15,628 matches
-
a cărui adâncă cumințenie, imaginație, spirit satiric, inimă bună se vădesc în proverbele, poeziile, obiceiurile sale. "Eu, zice el splendid, de câte ori aud doina, îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa cea veche" 1. Gîndiți-vă la impresia produsă de doină asupra lui O. Carp sau Coșbuc. Pentru aceștia, doina e cântecul unei clase sociale, a plugarului - pentru Alecsandri, ea este cântecul patriei, căci pentru el, încă o dată, țărănimea nu e o clasă socială, și încă nedreptățită, ci reprezentanta și păstrătoarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se vădesc în proverbele, poeziile, obiceiurile sale. "Eu, zice el splendid, de câte ori aud doina, îmi pare că aud Moldova plângând după gloria sa cea veche" 1. Gîndiți-vă la impresia produsă de doină asupra lui O. Carp sau Coșbuc. Pentru aceștia, doina e cântecul unei clase sociale, a plugarului - pentru Alecsandri, ea este cântecul patriei, căci pentru el, încă o dată, țărănimea nu e o clasă socială, și încă nedreptățită, ci reprezentanta și păstrătoarea tradiției, a romînismului: " Într-o epohă ca aceasta, unde
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
toată vlaga ce i-a mai rămas, după ce și-a luat proprietarul partea. Cu drumul de fier vine o exploatare care îi dă lovitura de moarte, și ne unim în totul cu poetul nostru când zice..." 1, și se citează Doina lui Eminescu: Și cum vin cu drum de fier etc... Amintesc aici, încă o dată, jalea lui Delavrancea după această clasă a căruțașilor și aversiunea lui pentru clasa nouă, burgheză. Unde sunt "proletarii" în tot acest proces ce-l fac socialiștii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
beletristică cultă - inexistentă înainte de 1800 din cauza împrejurărilor nefavorabile istorice - nu s-a putut naște decât grație unor modele străine. Fără influența străină, mai ales franceză, începută încă dinainte de 1800, nu ar fi fost posibil nici Creangă, și nici măcar culegerile de doine și balade populare. Chiar și ideea de a culege poezie populară a fost luată de Alecsandri de aiurea, ca să nu mai vorbim și de motivele naționale și literare ce l-au îndemnat să adune acea poezie, toate datorite influenței străine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de deosebit de țăranul care a creat doinele și Miorița). Aceasta se vede mai clar în unele poezii ale lor, în care cereau sânge și băutură. În proză, inventau subiecte țărănești imposibile, scrise într-o limbă forțat țărănească, inexistentă la țară. Și, încă și mai rău, abordau subiecte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care se constituie gradual. O altă problemă pe care o ridică stabilirea relațiilor cu mediul este legată de diferențierea în privința momentului când încetează tutela familie-școală amintită mai sus, deci când apare impactul direct cu societatea, prin profesie și/sau căsătorie. Doina Balahur (2) consideră că, . Ignorarea acestui aspect are efecte negative în dublu sens, dăunând atât creativității copilului, în general, cât și societății, care pierde, astfel, un aport la creșterea nivelului său valoric. Liana Stănescu (16, p. 18) spune explicit acest
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
oaspeți și și-a iubit cele două fiice ale sale până la scrificiu. A avut ghinionul să se accidenteze, fiind la volanul mașinii fiica ei cea mai mică. După chinuri cumplite suportate în cele mai renumite spitale ale țării, a decedat. Doina, fiica ei care fusese la volan în momentul accidentului, a fost atât de distrusă, încât a cerut ca nimeni dintre rude să nu fie de față la înmormântarea mamei sale. Doinița s-a comportat ca o fiară prinsă în capcană
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
misionar eparhial. Fapt este că până la urmă soția mea a divorțat, iar eu crezând că ea nu vrea să fie preoteasă, am demisionat din cler, pentru a salva familia, care acum era compusă din trei persoane. Se născuse fiica Cristina Doina la 9-ianuarie-1949. În timp ce se derulau tulburările motivelor de divorț, am înțeles de la Părintele Victor Vedeanu de la Ițcani adevărata cauză a divorțului, și mi-am retras demisia din cler și am plecat la parohia Volovăț de lângă Rădăuți. Introdus în servici la
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
