12,743 matches
-
viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea și o asumă, dar ca temă de cercetare și Îndoială, ca oricare alta, nu mai puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar aproximațiile exteriorului, constituit din probabilități, năluciri, Învelișuri rugoase și opace, cum procedează noua literatură a experienței, a sondajului psihologic, a autenticității centrate pe realitatea interioară a naratorului. Îndoiala ca premisă și mijloc de cunoaștere se extinde firesc și asupra eului, dacă nu chiar pornește din miezul Însuși al individualității, deopotrivă receptor, transmițător și emițător de realitate umană. Regăsim aici o veche tradiție a rigorii, a spiritului critic care, Înainte de a focaliza spre ceilalți, se Întoarce spre sine, cu severitate, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din scrupulul lucid cu care radiografiază invizibilul și imperceptibilul, finețea introspecției În profunzime a individualității, văzută ca o discontinuă interrelaționare complice dintre multiplele euri care compun și recompun identitatea umană. Însuși numele „Claudine”, susține În introducerea la edița americană Joel Agee, pare a sugera mai curând un câmp de energie psihică migratoare, fluidități Încărcate și divergente, nu structura clasică a unui caracter perfect definit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu te comporta ca un imigrant». Scriitorul afirmă că Întreaga sa viață este cuprinsă În acest moment. Imaginea conferită de operă, ca și de acest film pare a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al eului, să nu evite nimic În procesul autoanalizei. Cum am concilia această imagine cu afirmația menționată?” Nu era o contradicție ireconciliabilă. Intensa implicare și detașarea lucidă, amploarea afectivă ca și cea cerebrală serveau incisivei introspecții. „Îl rănesc toate și se poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și cu adevărul său, indiferent, s-ar zice, la ecou, chiar dacă se adresează, vizibil, unui lector virtual și fratern. Adevărul său este terifiant (n-am greși, poate, numindu-l Auschwitz, deși ar fi, probabil, o simplificare), dar asimilarea și transmiterea „eului” către receptor este senină, cordială, chiar afectuoasă. Paradoxul se poate citi și În omul Kertész, de o constantă afabilitate, gentil și glumeț, de o generoasă deschidere spre interlocutor. Cel care a fost atât de timpuriu instruit În ravagiile urii și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă, În care omul pierdut, deposedat de destin, exilat din semnificație, nu mai poate regăsi centrul eului, conștiința de sine. Înlocuirea omului tragic prin dublul său pervertit și burlesc al post-catastrofei nu definește doar cadrul de referință al interogației lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel al lui Keseru. El crede că B. fusese singurul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după terminarea capodoperei sale, Convingere și Retorică, nu doar Își neagă orice identitate, dar potențează, zilnic, incertitudinile chiar asupra „entității” sale, În care vede un perfect vid. Nu este În stare să intre În contact cu exteriorul, nici cu propriul eu. Un fel de treptată anulare de sine. Aidentității și entității, deopotrivă. Existență sterilă, austeră, o non-existență, caz aproape clinic, deși deloc clinic, de mare interes psihologic și literar. Enrico vede socialul ca o realitate tiranică, vulgară, iar interioritatea ca un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
naratorului. Autorul este deposedat de caracterele sale și de raportarea la semenul ideal. „Senzație de gol”, spunea Lucy. „O somație de a te Întoarce la paginile cărții și a Încerca să alături din nou fragmentele de oglindă pentru alcătuirea unui eu coerent.” Și, după o pauză, adresându-se clasei: „Ne-am putea Întreba, În cele din urmă, care este natura vocii neidentificate, cui este adresată opera?”. Nu toți studenții citiseră cartea În această cheie. Unora le plăcuse obsesia gastronomică a romanului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu o adversitate mai categorică decât sunt ale noastre. Garda de Fier este totalitară și în contra democrației. sunt pentru totalitarism și dictatură. Eu sunt contra dictaturii în orice formă s-ar prezenta. De aceea vedeți suntem noi adversari, al doilea eu sunt pentru o alianță externă cu Franța și Anglia și cu marile democrații apusene. Cred că interesul neamului românesc și al țării noastre nu poate fi, în învălmășeala grozavă care amenință, altfel asigurat decât prin aceste alianțe. D-nul Codreanu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o adversitate mai categorică decât sunt ale noastre. De aceea sunt pentru democrație, Dumnealui și Partidul Domniei sale sunt pentru totalitarism și dictatură. Eu sunt contra dictaturii în orice formă s-ar prezenta. De aceea vedeți suntem noi adversari, al doilea eu sunt pentru o alianță externă cu Franța și Anglia și cu marile democrații apusene. Cred că interesul neamului românesc și al țării noastre nu poate fi, în învălmășeala grozavă care amenință, altfel asigurat decât prin aceste alianțe. D-nul Codreanu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să-mi deschid un bar, să o cunosc pe Ingrid Bergman. Atunci chiar credeam că-mi puteam face viața așa