12,372 matches
-
până în 11 august, vă recomandăm să vă înscrieți până la data de 1 iulie. Pentru restul atelierelor, termenul limită de înscriere este 1 August.</spân></spân></p> Programul din acest an cuprinde: 14 cursuri; 4 ateliere (teatru, film documentar și desen narativ + modelaj în lut) pentru copiii și tinerii din Telciu și din localitățile învecinate; două spectacole de teatru; 5 seri de proiecții de film; lansări de cărți și reviste; dezbateri și excursii. Mai multe detalii despre conținutul acestei ediții puteți găsi
Școala de vară de la Telciu, 13-20 august 2017 /// Apel pentru înscrieri () [Corola-website/Science/296192_a_297521]
-
și conservator, al „salvatorului”. Și pentru că astfel integrează viața sa și circumstanțele sinuciderii sale într-o poveste care nu lucrează împotriva intereselor fetelor rome asemenea Szomnei și împotriva comunității din care aceasta provenea. Același eveniment este reconstruit printr-o tehnică narativa asemănătoare celei folosite de Ryunosuke Akutagawa în povestirile În crâng și Rashomon. Circumstanțele sinuciderii Szomnei, și povestea vieții ei, sunt redate prin intermediul unor relatări cu autori diferiți - vecinele, părinții, profesoara, preotul etc. Dar aici nu este vorba despre un simplu
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
un ansamblu relativ coerent de mituri, întâmplări care descriu o anumită religie sau un sistem de valori. Cuvântul "mitologie" provine din limba greacă (μυθολογία), din fuziunea cuvintelor "mythos" ("poveste" sau "legendă") și "logos" ("cuvânt"). În general, miturile sunt opere literare narative tradiționale care au rolul de a explica diferite fenomene ale naturii, originea omului și a animalelor, etc. De obicei, miturile implică prezența unui element sacru, a unor zeități, a unor forțe fabuloase, supraomenești. Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferențele
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
unde găsește cele mai propice condiții pentru dezvoltare. Un proiecționist, "Edwin S. Poter", preia compania de producție a filmelor proprietate a lui Edison în anul 1901. Trece la realizarea de filme de ficțiune. Nou este că acestea sunt "cadre" legate narativ. Reprezentativ este producția "„The Great Train Robbery”" (1903) care transformă filmul într-un "spectacol comercial". Acesta se remarcă prin schimbari rapide de locații, acțiuni cu tren în mișcare. Pleacă de la compania lui Edison la compania "„Famous Players”" (apoi "„Paramount”"), unde
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
Dune 7". După publicarea celor șase romane a căror acțiune se petrece înaintea evenimentelor seriei originale, Brian Herbert și Anderson au lansat "Hunters of Dune" (2006) și "Sandworms of Dune" (2007), completând dezvoltarea cronologică a seriei originale și legând firele narative începute de Frank Herbert în "Ereticii Dunei". În prefața cărții "Hunters of Dune" (2006), Brian Herbert și Kevin J. Anderson au menționat că au în plan să scrie în continuare romane "Dune" după terminarea proiectului "Dune 7". În 2006, ei
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
mai mici cred că așa a fost. Nu, ce să crezi în minciuni? Niciodată n-o existat oameni care să creadă, chiar dacă n-o știut carte." Inserția în „timpul mitic” este dată de formule inițiale și finale, care fixează timpul narativ în care se proiectează acțiunea, iar la sfârșit închide această buclă temporală, prin revenirea în timpul real. Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive și dezvoltate, precizând și atitudinea naratorului față de faptele povestite și caracterul lor miraculos, aproape paradoxal, dar toate
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
lingură scurtă, să nu mai aștepte nimica de la mine cine-ascultă; iar descălecând de dupa șea, aștept un bacșiș de la cine mi-o da: Basm băsmuit,/ Gură i-a trosnit,/Și cu lucruri bune i s-a umplut". Formulele mediane mențin discursul narativ în același timp al fabulei, făcând conexiunea între secvențele narative, arătând durată, continuitatea, deplasarea fără sfârșit: "Și se luptară,/ Și se luptară,/ Zi de vară până seara" sau "Zi de vară/ Până seara,/ Cale lungă,/ Să-i ajungă." Basmul nuvelistic
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
