12,197 matches
-
fie prin ceea ce putem numi lumea cotidianului (mama, ca Vestală a focului, dar și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea narativă funcțională poate fi considerat mitul, foarte activ în structurile de mentalitate ale medievalității românești, prins într-un "reglaj" continuu între trecut, realitate și imaginar, dar și între acesta și mozaicul istoric (când se blochează timpul și narațiunea, precum în miturile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
târziu, în ultimii ani ai secolului al XVII-lea, când un Constantin Cantacuzino stolnicul, spirit eminamente pozitiv, nu mai este dispus să-și întemeieze judecățile decât pe izvoare certe. Istoriografii români (pentru noi și "scriitori") de dinaintea lui oficializaseră acele construcții narative care își alegeau subiectele cu predilecție din perioada "începuturilor". Așa s-a făcut că letopisețele (dar nu numai ele), înglobând în firul expunerii surse diverse, au transcris - pentru primele "momente" de care românitatea "își aducea aminte" - niște splendide povestiri (tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cuprinse în Letopisețul Cantacuzinesc și cu cronica lui Ureche, configurează în palierul culturii scrise perimetrul sacru al mitului etnogenezei, dat de "descălecatul" lui Traian (numit sau nu), cu totul diferit de vaga întemeiere datorată fraților eponimi. Acest din urmă motiv narativ al originii așeza imaginarul popular românesc în rândul tradițiilor din spațiul european care aveau ca model imaginea fondatorilor mitici ai civilizației Romei: Romulus și Remus.26 Istoria trece în mit prin sacrificiu, iar civilizația supraviețuiește prin urmele ei materiale și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
circulat mult în narațiunile moldovenești și în scrierile de tip compilativ din secolul XVII. Oficializarea în epocă a glisărilor de semnificație, pe care le regăsim și la Miron Costin, și modificarea liniei cronologice a faptelor au fost posibile datorită schemei narative a mitului. Iată cum imaginarul, prin filtrul cult de această dată, își depășește funcția pasivă de receptacol al istoriei și se întoarce înspre ea, prin cronică. Negru-vodă rămâne prototipul mitic pentru întemeietorul de țară și de biserici. Iconografii de la Curtea de Argeș
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru cea a romanelor cavalerești occidentale. Istorii sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții magice sporite de emergența miraculosului creștin, cărțile populare au fost adaptate și pe alocuri reformulate în spiritul tradiției locului, dar tot pe schemele unei gândiri arhetipale. O primă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-o manieră pur creștină păgânitatea sau bestiile stihiale (ce reprezintă diformul și lumea sălbatică), împlinind astfel rolul de întemeietor de lumi "normale". Sitaute între cult și folcloric, imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumi "normale". Sitaute între cult și folcloric, imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de imaginarul regalității misogine (sub influența bisericii), cărțile populare ar fi trebuit să aibă ca subiect mai degrabă o lume feminină, a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe această temă). Iată, pe verticală și pe orizontală, formele simbolice ale spațiului familial și principalele reprezentări ale vieții terestre proiectate în imaginar, dar surprinse și în textele medievale. Evenimentele vieții laice împart existența în: "istorie" politică (spre exemplu, temporalitatea narativă în letopisețe sau în cronici; timpul bătăliilor și al victoriilor; secvența temporală a tratativelor, a primirii solilor sau a aplicării pedepselor politice), timp social (judecata; munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria, înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Andrei Pippidi sau Dan-Horia Mazilu, conferă imaginii despre sine a comunității românești medievale o trăsătură surprinzătoare: un grad ridicat de coerență, datorat tipului de cultură predominant orală (de unde nevoia de structurare, chiar de schematizare a discursurilor colective și a nucleelor narative memorate). Prin extrapolarea cercetărilor și asupra relațiilor dintre "martorii" locali, de ordin istoriografic sau iconografic, și alții externi, nu doar de proveniență bizantină și post-bizantină, ci și occidentală, s-ar putea afla răspunsuri la unele întrebări legate de asemănarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mentalitatea, v. Martin I 6-14. 