12,604 matches
-
acestora. Thomas și Killmann (1974) au identificat cinci stiluri de abordare a conflictului: 1. Evitarea propriilor interese, precum și pe cele ale persoanei implicate pentru a nu declanșa conflictul; 2. Acordul/ satisfacerea interesului celeilalte persoane sacrificând interesele personale; 13 3. Competiția - opusă cooperării - se folosesc toate mijloacele pentru a câștiga; 4. Colaborarea - opusă evitării - se colaborează cu adversarii pentru a găsi soluția care să satisfacă pe deplin ambele părți. 5. Compromisul - intermediar între cooperare și asertivitate. În ultimii ani, preocupările științifice privind
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
a conflictului: 1. Evitarea propriilor interese, precum și pe cele ale persoanei implicate pentru a nu declanșa conflictul; 2. Acordul/ satisfacerea interesului celeilalte persoane sacrificând interesele personale; 13 3. Competiția - opusă cooperării - se folosesc toate mijloacele pentru a câștiga; 4. Colaborarea - opusă evitării - se colaborează cu adversarii pentru a găsi soluția care să satisfacă pe deplin ambele părți. 5. Compromisul - intermediar între cooperare și asertivitate. În ultimii ani, preocupările științifice privind căile de a face față conflictelor au dus la găsirea și
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea scrisă după 1990 urmează însă cu preponderență calea spre depășirea concretului, către tărâmuri ale transcendenței. În poezie își face tot mai mult simțită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Vasile Pârvan, C. Breazul ș.a., iar grafica e semnată de Rudolf Rybiczka. Cei de la I. militează, la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat, pentru românism (un românism care să nu însemne întoarcere la sămănătorismul antebelic), naționalism, specific național în artă (opus libertinajului), religiozitate și morală, ca arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o pluralitate de teorii extrem de diferite (dacă nu divergente sau chiar opuse), astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a lui. Apariția unei varietăți de "postmodernisme" face să treacă în practică, de altfel, noțiuni dragi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului, nu face prea multă lumină în înțelegerea lor) și, poate lucrul cel mai important, menține conectat interesul asupra "naturii interogative" a acestor termeni, care au capacitatea de a renova/reînnnoi problematicile și modul de reflexivitate caracteristic lor19. La polul opus acestor câteva caracteristici pozitive ale actului de a periodiza se găsesc și câteva pericole, dintre care M. Călinescu alege două ca fiind reprezentative și pentru problemele mai generale cu care se confruntă conștiința noastră istorică, și anume "eroarea mimetică" sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele "plutesc" libere de conceptele pe care ar trebui să le desemneze, de aici fiind posibilă "contaminarea" cuvintelor cu opușii lor sau "diseminarea" semnificațiilor. În ultima analiză avută în vedere, în funcție de proiect sau scopurile urmărite de fiecare curent în parte, dacă structuralismul are în vedere "modalitatea noastră de structurare și categorizare a realității", poststructuralismul preferă termenul de "subiect dizolvat", care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că există trei dimensiuni esențiale ale textelor literare: textul reprezintă un sistem particular sau o structură în sine, este influențat de alte texte, atât la nivelul structurilor formale, cât și conceptuale, și se raportează la cultură ca întreg. În mod opus, poststructuraliștii, și în special criticii poststructuraliști citesc textul "împotriva lui însuși", căutând un "subconștient textual" care, de obicei, posedă înțelesuri opuse celor de suprafață, vizează mai degrabă "fisurile" textuale, discontinuitățile sau "liniile de clivaj" decât unitatea, iar prin intermediul deconstrucției practică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alte texte, atât la nivelul structurilor formale, cât și conceptuale, și se raportează la cultură ca întreg. În mod opus, poststructuraliștii, și în special criticii poststructuraliști citesc textul "împotriva lui însuși", căutând un "subconștient textual" care, de obicei, posedă înțelesuri opuse celor de suprafață, vizează mai degrabă "fisurile" textuale, discontinuitățile sau "liniile de clivaj" decât unitatea, iar prin intermediul deconstrucției practică acea "hărțuire textuală" care "desface" sensurile inițiale. Sintetizând, P. Barry 53 construiește o diagramă care arată la nivel practic diferențele dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A fi contemporan înseamnă, la această oră, a fi postmodern"80, noțiune care exclude, din punctul său de vedere, echivalarea cu antimodernismul, și mai degrabă câștigarea obiectivității, în lipsa unei goane de nestăvilit (tipic moderniste) după noutate și înnoire. La polul opus, Monica Spiridon vede în postmodernism "un mit cultural de sfârșit de mileniu"81 și își exprimă neîncrederea în consecințele pluralismului adoptat de către postmodernism, care ar duce la un feyerabendian "anything goes", concluzia aplicată literaturii 82 și criticii literare fiind aceea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
opoziția dintre "consensul adevărat" și "consensul fals" sau dintre "validitate" și "putere", pentru a nu fi nevoiți să spună o metapovestire în vederea explicării termenilor "adevărat" sau "valid". Dar Habermas crede că dacă renunțăm la ideea de "argument mai bun" ca opus "argumentului care convinge o audiență dată, într-un moment dat", vom avea doar un tip de critică socială "dependentă-de-context""121. De la această diferență de perspectivă se ajunge la o alta: dacă Habermas admite consensul drept criteriu de validare, Lyotard consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
