respectiv părinte părinte nerezident pot înlocui pe cele de părinte custodian și părinte necustodian acolo unde instanța acordă custodie comună ambilor părinți. De asemenea noțiunea se poate aplica părinților separați dar care nu au apelat
Părinte necustodian () [Corola-website/Science/321751_a_323080]
-
general un plan parental de calitate poate fi redactat dacă se apelează la un mediator profesionist. Planul parental poate fi obligatoriu sau nu. Planul parental poate avea implicații legale sau nu . Planul Parental face de obicei parte din înțelegerea de divorț. Este cerut de instanță împreună cu actele de divorț când soții hotărăsc să divorțeze sau să se despartă. În funcție de jurisdicție, părinții cre se despart pot opta pentru un Plan Parental chiar fără a se înfățișa în fața curții. Planul Parental stabilește programul
Plan parental () [Corola-website/Science/321768_a_323097]
-
redactat dacă se apelează la un mediator profesionist. Planul parental poate fi obligatoriu sau nu. Planul parental poate avea implicații legale sau nu . Planul Parental face de obicei parte din înțelegerea de divorț. Este cerut de instanță împreună cu actele de divorț când soții hotărăsc să divorțeze sau să se despartă. În funcție de jurisdicție, părinții cre se despart pot opta pentru un Plan Parental chiar fără a se înfățișa în fața curții. Planul Parental stabilește programul și protocolul de organizare a vieții copiilor cu
Plan parental () [Corola-website/Science/321768_a_323097]
-
să se continue rezolvarea în justiție a conflictului. Planurile parentale sunt utilizate în multe state și jurisdicții. În Europa planul parental e utilizat în Olanda, Anglia, Suedia. De asemenea este utilizat infrecvent în România de către părinți care le utilizează în divorțul pe cale notarială sau judiciară. În majoritatea statelor există prevederi legale stipulând faptul că planul parental trebuie să stabilească minimul timpului petrecut cu copilul de către părintele nerezident și modul în care acest poate interacționa cu copilul. Neprecizarea în decizia instanței a
Plan parental () [Corola-website/Science/321768_a_323097]
-
nerezident și modul în care acest poate interacționa cu copilul. Neprecizarea în decizia instanței a unui timp de interacțiune minim dă dreptul să se facă apel la o instanță superioară. Primul plan parental face de obicei parte din decizia de divorț, dacă sunt implicați copii. Mai târziu, dacă intervin schimbări precum schimbarea domiciliului, chestiuni de abuz asupra copilului, probleme de sănătate etc. părinții pot modifica planul parental existent completând o nouă cerere adresată curții. Copilul de sau în jurul vârstei de 13
Plan parental () [Corola-website/Science/321768_a_323097]
-
de plan parental este încă la început, acestea nefiind obligatorii. Planurile parentale au apărut pentru prima dată odată cu legea medierii care prevedea în articolele 2 și 64 posibilitatea ca părinții să se medieze cu privire la modul de creștere al copiilor după divorț. Astfel, deși în România anilor 2006-2011 era aplicabilă, din punct de vedere legal, doar noțiunea de custodie unică în fapt prin acordurile de mediere realizate, mediatorii au implementat de facto aranjamente de tip custodie comună legală . Datorită introducerii (începând cu
Plan parental () [Corola-website/Science/321768_a_323097]
-
Familia monoparentală ("monoparental family") este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat. În România, ca de altfel în majoritatea statelor lumii, cele mai multe familii monoparentale au ca unic părinte femeia. Atunci când familia devine monoparentală ca urmare a divorțului sau separării părinților legăturile dintre copil și părintele cu care acesta nu locuiește permanent tind să se întrerupă într-un foarte mare număr de cazuri. Familia monoparentală este un tip de familie format dintr-un părinte și copilul sau copiii
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
Adesea este abordată ca o abatere de la familia nucleară, formată din soț, soție și copiii lor minori. Căsătoria nu mai reprezintă modalitatea unică de constituire legală a familiei, ci doar un prim element dintr-un conglomerat cauzal: căsătoria urmată de divorț, separare sau deces. Familia monoparentală poate rezulta și din asumarea copiilor în afara căsătoriei. În comparație cu familia tradițională, care îndeplinea mai multe funcții cu impact pozitiv asupra societății (funcția de reproducere; de socializare a copiilor; de îngrijire, protecție, mediu securizant și climat
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
grija față de copiii comuni); familii monoparentale prin absența fizică a unuia dintre părinți, care este pentru o perioadă lungă de timp plecat din localitate, spitalizat, deținut, etc.; familia monoparentală datorată decesului unuia dintre părinți; familia monoparentală propriu -zisă, rezultată în urma divorțului. În cazul în care părinții nu au o relație legalizată, apare familia monoparentală, formată din copil și părintele său necăsătorit. Un tip aparte de familie monoparentală este rezultată din părinte și copilul său adoptat
