12,623 matches
-
terminată după moartea artistului. Genialitatea lui Michelangelo reflectată în artele plastice își găsește corespondența și în creația literară. Sentimentele, trăsăturile profunde și gândurile maestrului Michelangelo și-au găsit expresia, de-a lungul lungii sale vieții, într-o serie de compoziții lirice și în multe scrisori adresate familiei și prietenilor. Fără a fi un literat prin definiție și fără a avea intenția de a-și publica poeziile, Buonarroti a lăsat în urmă multe compoziții în versuri inspirate de Petrarca, așa cum o cereau
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
Buonarroti a lăsat în urmă multe compoziții în versuri inspirate de Petrarca, așa cum o cereau uzanțele vremii. Conform uneia dintre tratatele din secolul al XV-lea ale lui Pietro Bembo, poetul secolului al XIII-lea scria versuri după modelul poeziei lirice. Însă versurile lui Michelangelo nu sunt nici armonioase, nici plăcute auzului, în comparație cu versurile poeților care-l imitau pe Petrarca. Opera lirică a lui Michelangelo este marcată de asprime formală și conceptuală, obscuritate și duritate, care au adus la receptarea negativă
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
din secolul al XV-lea ale lui Pietro Bembo, poetul secolului al XIII-lea scria versuri după modelul poeziei lirice. Însă versurile lui Michelangelo nu sunt nici armonioase, nici plăcute auzului, în comparație cu versurile poeților care-l imitau pe Petrarca. Opera lirică a lui Michelangelo este marcată de asprime formală și conceptuală, obscuritate și duritate, care au adus la receptarea negativă a operei sale poetice de către critcii și consumatorii de poezie ai vremii. În versurile sale se întâlnesc, deseori, considerații artistice și
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
mic grup de prieteni printre care William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge. Acești poeți romantici timpurii au adus o nouă emotivitate și tehnică meditativa în poezie. Apariția lor este marcată de către primul manifest romantic din literatura engleză, "Prefață la balade lirice". Colecția conține în principal poezii ale lui Wordsworth, dar include și "Poezia unui marinar bătrân", o baladă tragică, lungă și impresionantă despre un demon ce întâi omoară și apoi posedă sufletele unui grup de marinari de pe un vapor ce se
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. Poeziile pe care i le-a dedicat, care mai târziu au fost numite „"Sesenheimer Lieder"” (printre care "Willkommen und Abschied", "Mailied", "Heidenröslein") au fost prin puterea lor expresivă „începutul revoluționar al unei epoci lirice noi” ("der revolutionäre Beginn einer neuen lyrischen Epoche"). În vara anului 1771 Goethe și-a susținut disertația juridică. Nu i-a fost aprobată deoarece conținea opinii contrare doctrinelor bisericii. La sfârșitul lunii august 1771 a primit la Frankfurt o licență
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
morale ale societății într-un stil plin de încărcătură emotivă, a consemnat consacrarea lui Goethe ca reprezentant de frunte, necontestat ,al mișcări literare "Sturm und Drang" Timp de cincisprezece ani, inițiată la Strassburg și continuată până la plecarea la Weimar, producția lirică a lui Goethe a fost prestigioasă, de o varietate întinsă, de la ingenuitatea populară din "Heidenröslein" („Măceșul”) până la grația de salon din ciclul "Kleine Blumen, kleine Blätter" („Flori mărunte, frunze mici”). În acest timp a început să lucreze la primele versiuni
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
a creat un nou stil cu particularități de limbaj și estetică proprie. Alt reprezentant al impresionismului este Maurice Ravel. Impresionismul literar a apărut în literatura de limbă germană ca reacție împotriva naturalismului, considerat exagerat și neartistic. Formele preferate sunt poezia lirică, proza scurtă, piese dramatice într-un act, toate slujind modului de exprimare subiectiv. Printre reprezentanții cei mai importanți se numără Arthur Schnitzler,Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke. În Franța corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul. Victor Ieronim
