11,906 matches
-
candidații la botez; în acest scop, Chiril al Ierusalimului a scris Catehezele mistagogice (348); ele servesc departajării taberei proto-ortodoxe de alte tabere ale creștinismului primar; Crezul de la Niceea este lipsit de conținut în lipsa cunoașterii dogmelor acestor tabere, conform lui Ehrman menționarea unui singur Dumnezeu servind la departajarea de alți creștini care credeau în 2, 12, 36 sau 365 de Dumnezei; - nevoia de a explica, în consens cu Biblia și cu tradiția, adevărurile de credință contestate sau rău formulate de unii creștini
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
o idee bună despre micul dejun ca și o scoțiană"", pe care unii cititori au luat-o ca o referire la faptul că ea este scoțiană, iar alții că este o referire la bucătăria scoțiană din bancurile cu scoțieni. În afară de menționarea ei ca «stăpâna casei», autorul nu-i oferă nicio descriere fizică și nici măcar nu-i spune prenumele, deși ea a fost identificată cu « Martha » în "Ultima reverență" ("His Last Bow"). În versiunea în limba japoneză a serialului TV "Sherlock Hound
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
el cade fără să-și dea seama într-o transă asemănătoare cu moartea. Acest lucru duce la teama lui de a fi îngropat de viu („Adevărata durere”, spune el, este „să fii îngropat de viu”.). El își subliniază teama prin menționarea mai multor persoane care au fost îngropate de vii. În primul caz, tragicul accident a fost descoperit mult prea târziu, atunci când cripta victimei a fost redeschisă. În altele, victimele au revenit la viață și au reușit să atragă atenția asupra
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
dependent de opiu. Naratorul îl descrie, de asemenea, pe Roderick Usher ca un „consumator irecuperabil de opiu”. S-ar putea argumenta că hipersensibilitatea și ipohondria lui Roderick Usher sunt în concordanță cu simptomele de sevraj ale dependenților de opiu. Multiplele menționări ale opiului de către Poe și descrierile sale exacte cu privire la efectele sale și a simptomelor dependenței de opiu i-au făcut pe mulți să creadă că Poe a experimentat el-însuși opiul și că el ar fi fost dependent de opiu. Adevărul
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
ultimii doi fiind șefi de excavații ale unor situri pretinse davidico-solomonice), că deși unele descoperiri recente ar putea pune la îndoială teoriile lui Finkelstein, teza imperiului unit sub domnia lui David rămâne nesusținută de dovezi arheologice, fie și pe motivul menționării doar în treacăt de către Biblie a realizărilor politice ale regelui Omri, asupra existenței și puterii căruia există dovezi arheologice de netăgăduit. După ea, acest lucru indică resentimentele față de regatul Israel ale autorilor din regatul Iuda. Conform acestui documentar BBC: Sigur
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea. În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
plânge pierderea Templului la zid. „"Itinerarium Burdigalense"”, scris în anul 333, sugerează că în fiecare an, evreii vin la piatra de fundație pentru a plânge și că chiar iși sfâșiau hainele de pe ei în fața zidului. Au parvenit de asemenea diferite menționări, inclusiv ale părinților bisericii, Grigore de Nazians și Jerome în scrisoarea lui către Țefania scrisă în anul 392. În secolul al IV-lea, surse creștine arată că evreii întâmpinau dificultăți mari în a cumpăra dreptul de a se ruga lângă
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
și toate plăcerile noastre au fost distruse.” Există o foarte cunoscută practică de a lăsa rugăciuni scrise în crăpăturile Zidului. Oamenii scriu mesaje cu dorințe, după care le pun în crăpăturile zidului sperând că se vor realiza. Cea mai veche menționare a acestei practici este în "Sefer Tamei Ha-minhagim U’mekorei Ha-dinim" care vorbea de Rabinul Chaim ibn Attar ( d.1743). Mai mult de un milion de mesaje sunt puse în zid anual. A devenit deja o tradiție ca demnitarii străini
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele "Villa Ohthunth" este din 1320, iar în 1329 cu toponimul "Ahthon". Din 1456 apare sub denumirea actuală "Ayton". În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor. În secolul al
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