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
Custodia asupra copiilor ("'la garde de l'enfant" în franceză sau "child custody" în engleză), echivalentul colocvial al noțiunii de autoritate părintească, reprezintă un raport juridic între părinți și copii care apare în cazul unui divorț sau în cazul în care părinții necăsătoriți nu se mai înțeleg cu privire la aspectele legate de creșterea și educarea minorului sau cu privire la deciziile referitoare la minor, domiciliul minorului, etc. În general părinții au autoritate părintească începând cu nașterea copilului, autoritate pe
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
aspectele legate de creșterea și educarea minorului sau cu privire la deciziile referitoare la minor, domiciliul minorului, etc. În general părinții au autoritate părintească începând cu nașterea copilului, autoritate pe care o exercită în comun dar într-un mod "nereglementat". După un divorț sau după o separare se pune problema modului în care autoritatea părintească va fi exercitată într-un mod "reglementat". Aceasta este de fapt custodia: relația juridică dintre fiecare părinte și copil pe de o parte și dintre cei doi părinți
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
de industrializare, țările de limbă franceză sau spaniolă. Din acest punct de vedere România s-a aliniat trendului mondial trecând pe la mijlocul secolului al XX-lea de la ideea că minorii aparțin tatălui (codul civil de influență napoleoneană) spre ideea că după divorț mama este mai potrivită să îngrijească de copiii după divorț (Codul Familiei - 1956 care prevedea expresă că statul ocrotește mama).. Ideea preferinței materne a fost însă treptat eliminată din sistemele de drept a majorității țărilor civilizate începând cu ultimele decenii
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
punct de vedere România s-a aliniat trendului mondial trecând pe la mijlocul secolului al XX-lea de la ideea că minorii aparțin tatălui (codul civil de influență napoleoneană) spre ideea că după divorț mama este mai potrivită să îngrijească de copiii după divorț (Codul Familiei - 1956 care prevedea expresă că statul ocrotește mama).. Ideea preferinței materne a fost însă treptat eliminată din sistemele de drept a majorității țărilor civilizate începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea sub presiunea adusă de noi
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
Recomandarea 874 R (84)4 cu privire la responsabilitatea părintească a Consiliului Europei care prevede explicit nediscriminarea părinților în stabilirea interesului superior al copilului ori Convenția asupra Drepturilor Copilului (art. 9 și 18) care are prevederi similare cu privire la nediscriminarea părinților în cazul divorțului. În România procesul a început prin intrarea în vigoare a Legii 272/2004 care introducea noțiunea de interes superior al copilului fiind continuat de intrarea în vigoare a noului Cod Civil al României care a abrogat "in integrum" Codul Familiei
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
copilului inclusiv cu privire la adoptarea ideei invocate de către Recomandarea 874 R (84)4 cu privire la responsabilitatea părintească a Consiliului Europei În România, până la data de 30 septembrie 2011, singura autoritate investită să stabilească măsuri cu privire la modul de exercitare a autorității părintești după divorț era instanța judecătorească. După intrarea în vigoare a noului Cod civil, dacă părinții se înțeleg asupra tuturor aspectelor ce țin de creșterea și educarea copilului, reglementarea autorității părintești se poate face și de către notar. Anterior datei de 1 octombrie 2011
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
ce țin de creșterea și educarea copilului, reglementarea autorității părintești se poate face și de către notar. Anterior datei de 1 octombrie 2011 reglementarea se făcea prin așanumita "încredințare a minorului spre creștere și educare" care implica că autoritatea părintească după divorț se exercita doar de către unul dintre părinți (așanumita custodie unică). După această dată, regula este ca autoritatea părintească să continue neafectată de faptul că părinții s-au separat (așanumita custodie comună). Din considerente practice legate de faptul că părinții nu
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
care părinții sunt decedați, dispăruți . Perspectiva asupra custodiei a evoluat în timp. Astfel: Există anumite diferențe de nuanță între cei doi termeni: Există două mari forme de implementare a custodiei: custodia unică și custodia comună. În cazul unui proces de divorț, odată cu procesul efectiv se va soluționa, dacă este cazul, și problema încredințării minorilor din timpul căsătoriei. Cazurile în care custodia unică este preferată de către psihologii implicați în evaluările de custodie în SUA sunt: Cazurile în care custodia comună este preferată
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]