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei. Se stinge din viață pe data de 5 decembrie 1926, fiind înconjurat de prieteni. Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța. Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depășit 18 milioane
Claude Monet () [Corola-website/Science/297862_a_299191]
-
În literatura engleză un grup de poeți sunt considerați reprezentanți de seamă a romantismului, printre care se numără [[Samuel Taylor Coleridge]], [[John Keats]], [[Percy Bysshe Shelley]] și [[William Blake]] urmați mai târziu de [[John Clare]]. Publicarea în 1798 a "Baladelor lirice", cu unele dintre cele mai frumoase poezii ale lui Wordsworth și Coleridge, este adesea considerat momentul începutului mișcării. Majoritatea poeziilor au fost scrise de Wordsworth și multe dintre ele tratează viața săracilor în Districtul Lake, sau sentimentele poetului față de natură
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
dar și criticizat măduva spinării are doua funcții principale raspândit în apele dulci are aspectul unei mese gelatinoase incolore cu forma corpului mereu schimbătoare ghindele sunt folosite pentru alimentarea unui mare număr de animale migratoare sau nu trupa abordează teme lirice precum dualitatea binerău abuzul de putere războiul sexul abuzul de stupefiante și altele după reluarea activității divizionare a participat în cadrul campionatului diviziei întâi religia predominantă în localitate este mahomedanismul sunnit obiectivul era să preia controlul magistralelor ungare gestiune evidența stocurilor
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Își caută dezlegarea în lumea frumosului și a plăcerii, în spiritul romantismului începutului secolului al XIX-lea. Abia în 1895, Heidenstam publică culegerea de versuri, intitulată chiar "Dikter" (Versuri), în care devine el însuși, un patriot înflăcărat și un poet liric puternic, plin de o simțire caldă. Incursiunile istorice sunt profund personale și impregnate de un patriotism luminat. Vagabondajul său prin țări străine, ani de-a rândul, îl consideră acum ca pe o rătăcire regretabilă. În poezia "För mig finns ingen
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
organic atât nefericirea celor umili cât și tristețea fiecăruia. Suferințele celor din jurul său filtrate printr-o mare sensibilitate artistică, s-au transformat fără căutări sterile și fără artificii, în pictură. Din conștientizarea acestor resurse interioare decurge și simplitatea și vibrația lirică a portretelor sale, care prin discreție și demnitate sugerează posterității o întreagă biografie. De aici se observă varietatea, lipsa rețetelor, deoarece Luchian nu a tins niciodată spre originalitate, scheme sau formule, ci a preferat o exprimare exactă a conținutului. Dacă
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Phoenix" și pe "Artemis", e departe de a fi realizat sforțările spre clasicitate pe care le făceau romanticii. Dacă în încercările juvenile mai apăreau construcții în ruină sau piscuri de cremene cu înfățișare de pagodă, în versurile de maturitate apele liricei eminesciene sunt suprafețele lacustre informe, străine de ochiul plastic al artistului. Peisajul preferat al lui Eminescu este pădurea, dar nu ca idilă, ci ca trecere în cosmos, în lumea stelelor. Natura este liniștită, ea șoptește, murmură, apele plâng, izvoarele tremură
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
desene (de ex., poemele "hipergrafologice" ale lui Isidore Isou), sunete (de ex., poemele "tonale" ale lui Marcel Duchamp) sau pagini albe, sfidând chiar definiția literaturii. Același profesor Mihai Floarea menționează că "după clasificarea obișnuită în studiul literaturii, sînt trei: epic, liric și dramatic. În literatura română, această clasificare se face după criteriul raportului dintre subiectul creator și realitatea vizată. Fiecărui gen literar îi corespund numeroase specii literare. Evoluția genurilor literare s-a făcut în funcție de curentele literare. Platon, de exemplu, făcea distincția
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
(n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană (""Il Petrarchismo""). Pe lângă cunoașterea profundă a autorilor clasici și a limbii latine, operele sale scrise în ""volgare"" au
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