tranziție de la starea de cnezialitate spre cea de nobiliaritate a elitelor românești, proces sincron cu translația de la confesiunea ortodoxă la cea catolică, această dublă subordonare față de regalitatea maghiară constituia un deziderat parțial realizat. Doar în acest sens s-ar justifica menționarea papei Grigorie XII în textul invocat. Pentru secolul al XVI-lea, transferul edificiului către nemeșimea locală calvinizată trebuie neapărat luat în calcul, dovada constituind-o tencuirea suprafeței pictate a zidurilor; durata înstrăinării bisericii nu se cunoaște. Revenit în posesia obștii
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
în povestiri, dar împrumuta multe evenimente din povestiri canonice precum "Scandal în Boemia" și "Ultima problemă". De asemenea, a avut elemente din "Un studiu în roșu", "Semnul celor patru", "Misterul din Valea Boscombe" și "Traducătorul de greacă". Ea include prima menționare a frazei "Elementar, dragul meu Watson". În timp ce Conan Doyle a scris versiunea originală, nu este clar cât de mult din materialul sau s-a păstrat în piesa care s-a jucat și cât îi aparține lui Gillette. Conan Doyle și
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
procesului de beatificare care este în curs de desfășurare. Pentru cei din afara această procedură de tip contradictoriu este internă biserici catolice și cu greu poate să fie verificată în toate detaliile de către un autor sau un organism exterior acestei instituții. Menționarea acestor fenomene este întotdeauna inevitabilă când este vorba de viață Marthei Robin. În plus, posibilele fenomene mistice despre care se face mențiune, oricât de spectaculare ar putea să pară, nu sunt decât manifestarea unei vieți spirituale interioare. Ele trebuiesc înțelese
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
În afară de China, nu există mențiuni asupra folosinței furnalelor. În schimb fierul a fost obținut prin procedeul de reducție directă în cuptoare pentru producerea lupelor de fier. Aceste cuptoare nu se pot considera furnale, de fapt termenul este aplicat greșit la menționarea lor. În Europa acest procedeu a fost folosit de Celtici, Greci, Romani, Carthagieni. Câteva exemple au mai fost găsite în Franța, alte materiale găsite în Tunisia, dovedind folosința cuptoarelor și în Antioch în perioada Elenistică. Puține se știu despre producția
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
a fost complet distrusă în anul 1028 după o altă invazie maghiară. Descoperirile arheologice certifică existența unor sate în zona orașului actual și împrejurimi, începând cu secolul al XI-lea. Din aceeași perioadă, respectiv anii 1080 - 1090 datează și prima menționare scrisă a toponimului "Orod". Tot ceea ce a rămas din vechea reședință ecleziastă și comunitară, sunt ruinele catedralei din Vladimirescu, indicând poziția lui "veterum Orod" (vechiul Arad). Începând cu secolul al XV-lea, documentele menționează Aradul ca fiind "civitas" sau "oppidum
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
loc în 922 î.e.n. Astfel Yahwistul este cea mai veche sursă. atribuie sursei yahwiste descrierile antropomorfe ale lui Yahwe, vizitele făcute de către Yahwe în persoană și utilizarea numelui personal anterior evenimentelor din capitolul 3 al Exodului. Ipoteza nu atrubuie "toate" menționările numelui de "Yahweh" sursei yahwiste -- documentele din sursa Deuteronomistă, sursa Elohistă precum și cea preoțească toate conțin numeroasele menționări ale numelui personal de "Yahweh", însă sursa Yahwistă este unica care folosește acest nume înainte de Exodul 3. Fiind axată pe narațiuni din
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Yahwe, vizitele făcute de către Yahwe în persoană și utilizarea numelui personal anterior evenimentelor din capitolul 3 al Exodului. Ipoteza nu atrubuie "toate" menționările numelui de "Yahweh" sursei yahwiste -- documentele din sursa Deuteronomistă, sursa Elohistă precum și cea preoțească toate conțin numeroasele menționări ale numelui personal de "Yahweh", însă sursa Yahwistă este unica care folosește acest nume înainte de Exodul 3. Fiind axată pe narațiuni din care este compusă o jumătate din Geneză și o jumătate din Exod, precum și fragmente din Numeri, sursa Yahwistă
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
ale acestei familii au fost conferite pe rând de administrațiile istorice moldovenești și habsburgice, respectiv confirmate de Regele Carol I al României, Regele Ferdinand I al României, Regele Carol al II-lea al României și Regele Mihai al României. Cărți Menționări ale familiei în lucrări celebre Cercetători: Sergiu Groholski-Miclescu, Sever Zotta, Nicolae Costin, Constantin Filipescu ș.a.
