14,040 matches
-
întregi. Cea mai importantă sărbătoare rămâne solstițiul de vară ("Midsommar"), serbată în prima sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari serbări câmpenești în jurul unor stâlpi tradiționali ornamentați ("majstång"). Alte sărbători civile importante sunt ziua regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI Gustaf coincide cu Valborg) și 1 Mai, când partidele de stânga (SAP și Vansterpartiet) și sindicatele organizează parade, mitinguri și festivități. Sărbătoarea națională, 6 iunie (întronarea regelui Gustav Vasa în 1523) este puțin sărbătorită, fiind declarată zi
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
(uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni - d. 9 aprilie 1654) a fost domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
d. 9 aprilie 1654) a fost domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban. Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) descindea din puternica familie a
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Craiovești. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „"Basarab"” imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe Basarab și deci urmașul acestuia. Era fiul lui „Danciul din Brâncoveni” (județul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan Surdul (1591 - 1592) și Alexandru al III-lea cel Rău (1592 - 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova. Matei Basarab a fost căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat și "Elina"), a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel. Încă din timpul domniei lui Leon Tomșa a încercat să ia tronul cu ajutorul lui Rakoczy I al Transilvaniei (1630). Agitația din țară a crescut și mai mult sub următorul domnitor Radu Iliaș (1632), până ce Poarta, luând în considerare și darurile făcute personal de Matei
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
care îl sprijiniseră pe domnitorul Moldovei, iar pe de altă parte a respins atacurile lui Vasile Lupu la Focșani (noiembrie 1637) și la Ojogeni pe Prahova (decembrie 1639). Lupu, pierzându-l pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Moldovei, el însuși intenționând să o ia pe a Munteniei, se împacă cu Matei, prin mitropolitul său Varlaam (1644). În semn de pace, fiecare voievod zidește câte o mănăstire în țara celuilalt (Stela în Târgoviște și Soveja în Putna). Împăcarea
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
unde l-a depășit cu mult chiar si pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. Mitropolia Țării Românești beneficiază de danii de sate și imunități fiscale si de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor. În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos. Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Române, Polonia și Rusia. Cel care a fundamentat ideologic doctrina poporului român a fost savantul domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), membru al Academiei din Berlin. Liga antiotomană a eșuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare. Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epocă de fervoare religioasă și dezvoltare culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești. Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun și participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpâneau așezarea la 1490. Neamul acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII. Începând cu domnia lui Vasile Lupu, vărul acestuia, postelnicul "Iorga", cumpără aici părți de moșii. După moartea sa el a lăsat moștenire partea de sat surorilor sale "Alexandra" și "Creata". Viața acestora s-a stins la Ungheni la sfârșitul secolului al XVIII-lea
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
a fost una dintre cele mai puternice entități politice și statale ale lumii, țările europene simțindu-se amenințate neîncetat de înaintarea continuă a acestuia prin Balcani și spre sudul Uniunii polono-lituaniene. Între secolele XVI-XVII, imperiul a ajuns la apogeu sub domnia lui Selyn, devenind un imperiu multinațional, multilingvistic, stăpânind Anatolia, Orientul Mijlociu, părți din Africa de Nord, Balcanii și Caucazul, adică o suprafață de circa 19.9 milioane de km². La începutul secolului al XVII-lea, imperiul cuprindea 32 de provincii și numeroase state
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Puglia Ducas care a scris "" Historia turco-bizantină 1341-1462"". Laonikos Chalkokondyles (1423 - 1490) a scris despre perioada 1298-1463, descriind declinul Imperiului Bizantin și ascensiunea turcilor otomani. Cucerirea Constantinopolului a fost comparată cu cucerirea Troiei. Critobul din Imbros a scris lucrarea ""Din domnia lui Mahomed al II-lea. Anii 1451-1467"". Makarios Melissenos , preot din Napoli, fugit din insula greco-venețiană cucerita de turci, a scris cele două cronici ce detaliază cucerirea Constantinopolului de către turci(înainte se credea că George Sphrantzes, secretar al ultimului împărat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de către Piri Reis în 1548. Secolul XVI a fost marcat de numeroase bătălii otomane purtate împotriva habsburgilor și a spaniolilor în Balcani,de controlul asupra Africii de Nord și de dominația Mediteranei. Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei Suleiman Magnificul. Încetarea cuceririlor în Europa au marcat sfârșitul celor 230 de ani de creștere. Asediul Vienei nu a fost parte a extinderii otomane în Germania. Turcii au reacționat la intervenția Habsburgilor austrieci în Ungaria. Acțiunea această a îndepărtat pe