Odessa. Aici a fost impresionat de operele poeților liberali ruși din acele timpuri. În anul 1865 a părăsit liceul și și-a petrecut următorii 2 ani predând în Odesa și Basarabia. Între timp a început să-și creeze primele opere lirice și de asemenea, să-și stabilească legături puternice cu mișcările revoluționare rusești și poloneze. La începutul anului 1867, Botev se întoarce în Kalofer unde îl înlocuiește temporar pe tatăl său, acesta fiind bolnav. În mai, în timpul sărbătorii Sf. Chiril și
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
devin prieteni apropiați. Mai târziu avea să descrie această perioadă în lucrările sale. Din 1869 până în 1871 devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume “Cuvântul emigranților bulgari” (“Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și publice operele sale lirice timpurii, în urma colaborării strânse cu revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul ”Libertatea” (“Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar - Liuben Karavelov. În 1873 a editat, de asemenea, ziarul satiric “Ceasul deșteptător” (“Budilnik”), care nu făcea parte din
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
său și să moară pentru el. Inscripția pe piatra funerară spune "Profeția ta s-a adeverit- trăiești în continuare!”. În urma lui Botev a rămas soția sa, Veneta, fiica sa Ivanka și fiul adoptiv Dimitor. În 1875 Botev publică opera sa lirică într-o carte numită “Cântece și poeme”, împreună cu un alt poet revoluționar bulgar și viitor politician, Stefan Stambolov. Poezia lui Botev evidențiază resentimentele oamenilor săraci, împreună cu idei revoluționare ce luptă pentru libertatea lor din mâna tiraniei străine și autohtone, lirica
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
Serghei Alexandrovici Esenin, (în rusă: Сергей Александрович Есенин) (n. 3 octombrie 1895, d. 27 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru. Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune
Serghei Esenin () [Corola-website/Science/298503_a_299832]
-
Oh, doi tineri au ieșit frumos din plante. // Ea - dintr-o șerpească iederă și-a tras / Trupul ca o ceață, ca o amețeală. / El - dintr-un stejar făcut-a primul pas / Dat afară de o sevă inegală" («Geneza»). Nunta eroului său liric, prin „tunelul timpului”, reverberează „familia adâncă” a istoriei neamului său, în spiritul autohton al puternicului cult al perechii: "Nunta pe care am avut-o noi / Cade-n pământ, vâslind din rame roșii, / Pierzând din pitoresc și din văpăi, / Și-ajunge-acolo unde
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
trimite un poruncitor mesaj generației sale: "Ridică-te-n picioare, salută, Generație, / Am scris această carte pe care o ador".» (SSra, I, 247). Comentând "Mieii primi" (1966), Mircea Tomuș remarca și o «regiune calmă» în creația păunesciană din perioada erupției lirice a generației resurecționale, cu versuri ce «nu forțează originalitatea prin mijloace violente, ci se mulțumește doar cu modesta îndeletnicire a exprimării unui conținut liric, în rând cu atâția alți confrați; aici autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Mieii primi" (1966), Mircea Tomuș remarca și o «regiune calmă» în creația păunesciană din perioada erupției lirice a generației resurecționale, cu versuri ce «nu forțează originalitatea prin mijloace violente, ci se mulțumește doar cu modesta îndeletnicire a exprimării unui conținut liric, în rând cu atâția alți confrați; aici autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în grotesc a imaginii sau pentru un anume spirit burlesc în versificare, venind fără îndoială dintr-un fond original, nu este exagerată peste limitele lirismului
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
secunde" (1971), Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a unui Heliade (mai degrabă, decât a lui Macedonski sau Minulescu, despre care s-a vorbit) întreține suflul liric al mai multor poeți uniți într-o singură voce: un autor de imnuri și ode, altul tentat de dimensiunile epopeice ale poeziei, altul, un pamfletar virulent. În orice caz, indiferent de nuanțele atitudinii, Adrian Păunescu este implicat în evenimente, cu
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]