iar descălecând de dupa șea, aștept un bacșiș de la cine mi-o da: Basm băsmuit,/ Gură i-a trosnit,/Și cu lucruri bune i s-a umplut". Formulele mediane mențin discursul narativ în același timp al fabulei, făcând conexiunea între secvențele narative, arătând durată, continuitatea, deplasarea fără sfârșit: "Și se luptară,/ Și se luptară,/ Zi de vară până seara" sau "Zi de vară/ Până seara,/ Cale lungă,/ Să-i ajungă." Basmul nuvelistic este o narațiune cu caracter general, în care eroul este
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este "Dănilă Prepeleac", de Ion Creangă. Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând funcțiile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasca. Scriitorii
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Scriitorii devin ei înșiși autori de basme, cunoscuți fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu. Basmul cult, împlinit printr-o inserție expresiva specifică stilului marilor scriitori, isi armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluenta discursiva, preluând viziunea scriitorului și integrînd teme și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoană a treia cu persoana întâi
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care ai conferă originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, si in acelasi timp reduce caracterul convențional al unor secvențe narative, adaugîndu-le semnificații și efecte specifice literaturii culte. G. Călinescu numea basmul cult “o oglindire a vieții în moduri fabuloase”, “un gen vast, depășind cu mult românul, fiind mitologie, etică, știința, observație morală etc. Caracteristică lui este că eroii nu sunt
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
momentele subiectului: situația inițială de echilibru, intrigă (evenimentul care dereglează echilibrul inițial), acțiunea de restabilire a echilibrului (călătoria eroului, apariția donatorului și ajutoarelor, trecerea probelor), deznodământul (refacerea echilibrumul, răsplată eroului și pedepsirea rău făcătorului). În basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice și propriului său stil. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. Particularitățile basmului cult: Toate basmele din lume corespund unui
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice și propriului său stil. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. Particularitățile basmului cult: Toate basmele din lume corespund unui set de scheme narative arhetipale. O clasificare extrem de precisă a fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925), completată mai apoi de un american, de Stith Thompson. Clasificarea Aarne-Thompson include azi 2 340 tipuri diferite de basme. Folcloristul rus Vladimir Propp în
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
dezvoltat naratologia, o știință care studiază elementele din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai mult decat meritorii. Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o reinterpretare a conținutului lor. Recent a apărut și opera analitică a Clarissei Pinkola Estés pe un corpus de basme populare, de fabule și de mituri, pornind de la o
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Dragomir despre originea istroromânilor, care optează pentru ideea originii lor sud-dunărene, iar în 1925 o lucrare a lui Tache Papahagi despre moți, în care se subliniază asemănările dintre aceștia și istroromâni. A doua carte în limba istroromână, conținând texte poetice, narative, religioase și moralizatoare populare, este publicată în 1928 de folcloristul și istoricul literar Leca Morariu. În anii 1930 apare un jurnal de călătorie al lui Emil Panaitescu, directorul Școlii Române din Roma și își publică rezultatele cercetărilor de teren folcloristul
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
studiile speciale ale istoriei. Dintre profesorii de la facultatea de drept, cel care a avut o influență nemijlocit legată de viitoarea colecție de documente maramureșene a fost Gustav Wenzel. Era unul dintre cei mai prolifici editori directori ai izvoarelor diplomatice și narative privind istoria Ungariei medievale. De altfel, între lucrările sale este de menționat opul de documente maramureșene publicate în rezumat, apărut în anul 1857. În 1866, ultimul an de studii al lui Ioan Mihályi, Wenzel a fost numit rector al Universității
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