intimă este că această problemă își găsește rezolvarea expusă în icoana Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Taborului. Semnificația am analizat-o în articolul „în lumina Taborului”, tipărit în cadrul „Pentru credința strămoșească”. Cu ajutorul fiicei mele Cristina — Doina, am învățat la bătrânețe ca pensionară să lucrez la calculator și am scos zeci de exemplare la imprimantă din tot ce am scris, exemplare pe care le-am dat celor care m-au solicitat cu singura condiție; să le citească
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
concepției magice despre lume și viață; b) apariția unui grup social ce obține avantaje din tehnica „vrăjitoriei”; c) cercetarea incantațiilor magice. Școala Gusti știa foarte bine că s-au studiat mai mult doar anumite forme de literatură populară (balade, basme, doine). S-au cercetat mai puțin cântecele rituale (colinde, bocete, descântece), credințele, superstițiile și obiceiurile populare, scrie Gheorghe Pavelescu. Or, magia dă seama într-o mare măsură de mentalitățile tradiționale și moderne ale românului. Cercetările socioantropologice din apuseni au fost coordonate
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pentru suportul moral și aproape părintesc acordat pe tot parcursul activității mele. Fără imboldurile sale continuui din ultimul an, nu aș fi reușit să trec peste acele etape de dezamăgire, confuzie și uneori panică. Colegei și prietenei mele Prof. Dr. Doina Mârza Îi mulțumesc pentru Îndârjirea și perseverența sa În a mă stimula să-mi finalizez cercetarea, pentru Înțelegerea și crearea climatului necesar derulării acestei cercetări. Colegilor și prietenilor mei As. Marinela Rață, As. Claudiu Andron și As. Cristian Mârț le
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
celor mai grele din războiul pentru întregire înflăcăram ostașii cu faptele de arme de la Rovine, descrise atât de sublim de genialul poet. Influența lui Eminescu asupra educației morale a ostașilor a fost covârșitoare. Prin semnalul de alarmă profetic dat prin „Doină”: „De la Nistru pân’ la Tisa” Eminescu trasează hotarele de astăzi ale României întregite. El este consacrat ca mare educator și apostol, dascăl de energii și profet al neamului. Ridicându-i un monument în capitală, durăm un altar al cultului recunoștinței
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
păcătoasă din trecut în zadar a pus față în față, ca vrăjmașe, două popoare, între cari viclenia politică a voit să sape o prăpastie de ură. Parcă răsună cu bucurie corul minunat al celor două popoare: la melodia melancolică a doinelor răspunde ecoul străbun al baladelor săcuiești, rotunjoara cuvântului maghiar cu iubire se îmbrățișează cu iedera proaspătă a limbii române. Și atât aici cât și acolo, doi mari morți, două umbre nemuritoare stau de pază acestei fraternități. În acest moment își
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Perpessicius devenind dominant după război” (vol. I, pag 395-396). Lectura lui G. Ibrăileanu este, într-adevăr, cea justă. Ea se fundamentează pe o realitate care nu poate fi contestată fiindcă este susținută de toată poezia noastră populară, de miile de doine și cîntece care încep cu Frunză verde și niciodată cu Frunze verzi. Cîntărețul popular se servește de-o singură frunză, nu de mai multe. Cînd lui frunză îi ia locul foaie și acesta apare tot la singular: Foaie verde, nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
revistei „Ghilușul” (1912-1914), editată de Șt. St. Tuțescu în scopul „de a culege mărgăritarele poporului”. Schițe, legende istorice, versuri și material folcloric i-au mai apărut în „Analele literare, politice, științifice”, „Familia”, „Lupta”, „Foaia poporului”, „Albina”, „Revista noastră”, „Tinerimea română”, „Doina doinelor”, „Aurora”, „Opiniunea publică”, „Ion Creangă”, „Șezătoarea”, „Dobrogea jună”, „Epoca”, „Milcovul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Noua revistă română” ș.a. A mai semnat Hristian N. Țapu. Ț. prospectează toată Muntenia (îndeosebi fostele județe Teleorman și Vlașca), Moldova și o arie din Dobrogea, acumulând
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