3 Pentru istoricul conceptului de ev mediu, v. și Le Goff, Il Medioevo; Gatto; Sergi; Smalley. 4 Vezi Folz: Acte de cancelarie, reprezentări figurative, rituri liturgice, semne exterioare (veșminte și embleme), iată, pe lângă unele texte narative, mijloacele noastre de informare pentru prima parte a evului mediu. (L'idée d'Empire en Occident du Vè au XIVè siècle. Paris: Aubier, 1953, apud Le Goff, Imaginarul medieval 447). 5 Schramm, Percy Ernst. "Die Staatssymbolik des Mittelalters". X Congresso
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de funcția imaginativă a gândirii colective. 16 Includ în lista creațiilor românești "literare", din evul mediu, și această lucrare, iluministă prin spiritul ironic și general baroc și prin apartenența la vârsta emancipării culturale din secolul XVIII. Consider însă că substanța narativă a epopeii este de tip medieval. O integrez așadar ca "martor" în seria respectivă, ca reflectare - chiar dacă parodică, poate cu atât mai interesant - a unor topoï medievali ai imaginarului (de ordin istoric, politic, legendar și simbolic, social și cultural). Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
46 Beneficiarii creditelor, precum și persoanele desemnate în calitate de producător nu pot solicita noi credite în cazul în care au fost încălcate termenele legale. Articolul 47 (1) Filmul dificil se caracterizează prin: ... - nivel ridicat de risc creativ; - înnoirea limbajului cinematografic prin modalități narative și de exprimare inedite; - oferirea unei alternative artistice la cinematograful comercial. (2) Filmul dificil atinge cel puțin 3 dintre următoarele obiective: ... - sunt filme de interes cultural de mare complexitate și a căror realizare prezintă un grad sporit de dificultate; - implementează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180483_a_181812]
-
aport de originalitate. În acest sens, trebuie amintite inserțiile comparatiste, cu toate că al doilea termen adus în discuție, literatura lui G. Călinescu, pare oarecum neașteptat, având în vedere deosebirile frapante dintre temperamentele și stilurile celor doi scriitori. Volumul Ipostaze lirice și narative (1999) se află sub semnul declarat al opiniilor exprimate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Dacă unele studii, precum cele despre polonezii Czeslaw Milosz și Wislawa Szymborska ori despre bulgarii A. Konstantinov și E. Stanev, completează tabloul răspândirii literaturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
completează tabloul răspândirii literaturilor slave în spațiul românesc, cele mai multe comentarii pun în lumină caracterele „corintice” ale lucrărilor unor scriitori polonezi și bulgari, raportați adesea la cei români. Sub acest raport, se subliniază, mai întâi, rolul viziunii mitologice în edificarea structurilor narative ( B. Schulz, Ștefan Bănulescu și I. Radicikov), precum și rolul mitului în reconstituirea sistemului axiologic, apoi este pusă în lumină literatura ca reconstrucție alegorică a unor lumi depărtate (A. Kușniewicz). La acestea se adaugă evidențierea câtorva trăsături ale balcanismului literar: cultivarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
românește, demers pe care îl încheie cu un tablou al transpunerilor din ultimul deceniu. De altfel, în activitatea lui G. intră un capitol important dedicat traducerilor din limba polonă. SCRIERI: Maria Da¸browska. Proza interbelică, București, 1996; Ipostaze lirice și narative, București, 1999; Scriitori polonezi (secolul XX), București, 2002. Traduceri: Henryk Markiewicz, Conceptele științelor literaturii, București, 1988; Jakub Karpinski, A.B.C.-ul democrației, București, 1993; Michalina Wislocka, Arta iubirii, București, 1994; Piotr Wierzbicki, Structura minciunii, București, 1996; Stanislaw Lem, Întoarcerea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
mari, pref. trad., București, 2003; Iuri Andruhovâci, Andrzej Stasiuk, Europa mea, pref. Cornel Ungureanu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Cristina Sârbu, „M. Da¸browska. Proza interbelică”, RSL, 1997; Mihai Mitu, Literatura Polska, II, Varșovia, 2000, 581; Sabra Daici, „Ipostaze lirice și narative”, RSL, 2001; Stan Velea, Literatura polonă în România, București, 2001, 343-344, 361, 363, 373; Stan Velea, Maximum de sensuri în minimum de cuvinte, OC, 2003, 173; Stan Velea, Cracovia - iradieri europene, „Dilema”, 2003, 531; Nicolae Mareș, Metropole culturale europene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
