KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...473 474 475 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

idioată incompetentă, mă tot Întreba ce fel de asistentă mai sunt dacă nu‑s În stare să fac ceva atât de simplu precum găsirea unui avion particular. S‑a fonfănit puțin și a tras un gât de ceva, probabil cafea. — Dumnezeule, știu ce‑o să spui. Spune‑mi că n‑ai făcut ce cred eu că ai făcut! — Am făcut. — Nu se poate. Tu glumești. Pentru cincisprezece minute? — Am făcut‑o! Parcă aveam de ales. Era nemulțumită de mine - cel puțin așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

un pachet de țigări, dar Viv Îi spuse: E rîndul meu. Nu contează. Atunci Îți rămîn datoare. Își aprinseră țigările cu același chibrit. Viv Își dădu capul pe spate și scoase fumul pe gură. Apoi se uită la ceas. — Sfinte Dumnezeule! Au trecut deja zece minute. De ce nu trece timpul la fel de repede și cînd sîntem cu clienții? — Probabil că pun ceva În ceasuri, zise Helen. Magneți. Cred c-așa fac. Cum ne vlăguiesc ei pe noi - ne sug tot timpul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ceva de-aici, zise el. Așteptă să se depărteze, apoi Începu să mîzgălească ceva În carnețel. Se apropie de Duncan din nou, În timp ce o făcea, și-i spuse ca și cum s-ar fi scuzat: Trebuie să plec, Pearce, după cum vezi. Sfinte Dumnezeule! E ciudat, nu-i așa? Dar, uite. Iată adresa mea. Smulse pagina și i-o Întinse. O să mă suni? CÎndva În timpul săptămînii. Vrei? Dacă dorești? repetă Duncan. Fraser rînji. — Bine, omule. O să putem discuta ca lumea, atunci. Vreau să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Se uită Împrejur. SÎnt niște băieți acolo. Fugi și Întreabă-i dacă n-au un cuțit sau ceva de genul ăsta. — Nu pot! — Du-te! Toți băieții au cuțite. — Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În - unde? Streatham? — O, zise Duncan automat. Nu locuiesc cu ei. Nu? De ce? Au avut grijă de tine destul de bine, nu crezi? Ai niște surori, nu-i așa? Trase de o șuviță. Una, În special. Cum o chema? Valerie? Viv? Dumnezeule, acum Îmi amintesc totul. Venea să te viziteze. A fost bună cu tine. Se purta mai bine cu tine decît nenorocita de soră-mea, oricum! Nu se mai poartă bine? Nu-i vorba de ea, răspunse Duncan. E vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
era o prostie să mai aștepte, dar, În același timp, nefiind În stare să renunțe și să se ducă acasă... Apoi alături de ea răsună o voce bărbătească. — Presupun că Încă nu cauți pe nimeni? Ea tresări brusc. Era Fraser. — Sfinte Dumnezeule! zise ea. Ce mai vrei? El Își ridică mîinile. Nu vreau nimic! Am rămas unde m-ai lăsat, În Trafalgar Square, uitîndu-mă la porumbei. Porumbeii ăștia te calmează teribil,. Pur și simplu, am pierdut noțiunea timpului. Apoi mi-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi meditat la sensul cuvintelor ei. Apoi spuse pe un ton gînditor: — Războiul e o perioadă a bunătății. Toți avem tendința să uităm. În ultimele luni am lucrat cu oameni care au venit aici din Germania și Polonia. Poveștile lor - Dumnezeule! Mi-au spus niște chestii groaznice, atroce, lucruri pe care nu credeam că un om obișnuit, Îmbrăcat În haine obișnuite, un om din lumea pe care o cunoșteam, vreau să zic, mi le-ar fi putut spune... Dar mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a ei. Între timp, Julia se mergea țeapănă prin bucătărie, pregătind ceaiul. „Nu, Helen“, rostea ea, fără chef, din cînd În cînd, „nu a fost așa“, sau, „nu fi ridicolă, Helen“. — Oricum, cînd ați aranjat? o Întreba Helen acum. — Sfinte Dumnezeule! Ce? — Acest rendez-vous cu Ursula Waring. — Rendez-vous! M-a sunat În timpul dimineții. Mai contează? — Se pare că da, dacă tot Încerci să te strecori și să te furișezi. Dacă trebuie să mă minți... Ei bine, la ce te aștepți? strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spuse Helen. Nu observase cît de rece era, Înainte, dar acum, simțind căldura trupului Juliei, Începu să tremure. Îmi pare rău, spuse ea Încă o dată. Auzea clănțănitul dinților În creier. Încercă să se oprească, dar tremuratul deveni și mai puternic. — Dumnezeule! zise Julia, dar puse un braț În jurul lui Helen și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