Ghilușul” (1912-1914), editată de Șt. St. Tuțescu în scopul „de a culege mărgăritarele poporului”. Schițe, legende istorice, versuri și material folcloric i-au mai apărut în „Analele literare, politice, științifice”, „Familia”, „Lupta”, „Foaia poporului”, „Albina”, „Revista noastră”, „Tinerimea română”, „Doina doinelor”, „Aurora”, „Opiniunea publică”, „Ion Creangă”, „Șezătoarea”, „Dobrogea jună”, „Epoca”, „Milcovul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Noua revistă română” ș.a. A mai semnat Hristian N. Țapu. Ț. prospectează toată Muntenia (îndeosebi fostele județe Teleorman și Vlașca), Moldova și o arie din Dobrogea, acumulând un
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și prin atmosfera sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
se tipărește în 1921, fiind urmată de altele, dedicate profesorului său de la liceu Virgil Onițiu (monografie premiată în 1937 de Academia Română), lui Ioan Lupaș sau lui Octavian Goga, și de culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături) (1929; Premiul Academiei Române în urma unui raport întocmit de Octavian Goga). A semnat și Toma Nour. T. alcătuiește, sub imboldul tatălui său, care prin 1885 culesese folclor în Vrancea, și sub înrâurirea lui Andrei Bârseanu („dascălul luminat”), culegerea de
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
Nour. T. alcătuiește, sub imboldul tatălui său, care prin 1885 culesese folclor în Vrancea, și sub înrâurirea lui Andrei Bârseanu („dascălul luminat”), culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate, care conține aproape șase sute cincizeci de piese lirice, doine și strigături. În Predoslovie el susține o opinie exprimată de George Coșbuc, Ovid Densusianu, N. Iorga și Petre Cancel, anume că poezia populară este creație individuală. Prezintă categoriile liricii și recomandă metoda anchetei folclorice prin elevi, îndrumați în prealabil să
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
elevi, îndrumați în prealabil să culeagă cântece populare din mediul lor, să le noteze după cum le zic bătrânii și oamenii neinstruiți. Ovid Densusianu, în „Grai și suflet”, remarcă ideile expuse de T. în introducerea cărții, precum și includerea unei serii de doine „cu o notă mai deosebită” sau a unor „strigături cu mult duh de satirizare”. Pe Târnavă-n jos... Oameni și locuri (1934) este o lucrare cu o declarată finalitate pedagogică, în care, folosindu-se de un citat aparținând geografului Ion Simionescu
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
V. Onițiu, un educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, introd. I. Bratu, București, 1937; Zile mari, Sibiu, 1937; Octavian Goga, București, 1939; Un stâlp de foc: Ion Lupaș, București, 1943. Culegeri: Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături), Sighișoara, 1929. Repere bibliografice: Cronicar, „Scriitorii ca luptători pentru unirea neamului”, „Patria”, 1925, 133; Ion Colan, „Anuarul Liceului «Principele Nicolae»”, „Țara Bârsei”, 1930, 6; Nichifor Crainic, Cronica măruntă, G, 1931, 4; O.D. [Ovid Densusianu], „Pe Murăș și
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
George, Sfârșitul, II, 312-315; Ciobanu, Însemne, II, 329-333; Culcer, Serii, 20-23; Constantin Pricop, „Critică la persoana întâi”, CL, 1983, 10; Gheorghiu, Reflexe, 119-121; Grigurcu, Între critici, 140-143; Paleologu, Alchimia, 156-162; Raicu, Fragmente, 395-401; Simion, Scriitori, III, 562-567; Cristea, Fereastra, 113-118; Doina Uricariu, Scrisul îndrăgostit, RL, 1989, 4; Ion Bogdan Lefter, Un om liber, CNP, 1990, 6; Leontin Cupăr, Prin alții spre sine (interviu cu N. Steinhardt), F, 1991, 1; Nicolae Manolescu, Nopți și zile, RL, 1991, 17; Ovidiu Pecican, Fericitul Nicolae
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Nicolae Manolescu, Ion D. Sîrbu, Virgil Munteanu, Alexandru Sever, Ștefan Iureș, Mihai Nadin, Ion Cocora, Marin Sorescu, N. Tertulian, Henri Wald, Victor Ernest Mașek, Dumitru Radu Popescu, N. Steinhardt, Dinu Săraru. Din decembrie 1987 sunt prezenți George Stanca, Ioan Buduca, Doina Uricariu, Mircea Dinescu, Mircea Horia Simionescu, Alex. Ștefănescu, Andrei Pleșu, Ștefan Cazimir, Dan Grigorescu, iar din 1990 Dumitru Solomon, Valeriu Moisescu, Alice Georgescu, Marian Popescu, George Banu, Adriana Bittel, Doina Modola, Ileana Berlogea. Cronica dramatică, ocupând un loc central, este
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]