11,990 matches
-
un tub. Ușor Încruntată, Începe să plimbe sonda pe pielea mea și, imediat, pe ecran apare o imagine blurată alb-negru. Mi se taie respirația. Ăsta e copilul nostru. Înăuntrul meu. Arunc o privire spre Luke, și Îl văd cu ochii lipiți de ecran, transfigurat. — Iată cele patru cămăruțe ale inimii... Ecografa mișcă sonda În jur. — Acum vedem umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
n-o să-i spun lui Luke. Iar asta n-o să strice cu nimic surpriza și momentul magic al nașterii - doar că pentru mine n-o să fie chiar așa o surpriză. Exact. Mă aplec și reușesc să Înșfac stick-ul ecografului. Îl lipesc de gelul de pe stomacul meu - și, imediat, imaginea neclară reapare pe ecran. Am reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și am făcut supă de linte. Dar problema cu frugalitatea e că totul devine atît de plicticos. Ți se ia de supă și de faptul că nu mai cumperi reviste fiindcă sînt așa o risipă inutilă de bani, și să lipești bucățelele de săpun Între ele pînă devin un guguloi imens și respingător. Iar ovăzul bara accesul la crosele de golf ale lui Luke, așa că, În cele din urmă, le-am aruncat la gunoi și În locul lui am cumpărat niște Weetabix
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Archie Swann e cel mai tare din parcare În materie de Încălțăminte din clipa asta și exact modelul ăsta de cizme a apărut În Vogue săptămîna trecută, la rubrica „Cele mai rîvnite“. Am văzut-o pe Fabia cum i se lipesc ochii de ele chiar În clipa În care am ajuns. Fabia ridică ochii și și-i pironește Într-ai mei. Îmi plac cizmele tale, spune. Preț de o fracțiune de secundă, rămîn fără grai. Joacă-ți bine cartea, Becky, joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ceilalți? schimb rapid subiectul. — A, se ocupă Tarkie de ei, spune Suze, privind absent pe fereastră. Îi urmăresc privirea și-l zăresc pe soțul ei Tarquin Împingîndu-l pe finul meu Ernie În jurul cortului, Într-o roabă, cu Clementine În portbebe, lipită la pieptul lui. — Mai vreau! se aude vag scîncitul lui Ernie de afară. Mai vreau, tati! — Așa o să fii și tu peste cîteva luni, Luke, spun cu un zîmbet larg. — Mmm-hmm. Luke ridică din sprîncene și-și scoate BlackBerry-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fii faimoasă, draga mea! spune mama. — N-o să vă uit! Hei, vreți să vedeți ecografia? Îi Întreb, scormonind În geantă, să scot rola de fotografii și i-o Întind mamei. — Uite la el! zice ea, cu răsuflarea tăiată și ochii lipiți de imaginea neclară. Uite, Graham! Primul nostru nepot. Seamănă bucățică ruptă cu mama mea! — Mama ta? răspunde tata nedumerit, Înșfăcînd pozele printate din mîna ei. Ce-ai, femeie, ai orbul găinilor? — Becky, ți-am tricotat cîteva lucrușoare pentru bebeluș, Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe care vrei să le cumperi pentru bebe, spune Suze răbdătoare. Ce-ți mai trebuie? Caută În plicul În care se află biletele. — Poftim. Lista cu articole necesare pentru un nou-născut. Ți-ai luat sterilizator? — Ăă... nu. Mi s-au lipit ochii de un cărucior roșu aprins, cu un coviltir superb, cu buline. Ar arăta foarte bine pe King’s Road. — Sau pernă de gravidă? — Nu. — Intenționezi să folosești o pompă de sîn electrică? — CÎh. Mă trag ușor Înapoi, scîrbită. — Da
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gîndesc la un răspuns normal și prietenos - dar cum să-mi vină un asemenea răspuns? Toată conversația asta e de-o falsitate ucigătoare. Exact În acel moment, ușile liftului se deschid și Adam Farr iese cu pași majestuoși. — Rebecca! Are lipit de față zîmbetul lui stas de director de comunicare corporatistă și tocmai Își strecoară BlackBerry-ul În buzunar. — Ce plăcere să te văd! Da, e adevărat, poate că individul ăsta e tipul cel mai alunecos din toată compania. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