Familia Volcinschi () [Corola-website/Science/329859_a_331188]
-
(în ), cunoscut și sub denumirea de Catedrala Sf. Iacob din Insbruck (în ), este catedrala episcopală a Diecezei romano-catolice de Innsbruck. Se presupune că prima menționare a bisericii are loc într-un contract din 1180 ca „ecclesia in foro” erwähnte Kirche bereits 1181. Din anul 1270 datează prima atestare documentare a unei "biserici cu hramul Sf. Iacob" la Innsbruck. Biserica gotică a fost reprezentată în 1494
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
înființării eparhiei. Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentară, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
trei grupuri: vikingii, musulmanii și ungurii. Pe termen scurt, invaziile au produs uriașe pierderi materiale și umane dar, pe termen lung, toate aceste grupuri au fost absorbite de populația europeană și au devenit elemente constituente ale noii civilizații europene . Prima menționare a războinicilor maghiari datează de la începutul secolului al IX-lea. În 811, hanul bulgar Krum a primit ajutorul maghiarilor împotriva împăratului bizantin Nicefor I Genikos, pe care l-a învins în bătălia din Pasul Vărbița din Munții Balcani. Cronicarul grec
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
cea Făgăraș - Sibiu. În anul 2011 comunitatea săsească a satului mai era compusă din 22 de locuitori. Așezarea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1377 în listele fiscale papale ("Rudbertus de Parvo Promotorio"), cea de a doua menționare fiind în 1434 cand apare sub numele de ""Kyssenk"". În secolele care au urmat, Cincșor devine un adevărat bastion pe cursul Oltului în calea popoarelor migratoare, turcilor și tătarilor. Din această perioadă timpurie datează și biserica fortificată. Localitatea a aparținut
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
Răscoalei lui Hmelnițki, Primul Război Nordic și a Războiului polono-suedez (Potopul). În timpul „Potopului”, el a folosit cu succes tacticile războiului de gherilă, contribuind în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Rolul foarte important la lui în istoria Poloniei este subliniat prin menționarea sa în versurile imnului național. Stefan Czarniecki în 1599 pe moșia familiei din Czarnca (în apropiere de Włoszczowa), într-o familie de șleahtici. Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută. Cei mai mulți istorici consideră că s-a născut în 1599
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
în budism masturbarea și permiterea ei depind cel mai adesea de circumstanțe, depinzând de nivelul propriu de urmare a preceptelor și de a avea sau nu statut de monah. Povestea biblică a lui Onan este în mod tradițional legată de menționarea masturbării și de o condamnare a ei, dar actul descris în această povestire este coitus interruptus, nu masturbarea. Nu există nicio afirmație explicită în Biblie din care să rezulte că masturbarea ar constitui un păcat, dar emisia de spermă este
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Cappelli a întreprins o cercetare „cu privire la problema masturbării de-a lungul primului mileniu. Printre concluziile sale: (1) Nicăieri în Vechiul sau Noul Testament nu există o confruntare explicită cu subiectul masturbării. (2) Cappelli nu a găsit printre scrierile Părinților Apostolici nicio menționare a masturbării. (3) Primele referiri explicite la masturbare apar în "penitențialul" anglo-saxon și celtic din secolul a VI-lea în care subiectul este tratat în mod practic și din punct de vedere juridic. (4) Ar fi totuși greșit să interpretăm
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
ar data lucrarea neobișnuit de devreme, prin urmare nu este o identitate ușor de stabilit. Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în "Anale": Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente: Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanțiu, Severus, Eusebiu din Cezareea și Augustin nu fac nicio referință
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]