cum mi-o doream, că puteam găsi ceva care să mi se potrivească perfect. Începusem să mă pregătesc pentru revoluția propriului eu. De aceea am citit Revoluția agrară și am văzut de trei ori Easy Rider. Cu toate acestea, reveneam în același loc, ca o barcă cu cârma defectă. Nu ajungeam nicăieri. Stăteam și așteptam să revin la mine însumi. Să numesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nucleare, dezintegrarea socialismului, progresul informaticii și al calculatoarelor, fertilizarea artificială, sateliții spion, organe artificiale, roboți... O mulțime de necunoscute. Tot ce-ți pot spune este că m-am trezit în plin război al informațiilor. Calculatoarele ajung să pună stăpânire pe eul oamenilor. Să pună stăpânire? — Cel puțin așa-mi imaginez eu... că o să-și facă de cap o dată ce pun mâna pe informații. A venit chelnerul și ne-a pus în față bibanul și risotto. — Chiar nu înțeleg zise fata, desfăcând peștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în principal, o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și preceptele creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și expresivitatea textelor. În volumul de sonete Valuri împietrite (1941) predomină tema identității eului liric, nedumerit de propria existență, dezorientat, aflat pe o traiectorie descendentă, pășind, împovărat de dureri și neîmpliniri, pe „cărări pierdute-n adâncuri afunde”. Suferința, golul interior, sterilitatea poetică, eșecul îl fac pe poet să caute un remediu în „spuma de
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în ipostaza de critic literar. Interpretare personală a operei lui Bacovia, eseul redefinește „revoluția” poetică drept trecere de la „reprezentarea antropocentrică a eului liric” la „un heterocentrism de factură modernă, dizolvantă”. Capabil să vibreze la unison cu textul comentat, înzestrat cu putere de concretizare a ideilor, F. preferă totuși o critică metodologică uneia de artist: el se bazează constant pe premisele teoretice ale
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
următor cu alte două încercări: Hazard și știință și Antinomia mincinosului. La rubrica „Cronica ideilor”, A. Joltea sondează ideile filosofiei antice grecești în cosmogonia modernă (1987). Rubrica „Eseuri” găzduiește materiale incitante. Astfel, Caius Traian Dragomir scrie despre Lucian Blaga sau Eul între două epoci, Identitatea și identificarea în orizontul culturii, Miorița - fatalism românesc?, Resortul tematic. Floria Bratu inventariază câteva ipostaze ale lecturii operei lui Proust, iar Gh. Vlăduțescu își intitulează un prim articol al anului 1993 Marea ruptură (Filosofia în zorii
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui poet pentru care liricul este funcție ludică, practica jocului și truda asupra cuvântului fiind însăși esența poeziei. „Ipostaza aproape unică a eului - atât cât acesta mai este încă prezent - e aceea a funambulului și saltimbancului, evoluând spectaculos spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
evocare a anotimpurilor, iar avântul imaginativ este frânat de stângăcii evidente. Sunete și culori (1984), mixaj de sorescianism, stănescianism și suprarealism, este cea mai bine realizată dintre cărțile de poezie ale lui F. Punând în valoare sinestezii de tip modern, eul liric devine, o dată în plus, o înfățișare metonimică a universului, plină de sunete nuanțate cromatic și de culori încărcate de note muzicale. Cu versurile pentru copii (și nu numai) din Laleaua și cei trei pitici (1989), poetul își proiectează cititorii
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
și, prin aceasta, pur simbolic. Semnul echinoxului reprezintă o ruptură față de proza anterioară, prin folosirea persoanei întâi și prin alegerea unui final care pune totul sub semnul incertitudinii. Cu poeziile din Mai jos cu o noapte, G. va contura un eu liric neadaptat la real, care încearcă să se refugieze în somn, în moarte sau în iubire. Versurile, de factură tradițională, folosind sistemul prozodic clasic, maschează uneori neliniști și învolburări stranii. Tematica rurală, mult frecventată de poet, nu dă lirismului un
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
personajul principal este un tânăr activist la Centrul Universitar, victimă a inadecvării sale existențiale și, în cele din urmă, sociale. Eroul romanului respinge lumea în care trăiește, realitatea cotidiană devenind pentru el din ce în ce mai apăsătoare, până la a ajunge să-i distrugă eul. Analiza psihologică se centrează pe disecarea acestui psihism zdruncinat, aflat în cădere liberă și din punct de vedere moral, și din acela al desăvârșirii ca individualitate în lume. Nerealizat profesional, personajul intră în politică, căutând o compensație, dar este permanent
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult pe video: mă
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult pe video: mă înregistrez în fiecare zi, de la 7:30 până seara. [...]Nepoții mei vor privi la mine ca la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor și spune
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
premiate de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor, și Catedrala și firul de iarbă (1997). Colaborează cu versuri și recenzii la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]