secole pe scară, pretinzînd că-mi leg șireturile. O cameristă a trecut pe lîngă mine de două ori și mi-a aruncat o privire al naibii de curioasă. Credea că mă uit prin gaura cheii. O luă În brațe și o sărută. Dumnezeule! Ce nemaipomenită ești! Era atît de minunat să se afle În brațele lui, că i se goli mintea pe dată. Pentru o clipă chinuitoare, chiar crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep acum cu aparatele de ras, m-ar scoate din minți! Dumnezeule! Am trecut prin tot felul de chestii mizerabile ca să ajung aici. Regreți c-ai venit? O sărută din nou. — Să regret? Toată ziua nu m-am gîndit decît la asta. — Doar toată ziua? — Toată săptămîna. Toată luna. Tot timpul. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
acolo. Arătă spre un buzunar din torpedou. Kay căută Înăuntru și scoase o casetă pe care scria cu ojă, E.M. Cole, Nu pune mîna! Aprinse două țigări și una i-o dădu lui Cole. — Mulțam, zise Cole, trăgînd un fum. Dumnezeule, e mai bine așa. Apropo, a fost frumos ce-ai făcut pentru O’Neil. Kay se frecă la ochi. — O’Neil e un copil. — Totuși... La naiba, motorul ăsta dă rateuri Într-o veselie! Cred că aprinderea-i futută. Restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o depistaseră În locurile bombardate, despre noi specii de păsări și altele asemenea - ceea ce devenise groaznic de plicticos. Își sorbi ceaiul, apoi făcu o grimasă. — Dumnezeule, dar e oribil. Scoase un pachet de țigări și o brichetă. Nu te deranjează că fumez pe stradă? — Bineînțeles că nu. — Vrei una? Le am pe-ale mele pe undeva pe-aici... — Nu fi caraghioasă. Poftim. — Mulțumesc. Aprinseră țigările la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar și asta Îi făcu rău. Oaia era grasă, cartofii, cenușii, iar varza nespălată, fiartă prea mult și cu fărîme de pămînt lipite de ea. Bărbatul care stătea vizavi Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
brichetă. — Mă simt ca tata, zise Mickey, pufăind și trăgîndu-se Îndărăt. Tatăl ei era tipograf. — Arăți ca un gangster, zise Kay. Și spunînd asta - inima Îi vibră puțin, emoționată. Nu vreți să știți de ce am Întîrziat? Mickey puse țigara jos. — Dumnezeule, am uitat cu totul. Te-ai dus să te Întîlnești cu prietenii ăia speculanți ai lui Cole. Nu te-ai dus, și te-au arestat, nu-i așa? Nu vrei să spui că te-ai Întîlnit cu băieții ăia infernali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În noroi și să ne placă... — Dar lucruri furate, Kay! Lucruri furate! — Cole zice că agenții de asigurări au grijă de asta. Oricum, majoritatea mărfurilor sînt de dinaintea războiului - lăsate În urmă, stînd pe undeva degeaba. Nu sînt, de fapt, furate. Dumnezeule, n-am atins niciodată chestii furate. — Mă bucur să aud asta! Dar nici să nu te aștepți să fiu de acord. Și dacă tipii de la Centru ar afla... — Nici eu nu sînt de acord, zise Kay. Știi că nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și șase de ani - și cînd o să te trezești dimineața și-o să privești partea aceea imensă de cearșaf neîncrețit. Încearcă să fii galantă cu asta... Nici măcar n-o să avem copii, nu uita, care să aibă grijă de noi la bătrînețe. — Dumnezeule, zise Mickey. De ce nu ne tăiem gîtul acum și să terminăm o dată cu totul? — Dac-aș avea nervii suficient de tari, zise Binkie, chiar s-ar putea s-o fac. Acum trăiesc doar pentru stație. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o sărută pe obraz. — Bună, iubito. — Bună, Kay, zise Helen zîmbind. Obrazul Îi era rece, rotund, moale și delicat, ca de copil. Buzele Îi erau uscate sub ruj, ușor Înăsprite de vînt. Se uită În jur, la norii de fum. — Dumnezeule, e ca-ntru-n harem turcesc. Dar asta nu pentru că am fost vreodată În vreunul. — Draga mea, zise Binkie, eu am fost, și-ți pot spune că sînt teribil de supraestimate. Helen rîse. — Salut, Binkie, salut, Mickey. Ce mai faceți? Foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sarcasm. Helen se simți din nou jenată. Se gîndi: Am vorbit prea mult și am plictisit-o. Mă prefera Înainte, cînd tăceam și credea că sînt profundă... Stătură fără să vorbească, apoi Julia Începu să tremure și Își frecă brațele. — Dumnezeule! zise ea. Nu-i prea distractiv pentru tine, nu-i așa? Și eu, care te supun torturilor psihice În subsolul unei case ruinate! E ca și cum ai lua masa la Gestapo! Helen rîse, iar jena se evaporă. — Nu. E plăcut. — Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai bine. Nu vrei să mănînci un ou crud sau altceva? Viv simți din nou că stomacul Îi tremură. Își depărtă privirea de la guma cenușie care se Învîrtea În gura Carolinei. Nu cred c-aș putea. Se uită În oglindă. Dumnezeule, uite În ce hal sînt! Ai pudră la tine? — Poftim, zise Caroline. Scoase o pudrieră și i-o Întinse, și după ce Viv o folosi, o luă Înapoi și se pudră și ea. Apoi stătu În fața oglinzii, aranjîndu-și buclele, oprindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rău. E adevărat, nu-i așa? Fii atentă, cum o să ajungi acasă? Dac-o să leșini pe drum sau o să ți se Întîmple ceva de genul ăsta. — Nu cred c-o să leșin, zise Viv. Dar oare nu leșină femeile cînd sînt...? Dumnezeule! Își Întoarse privirea. Brusc se temu ca nu cumva Caroline, uitîndu-se la ea, să-și dea seama despre ce era vorba. Se uită la ceas și zise cu un efort de a se calma, de-a arăta strălucitor. — Vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
alea. Nu le suportă. Rămaseră fără să scoată o vorbă o clipă. — Cred c-ar trebui să-i spui, spuse Betty după aceea. — Nu, zise Viv, fermă. N-o să-i spun nimănui În afară de tine. Și tu să nu spui nimănui! Dumnezeule! Numai gîndul la asta o Înspăimînta. Dacă află Gibson? Ți-o amintești pe Felicity Withers? Felicity Withers era o fată de la Ministerul Lucrărilor Publice, pe care o lăsese Însărcinată un pilot francez cu un an Înainte. Se aruncase pe scările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Înainte. Se aruncase pe scările de la John Allen House; urmase un scandal cumplit. Fusese dată afară de la minister, trimisă acasă la părinții ei - un vicar și soția lui - din Birmingham. — Toți am spus c-a fost o toantă, spuse Viv. Dumnezeule, aș vrea să fie aici! Luase... Se uită În jur, și vorbi În șoaptă, a luat niște pilule, nu-i așa? De la un farmacist? Nu știu, zise Betty. — Așa a făcut, zise Viv. SÎnt sigură că a luat. — Poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și altele. Betty stătu o clipă pe gînduri. — Ai putea să te speli cu un jet de apă cu săpun. Se pare că merge. Totuși, ar trebui să nimerești locul respectiv. Sau ai putea folosi, știi și tu, o andrea. — Dumnezeule! exclamă Viv, făcîndu-i-se rău Încă o dată. Nu cred c-aș suporta. Tu ai putea, dac-ai fi În locul meu? Nu știu. S-ar putea, dac-aș fi suficient de Îngrijorată. Nu poți ridica greutăți? — Ce greutăți? Întrebă Viv. — Saci cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de dispreț. — La ce te gîndești? o Întrebă Încet. Crezi că sînt moale, nu-i așa? Așa cum spuneam noi despre Felicity Withers. — Orice fată poate fi prinsă pe picior greșit, zise Betty, dînd din umeri. — Tu n-ai fost niciodată. — Dumnezeule! Betty Își scoase mănușa și bătu ca nebuna În bancă. Mușcă-ți limba. La asta se reduce totul: noroc, ceasul bun sau rău... Umblă din nou prin geantă În căutarea unei brichete. Încă te sfătuiesc să-i spui lui Reggie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]