știi și tu cum e, ca Întotdeauna... spune Luke după o pauză. Abia ai loc s-arunci un ac de Înghesuiți ce sîntem la Dorchester... Înfiorător de multă lume... La Dorchester? Privesc absentă telefonul. Apoi, cuprinsă brusc de frisoane, Îl lipesc cît pot de ureche. Nu aud nici o zarvă În fundal. Nu se află Într-o sală de bal plină de lume, așa-i? Minte. — Becky? Mai ești pe fir? — Păi... Îhm... da. SÎnt atît de șocată, că simt că mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
n-am luat decît jacheta. Îi zîmbește, apoi se uită la mine. — Becky, văd că te-ai cam Încălzit În toate... penele alea. Te simți bine? Da... mă simt bine! și dau să suflu niște pene care mi s-au lipit de ruj. E noul concept de fashion al lui Danny. — Aha, iar Venetia aruncă o privire Îndoită mega-eșarfei mele boa. Doar că, știi și tu, nu e prea sănătos să te Încălzești exagerat În timpul sarcinii. Tipic. Mă ia ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mișcări experte. Fusta ei se Învîrtește, și ea Îi zîmbește larg, cu capul pe spate. Se sincronizează perfect. SÎnt cel mai atrăgător cuplu din sală. Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi Întind sacoșele. — Mișto. Privirea ei se lipește lacomă de ele. Ai adus și pantofii? — Evident! zic. Prietenul meu Danny a făcut rost de ei, de la un model de la Paris. Danny Kovitz, designerul? CÎnd scot cutia, simt cum mă năpădește un sentiment de triumf. Nimeni altcineva de pe lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu protecție antișoc și deja recunosc scrisul lui Dave Sharpness, cu markerul negru și gros. Mă Închid În vestibul și sfîșii nerăbdătoare plicul. În el se află un dosar de carton, pe care scrie „Brandon“. Pe partea din față are lipit un post-it, pe care e mîzgălit un mesaj: „Sper că vă va fi de folos. Dacă vă mai pot fi de folos cu ceva, nu ezitați să mă contactați. Al dvs., Dave S“. Îl deschid - și am În mînă absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dacă e Luke, cu alte vești? — Hei, Suze, zic În treacăt, ce-ar fi să te duci tu și să te asiguri că totul e ok? Vin și eu imediat. — Sigur, Încuviințează Suze și-și ia sucul, cu ochii Încă lipiți de poză. Mă duc Întîi să pun asta bine undeva... Aștept pînă a plecat și ușa e bine Închisă, după care mă Îmbărbătez și ridic receptorul. — Alo? — Bună, Becky, se aude vocea familiară, distantă, de la celălalt capăt. — Fabia! respir ușurată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă frec ușor pe burtă, Întrebîndu-mă dacă bebelușul o fi treaz. Poate ar fi bine să-i pun o melodie, poate iese geniu muzical! Învîrt rotița jucăriei muzicale pe care am comandat-o din catalogul Intelligent Baby și mi-o lipesc de burtă. „Bebiță, ia ascultă la asta! E Mozart. Cred. Sau Beethoven sau cineva de genul ăsta.“ Doamne, hai că l-am băgat de tot În ceață. Tocmai mă uit pe cutie să văd dacă melodia e sau nu de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
E deja dilatată patru centimetri! — Iubita mamii, n-are rost să faci una ca asta, mă ia mama de braț, și o văd că mai are un pic și plînge. Acceptă anestezia! Ia medicamentele. Mă simt de parcă aș avea limba lipită cu clei de fundul gurii. — Așa, ăsta e ulei de iasomie, aud În ureche glasul suav al Louisei. O să te dau cu el pe tîmple... — Becky? zice mama Îngrijorată. Mă auzi? — Poate are o contracție! exclamă Suze, luîndu-mi mîna. Bex
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
generații. Șuvoaie de bani venind din afara presei inundă acum mass-media, alterând relațiile profesionale din branșă, golind de sens branduri construite în mai mult de un deceniu.(...) Cinismul devine calitatea fundamentală, bine plătită și admirată, a jurnalistului abțibild, gata să se lipească pe orice parbriz, indiferent de imaginile atroce care se întrezăresc înăuntru". (Către Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu, "Gândul", 21 nov. 2006) Liviu Antonesei: Am văzut la televiziune momentul, apoi am citit și eu Scrisoarea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mâinile. În Antichitate, salutul și datul mâinii demonstra că nu se ascund arme în palme. Astăzi, semnificațiile și formele sunt diferite: dacă palmele sunt întoarse din interior spre exterior se presupune resemnare, pumnii strânși inconștient presupun tensionare, dacă persoana își lipește degetele și depărtează palmele, persoana care salută se crede superioară, gesturile multe în salut, presupun conflicte interioare, amabilitate, lipsa afectivității, succesiune cu reacție de recunoaștere, zâmbet, nemulțumire prin ridicarea sprâncenelor. - despre formele mâinii în spațiu: Retorica gestului face parte dintre