foarte concretă a propriului spațiu interior - „stau în mine zăvorât ca-ntr-o chilie”. De obicei el nu se poate dezlipi de mediul proxim, de micile întâmplări cotidiene, de unde o versificare a imediatului, cu aglutinări de imagini și enunțuri oarecum narative. Actul poetic ar consta la el doar în a găsi un nume pentru ce vede, o comparație, o metaforă, o formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
fără substanță. Pentru cei din vârf și pentru cei de jos, visul american Își pierde luciul și Îi lasă pe americani În voia soartei. Numai cu fervoarea religioasă, de care să ne agățăm, am devenit un popor ales fără un narativ - transformând America Într-un loc mai periculos și singuratic. Atât timp cât fervoarea religioasă era Îmbinată cu succesul personal, ideea de popor ales a ajutat promovarea mobilității sociale și a spiritului democratic În America. Acum - când visul american de succes personal este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
scrierile de orientare sociologică și le concepe ca pe niște „studii asupra sufletului și vieții țărănești”. O manieră de abordare de sorginte poporanistă, de pe urma căreia și literatura lui are de câștigat. Relevând o plăcere, ca de șezătoare, a istorisirii, suita narativă Din povestirile unui vânător de lupi (1912), cam simpluță altminteri, e înviorată de buna intuiție a sufletului infantil. Povestind, autorul își exercită pornirea de a instrui, de a lămuri pe cei înțeleniți în neștiință. Și, totodată, de a tâlcui întâmplările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
A pentru coordonare, dacă nominalele implicate sunt pronume de persoana 1 sau 2 și pivotul S/O, pentru restul situațiilor de coordonare și pentru relativizare. Explicația acestei diferențe între cele două limbi constă, potrivit lui Dixon (1994: 220), în stilul lor narativ diferit: poveștile din dyirbal au un stil asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvență foarte mare în texte a persoanelor 1 și 2, în poziții
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvență foarte mare în texte a persoanelor 1 și 2, în poziții agentive, S sau A, care, pentru derularea narativă, apar des coordonate. Prin urmare, este vorba mai mult de o anumită obișnuință de a povesti a societății, decât de o regulă de funcționare a limbii. O aplicare a antipasivului în toate aceste situații ar fi complicat mult structura textului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apar des coordonate. Prin urmare, este vorba mai mult de o anumită obișnuință de a povesti a societății, decât de o regulă de funcționare a limbii. O aplicare a antipasivului în toate aceste situații ar fi complicat mult structura textului narativ. Alte limbi care folosesc pivot mixt sunt: ciukota, eschimosa din Groenlanda, tongana. Manning (1996: 33) a formulat observația că în limbile cu pivot mixt unele proprietăți − numeroase − sunt sensibile la noțiunea de subiect de adâncime, iar altele, la relațiile gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
topicul (Dixon 1987: 5), dar există și opinia că ergativitatea discursivă este un fenomen textual și discursiv amplu, care apare, în măsură mai mare sau mai mică, în orice tip de text. Du Bois (1987), analizând un corpus de texte narative din limba sacapultec, ajunge la concluzia că există o preferință sistematică în discurs pentru o anumită configurație a argumentelor lexicale în structura de suprafață. Această preferință este numită structură argumentală preferată (engl. Preferred Argument Structure). În limba sacapultec, există două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și tiparul nominativ din indo-europeană reprezintă stadii diferite ale aceleiași logici de reînnoire a sistemului. În cele două limbi supuse analizei − hindi și urdu − paradigma verbală pare ciudată: formele nemarcate sunt subjonctivul, care are numai terminații de persoană și trecutul narativ/anterior, care are numai terminații de gen și de număr, iar prezentul este marcat. Marcarea sau lipsa acesteia este produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]