190, introducând pe lângă un dialog critic și dorința de a regăsi și a revaloriza acel "ceva" care a fost ocultat de tradiția metafizicii occidentale, trecând apoi de la rejecția "nici nici" la folosirea conjuncției "și și", care nu anihilează tensiunea termenilor opuși, ci păstrează și revigorează alternativa. Din punctul meu de vedere, listele ce conțin formele de opoziție dintre cele două concepte își păstrează interesul sintetic și capacitatea de a oferi informații într-o modalitate "prescurtată", rapidă și sugestivă, dar reliefează și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mult mai profitabil: "Aceasta ar fi exact tipul de societate pe care liberalii încearcă s-o evite una în care "logica" a guvernat și "retorica" a fost reprimată. Este esențial pentru ideea unei societăți liberale faptul că, în privința cuvintelor ca opuse faptelor, a persuasiunii ca opusă forței, totul e permis"231. În acest sens va susține filosoful american ideea unei culturi "poetizate", opuse unei culturi iluministe, în care totul putea fi raționalizat sau "scientifizat". Imaginea "poetului puternic" vine acum să se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi exact tipul de societate pe care liberalii încearcă s-o evite una în care "logica" a guvernat și "retorica" a fost reprimată. Este esențial pentru ideea unei societăți liberale faptul că, în privința cuvintelor ca opuse faptelor, a persuasiunii ca opusă forței, totul e permis"231. În acest sens va susține filosoful american ideea unei culturi "poetizate", opuse unei culturi iluministe, în care totul putea fi raționalizat sau "scientifizat". Imaginea "poetului puternic" vine acum să se substituie celei a preotului sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
guvernat și "retorica" a fost reprimată. Este esențial pentru ideea unei societăți liberale faptul că, în privința cuvintelor ca opuse faptelor, a persuasiunii ca opusă forței, totul e permis"231. În acest sens va susține filosoful american ideea unei culturi "poetizate", opuse unei culturi iluministe, în care totul putea fi raționalizat sau "scientifizat". Imaginea "poetului puternic" vine acum să se substituie celei a preotului sau a omului de știință din secolele anterioare. De partea cealaltă, Derrida caută în general să elibereze forța
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum și de modul în care limbajul decupează realitatea prin ceea ce s-ar denumi mapping (acea hartă pe care el o construiește pretinzând că acoperă suprafața realului). Ni se oferă trei determinații semantice principale ale scriiturii: "1. Este un gest manual, opus gestului vocal (am putea denumi această scriitură scription, și rezultatul său scripture). 2. Este un registru legal de mărci de neșters, destinate să triumfe în fața timpului, uitării, erorii, minciunii. 3. Este o practică infinită, în care se angajează orice subiect
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu doar de procesul de satisfacere a nevoilor, ci și de strategia dorinței. De altfel, chiar din Sistemul obiectelor, Baudrillard dorește să se distanțeze de accepțiunea curentă dată consumului, văzut ca o modalitate pasivă de însușire a bunurilor și serviciilor, opusă modalității active caracteristice producției și să instituie o viziune socio-culturală asupra acestui fenomen. În primul rând, pentru Baudrillard consumul este o relație și tocmai această relație este consumată și nu doar obiectele în sine. În acest sens, gânditorul francez precizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
își privește lucrările prin raportare la această problematică, furnizând cel puțin două imagini importante ale relaționării dintre simbolic și semiotic. Prima dintre ele este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă a semnului, a simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realității se întemeiază pe conceptele de sens și decodificare), și o viziune periferică realului ("excentrique au réel"), în care ideile nu reprezintă decât o iluzie sau un joc cu realitatea. Prin urmare, două moduri de a gândi întruchipează două proiecte opuse: primul dintre ele impune un model al realității obiective, al doilea încearcă să reinventeze și să repună în drepturi iluzia din care el însuși pare a face parte. Gândirea radicală instituie incompatibilitatea dintre teorie și realitate, între care nu mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au importanță, ci jocul aparențelor care implică toate semnele și în interiorul căruia ele se autoseduc. Provocând un tip special de deconstrucție la nivelul limbajului, seducția repudiază discursul de tip tradițional, operând o diminuare a logicii noncontradicției care determină atracția termenilor opuși și deturnarea sensului din matricea sa. Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator, agent de publicitate etc. Tocmai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune, fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a ambivalenței i se impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând chiar atracția termenilor opuși, cu efecte asemănătoare deconstrucției derridariene. În acest punct, în tradiție tel-quel-istă, Baudrillard va privilegia conceptul de scriitură, care, în viziunea sa, este capabil să înglobeze seducția, spre deosebire de conceptul de discurs. În consecință, o scriitură care s-ar ghida după o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea de seducție, care acționează printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând atracția termenilor opuși, "derutarea" lor reciprocă prin operația de deturnare a sensului din matricea sa. Această mișcare discursivă vine să ateste un întreg deziderat postmodern de răsturnare a așa-ziselor ierarhii "naturale" și a totalizării, utilizând orice mijloace textuale pentru a demonstra că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transformă seducția într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu vizează o căutare a esențelor, un fundament dincolo de termenii opuși sau singulari. Din perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere a oricărui sens, ci ca o desfacere (diseminare) ce procedează prin eliminarea atentă a forței semnificației. Deconstructivistul practică un gen de hărțuire textuală care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]