se apropie de literatura română veche, studiază varii aspecte legate de începuturile culturii române și interferența acesteia cu cultura altor popoare europene. Astfel, ia naștere masivul volum "Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi" (1972). Concluziile sunt revelatoare. Texte narative și juridice bizantino-slave atestă nivelul ridicat de cultură al cărturarilor români din secolele XV, XVI, XVII, care, la un moment dat, au devenit chiar „furnizori și păstrători” ai unor manuscrise importante pentru toate popoarele din aria de cuprindere culturală a
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Mazilu, Ovidiu Pecican, Mihai Ungheanu. Narațiunea despre aduce în discuție un mit fundamental al culturii române, mitul romanității românilor și al ortodoxismului și al superiorității lui față de catolicism. Ovidiu Pecican observă că textul este hibrid, fiind alcătuit din două părți narative, anume "Gesta lui Roman și Vlahata" și, respectiv, "Legenda lui Dragoș Vodă", continuate prin niște anale moldovenești care se opresc odată cu începutul domniei lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504 - 1517). Conform aceluiași, narațiunea despre eroii eponimi ai românilor
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
lui Baroja. Cela își amintește de calitatea proastă a coșciugului, deoarece după începerea ploii lemnul, murdărindu-i hainele. De asemenea scriitorul american John Dos Passos și-a exprimat admirația și îndatorirea față de Baroja. Baroja a cultivat în mod deosebit genul narativ, dar s-a apropiat de multe ori și de eseu, și uneori de teatru, poezie („"Canciones del suburbio"”, „"Cântece din suburbie"”) sau biografie. Însuși autorul și-a grupat romanele, într-un mod oarecum arbitrar, în zece trilogii și unele tetralogii
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
Patrick Victor Martindale White (n.28 mai 1912, Londra - d. 30 septembrie 1990, Sydney) a fost scriitor australian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1973. ""...pentru artă lui narativa, precumpănitor epica și psihologică, prin care un nou continent s-a inserat în literatură . "." Născut în 1912, în Anglia, a fost dus în Australia în același an, de părinții săi, care se trăgeau dintr-o familie de imigranți britanici. După ce
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
nimic nu s-a materializat. Totuși sezonul 8 a continuat în variantă de bandă desenată produsă de Dark Horse Comics. Fiecare episod din Buffy presupune o poveste de sine stătătoare, având în componență și elemente ce adaugă la un fir narativ alternativ ce se dezvoltă pe durata tuturor episoadelor. Serialul este în principal o dramă în combinație cu elemente comice abundente, iar unele episoade conțin și elemente ale altor genuri precum horror, romance, science fiction și chiar elemente de musical. În
Buffy, spaima vampirilor () [Corola-website/Science/308688_a_310017]
-
în universul "YuYu Hakusho". Le-a creat ca pe niște locuri în care o persoană nu poate ajunge folosind tehnologie modernă, ci mai degrabă sub forma unui spirit lipsit de un corp material. Totuși, ideea de puteri „teritoriale” din arcul narativ al lui Sensui a fost pariodiat dintr-o lucrare separată, al cărui nume nu a putut a fost menționat, aparținând lui Yasutaka Tsutsui. Pentru crearea desenelor, Togashi a folosit stilouri pentru desen tehnic și stilouri "Kabura". În timp ce stilul său a
YuYu Hakusho () [Corola-website/Science/308034_a_309363]
-
dezamăgitoare în America, filmul a cunoscut succesul comercial și de critică în Europa și Japonia. După moartea lui Beverly, Herbert s-a căsătorit cu Theresa Shackleford în 1985, anul în care a publicat "Canonicatul Dunei", care a legat multe fire narative ale seriei. Aceasta avea să fie ultima operă scrisă de Herbert (antologia "Eye" a apărut în același an, iar "Man of Two Worlds" în 1986). A murit în urma unei masive embolii pulmonare în timp ce se afla în convalescență după operația de
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
noiembrie 1963), nume scris mai ales sub formă C. S. Lewis, a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și românele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii "Cronicile din Narnia". Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului român "Stăpânul inelelor". Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar the Inklings. s-a născut în
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
de pe malul Bistriței o povestesc de generații, îmbogățind-o an de an cu noi "adaosuri și scornituri", după închipurile oamenilor ce erau mereu avizi de "întâmplări de dincolo de fire". Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanțarea acestuia de evenimente.
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]