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
vorbește următoarea întâmplare din istoria anecdotică a Europei: Împăratul romano-german Frederic I Barbarossa (1123-1190), după ce a înăbușit răscoala milanezilor din 1162, a poruncit tuturor locuitorilor acestui oraș să vină, sub amenințarea pedepsei cu moartea, să sărute o frunză de smochin lipită de crupa unui măgar. 7. Conotațiile magico-simbolice și valorile numenal-esoterice sunt predominante mai ales la ultimele două degete ale mâinii. Cel de-al patrulea deget al mâinii se numește inelar, din motive bine cunoscute mai ales de femei. Explicația acestui
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cei doi au în jur de douăzeci de ani. Răsar peste tot propozițiuni angelice, care presară poezie peste această narațiune reticentă, rătăcită în labirintul pe care vrem să-l considerăm roman: Știam că, dacă mă întind pe jos ori mă lipesc de un pom, o să mă pătrundă pur și simplu rotirea lumii. Tim e la început pasionat de muzică și profesorul de muzică îi dezvăluie că Cecilia e sfânta care patronează muzica, și deci întreaga carte. Aflăm că vorbele cu care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de un curcubeu de incidente, fragmente din alte povești lipite de cea centrală prin pure coincidențe. Analiza felului cum gândesc eroii este incitantă. Un erou cu adevărat interesant este Harry, adolescentul mânios, care e violent, încearcă un viol chiar, până ce-și găsește o prietenă și se liniștește. Descriindu-l, Lodge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fundal, e treptat urâțită de mâzgălelile trecătorilor. Artiști anonimi o transformă într-o hârcă știrbă, sașie, mustăcioasă și indecentă. Concluzia poetului este, "Era prea bună pentru viața asta". Un cuțit o înjunghie în cele din urmă. A doua zi cineva lipește alt afiș. Poate cei care au batjocorit marea, cerul și tinerețea vor fi mulțumiți: "Acum citim Luptați împotriva cancerului". Instinctul de a distruge e pus față în față cu distrugerea finală a celui vinovat. Eroul lui Larkin în al treilea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o presiune ușoară pentru Z3 și Z4 (zgomote de înălțime joasă) și o presiune mai mare pentru Z1 și Z2 (zgomote de înălțime mare). Freamătul se palpează cel mai bine prin intermediul osului, prin aplicarea feței palmare pe torace (cu degetele lipite). Prezența freamătului atrage atenția asupra existenței suflurilor cardiace, respectiv frecăturii pericardice. Șocul apexian Șocul apexian reprezintă impulsul maximal al cordului, mai precis al ventriculului stâng ce poate fi perceput la nivelul peretelui anterior al toracelui. Excepția apare la bolnavii cu
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
de încet poți tu ca toți fraierii să îți asculte muzica, să îți admire femeia și să moară de ciudă ce bunăciune de mașina ai tu (axel16.voce.ro, 2007) Cum strălucește "marfeta" de telefon la ureche - poate, poate se lipește o pițipoancă (forum.softpedia.com, 2005) ● Sfera catalogărilor depreciative este și ea foarte bogată. Se remarcă o frecvență foarte mare a formațiilor deverbale care au la bază un verb cu trăsătura [+ Destructiv]. Sensurile sunt variate: terminata de Corina ("enervantă, urâtă
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Afirmația că “popoarele nomade se strămută înaintea unei năvăliri, cele așezate rămân lipite de teritoriul lor și năvălirea trece peste ele” aparține istoricului Vasile Pârvan; Capitala Daciei romane se afla la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. 17) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]