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în curtea sultanului, atât din lumea islamică cât și din recentele cuceriri din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte sunt: pictori, cojocari, bijutieri. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultură persana , domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persana și turcă sub pseudonimul Muhibbi. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o serie
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
-șef al sultanului, Mimar Sinan, în care arhitectură Otomană a atins apogeul. Sinan a devenit responsabil de peste trei sute de monumente în tot imperiul, inclusiv cele două capodopere, Suleymaniye și moscheia Selimiye, aceasta din urmă a fost construită în Adrianopol, în timpul domniei lui Soliman fiul lui Selim ÎI. Suleiman a restaurat, de asemenea, Cupola Stâncii din Ierusalim și zidurile Ierusalimului, renovat Kaaba din Mecca, si a construit un complex în Damasc. Încălcând tradițiile otomane privind căsătoria, Soliman se căsătorește cu o supusă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
au cucerit cetatea, însă cu pierderi grele. Sultanul a încetat din viață în noaptea dintre 6 și 7 septembrie, chiar înaintea atacului decisiv împotriva Szigetvarului, iar Sokollu a anunțat tragicul eveniment abia după 48 zile.După 46 de ani de domnie, Soliman moare și fiul său, moștenitorul tronului, Selim al II-lea, preia conducerea, ducând mai departe succesul tatălui său.Desi se spune că s-a născut din părinții Suleyman I și Sultană Hürrem , acesta nu era de origine turcă, ci
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
atacuri purtate de-a lungul multor ani, mai ales că avea tot concursul puterilor occidentale intru limitarea creșterii puterii rusești. Succesorii lui Soliman I au fost în general conducători slabi,marii viziri guvernând în locul lor.Mustafa I a avut două domnii între anii 1617 - 1618(după moartea lui Ahmed) și 1622 - 1623 (după asasinarea lui Osman ÎI). La mijlocul sec. XVI,Selim al II-lea și Murad al III-lea au avut domnii lipsite de importantă în timpul cărora sultanii și-au pierdut
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sultanilor și numeroase intrigi domestice în care s-au implicat.Multumita marelui vizir Mehmed Sokollu,imperiul a rămas stabil din punct de vedere politic,chiar și după înfrângerea suferită din partea flotei aliate creștine în Bătălia de la Lepanto din 1571.În timpul domniei lui Murad al III-lea,otomanii au suferit o gravă înfrângere din partea armatei habsburgice în bătălia de la Sissek în 1593. Mehmed al III-lea a rămas notoriu chiar și în istoria otomană pentru că a avut nouăsprezece frați și jumătate dintre
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
o gravă înfrângere din partea armatei habsburgice în bătălia de la Sissek în 1593. Mehmed al III-lea a rămas notoriu chiar și în istoria otomană pentru că a avut nouăsprezece frați și jumătate dintre ei i-a executat pentru a-și asigura domnia,dar și petru stabilirea relației diplomatice cu regina Elisabeta I a Angliei.In timpul domniei sale,otomanii au suferit o înfrângere din partea românilor conduși de Mihai Viteazul în Bătălia de la Călugăreni chiar din primul an al domniei sale. A fost succedat de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
însuși Instanbulul,a ordonat exterminarea tuturor crestinilor.Bineinteles că vizirii nu i-au dus porunca la îndeplinire și în cele din urmă,Ibrahim a fost strangulat la Constantinopol în 1648.A domnit doar 8 ani. De la mijlocul secolului XVII,în timpul domniei lui Mehmed al IV-lea Kuprili, guvernarea a trecut în mâinile familiei albaneze de mari viziri Koprulu,care a declarat război împotriva corupției și a întărit puterea centrala.In 1669 au reușit să smulgă venețienilor Cretă și în 1672,de la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
III-lea din Palatul Topkapî din Istanbul.Laleaua a fost un motiv principal și în poezie sau pictură. În urmă eșecurilor militare,în 1730 s-a încheiat perioadă lalelei și s-a ajuns la detronarea lui Ahmed III și reinstaurearea domniei ienicerilor,care au recâștigat nordul Șerbiei și Oltenia între 1736 și 1739.Odată cu semnarea pactului militar cu Austria,din 1741,principatul inamic devine Rusia,cu ambițiile ei expansioniste.Alianta otomanilor cu Prusia în 1761 a continuat până în Primul Război Mondial
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în urmă uneo confruntări armate deschise terminată cu înfrângere; încheierea unei înțelegeri de pare între cele două părți; plata unei sume de bani considerat de otomani în mod invariabil tribut ( numite fie djizye, fie kharadj); acordarea protecției de către sultan; confirmarea domniei și acrdarea unor însemne de învestitură voievodului sau trimisului acestuia. Izvoarele dovedesc cu prisosință că acceptarea tributului și a „supuenrii”, încheierea unor „legăminte” nu sunt specifice numai unui moment anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“". Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
este privit sub o însușire capitală sau un vițiu sub care se așază faptele lui memorabile, într-o cadență tipică" [...]. "Ureche n-a avut răgaz decât să prefacă izvoadele. Dacă ar fi dus cronica până în vremea lui Vasile Lupu, prin domniile Moghileștilor, a lui Graziani și a celorlalți pe cari îi va descrie Miron Costin, cu toată experiența vieții și cu acea vecinică scrutare morală, abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.” "[...] În ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]