KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...473 474 475 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

lumânările mele de aromoterapie, pernuțele mele vintage de dantelă, spre teancurile de reviste. Preț de o clipă, îmi vine în minte imaginea apartamentului minimalist, imaculat pe care Luke l-a avut în Londra. — Păi... zic în cele din urmă. Un pic din amândouă... Ceea ce e destul de adevărat. Vreau să zic, doar Luke își ține laptopul în dormitor. — Ideea e că nu există nici o fricțiune între noi, continuu. Gândim ca unul. Suntem o singură persoană. — Super, zice Danny, luând un măr din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și extrasul de cont? — Ăă... nu. Nu încă. Îi zâmbesc liniștitor. Cred că mâine vine. Asta nu e total adevărat. Extrasul nostru de cont a ajuns ieri, dar l-am pus direct în sertarul meu cu lenjerie intimă. Sunt un pic îngrijorată de niște cheltuieli consemnate acolo, așa că vreau să văd ce pot face pentru a rectifica situația. Adevărul e că, în ciuda a ce i-am spus lui Danny, treaba asta cu contul comun e cam cu dus și întors. Să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zborul transatlantic.) Luke și-a adus de lucru cu el și a stat cea mai mare parte a timpului în bibliotecă - dar, o dată în viață, asta nu m-a deranjat. E atât de bine să pot sta și eu un pic cu Suze. Știu totul despre apartamentul pe care Tarquin și ea și-l cumpără la Londra, și am văzut poze cu hotelul ăla superb din Antigua unde o să se ducă în luna de miere, și am probat deja majoritatea hainelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nu pot. Suze m-ar omorî. O să... aibă cea mai frumoasă rochie de mireasă pe care ai văzut-o vreodată, închei penibil. Foarte bine, zice Luke, aruncându-mi o privire mirată. Ce surpriză! Ei, păi am să intru doar un pic să schimb două cuvinte cu ea. Ne vedem mai târziu. Pornesc prudentă spre dormitorul mamei lui Suze și bat încet la ușă. — Daaa? tună o voce drept răspuns, și ușa e deschisă larg de către Caroline, mama lui Suze. Are peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
am stat împreună decât trei zile, pentru că dup-aia ei au plecat în Florida la Everglades. — Ce bine arăți, mami! Ți-ai făcut ceva la păr? — Mi-a făcut Maureen niște șuvițe, zice ea, încântată. Și azi-dimineață am trecut un pic pe la Janice, ca să mă fardeze. Știi, s-a apucat de un curs de machiaj profesionist. E expertă în toată regula! — Se... vede! reușesc să îngaim, uitându-mă cu groază la fardul de obraz țipător, în două nuanțe, aplicat pe obrajii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Tarquin, care acum sunt fotografiați sub un stejar. Suze arată absolut radioasă, dar Tarquin pare că aici sau în fața plutonului de execuție e cam același lucru pentru el. — E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu whisky fierbinte? ne întrerupe un chelner. Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Pe cuvântul meu, Suze strică tot ritualul. N-a fost la nici o nuntă, în viața ei? Stai, Suze! strig iar, dar e prea târziu. — Prinde-l, Bex! zbiară ea. Prindee-l! Buchetul se rotește în aer și trebuie să sar un pic ca să-l prind. E mai mare și mai greu decât credeam și preț de o clipă rămân uitându-mă la el ca în transă, pe jumătate încântată la maximum, iar pe cealaltă jumătate gata s-o strâng de gât pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
a gândit deja la o dată posibilă pentru nuntă, zice. Ce părere ai despre... — Luke! Ridic o mână spre el, oprindu-l. Luke. Hai s-o luăm încet, vrei? Îi zâmbesc cu căldură. Pe bune, abia ne-am logodit. Stai un pic să ne obișnuim mai întâi cu chestia asta. N-are nici un rost să ne grăbim să fixăm date. Arunc o privire în oglindă, simțindu-mă adultă și mândră de mine. O dată în viața mea, nu mă grăbesc. N-am de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
începe să se topească și din loc în loc zărești petice de iarbă și câte un tufe de trandafiri. Îmi croiesc drum pe poteca de pietriș, gândindu-mă ce bine e să fii iar într-o grădină englezească, chiar dacă e un pic cam frig. Manhattanul n-are grădini ca asta. Are Central Park și, ici-colo, câte un rond cu flori. Însă nu are nici o grădină englezească adevărată, cu peluze, copaci și straturi de flori. Am ajuns la grădina de trandafiri și mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a putut de exact stilul de fardare cu bidineaua al lui Janice. — Așa. Acum e perfect. — Îți mulțumesc, draga mea! Mami se examinează în oglinda mea de la șifonier. O să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pentru căsătorie?“, și mi-a ieșit punctajul maxim! Zicea: „Felicitări! Sunteți un cuplu iubitor și devotat, capabil să-și soluționeze toate problemele. Liniile de comunicare dintre voi sunt deschise și vă înțelegeți în majoritatea situațiilor“. OK, poate am trișat un pic. Cum ar fi la întrebarea: „Ce parte a nunții așteptați cu mai mare nerăbdare?“ voiam să pun (a) „Alegerea pantofilor“, până am văzut că pentru (c) „Angajamentul pe viață de a fi alături de partener“ primești zece puncte, în timp ce pentru (a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și, deodată, o bobiță întărită de Tippex se desprinde și cade. La naiba. Trebuia să folosesc ketchup, ca data trecută. — Miu Miu. Așa mi s-a părut și mie. Becky, ce caută numele de Miu Miu aici? Mai dă un pic cu unghia și Tippexul începe să curgă de pe pagină, ca fulgii de zăpadă. O, Doamne. Fă să nu vadă... — Sephora... și Joseph... Nu-i nici o mirare c-am depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
intră în cheltuielile casei. Asta vrei să spui? Luke se uită la mine ca la mașini străine. Normal că asta vreau să spun! — Ei, uite, vezi, poate că asta e problema. Poate că noi doi trebuie să ne clarificăm un pic modul în care definim lucrurile. Am înțeles, zice Luke după o pauză, și un colț al gurii începe să îi pulseze ușor. Deci tu susții că, după părerea ta, o fustă Miu Miu e o cheltuială pentru casă. — Da... poate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ce nemernică e... — Hai, intră, te rog! spun, înainte să apuce să-mi povestească despre ziua în care i-a prins pe soțul ei și pe practicanta blondă mâncând căpșuni unul de pe trupul celuilalt, în bucătăria ei. Am rămas un pic în urmă în dimineața asta, zic. După ce reușesc să-mi amintesc ce vrea să-și cumpere azi Laurel și îi aduc niște haine, am trecut deja de incidentul cu căpșunile și am ajuns la bătaia de pe Madison Avenue. — În viața

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mortală. Dar Cruella e mic copil pe lângă ea. Îți poți închipui că l-a obligat pe un portar să-și facă operație estetică la nas și a concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut! — Nu, prostano! chicotesc, începând să mă binedispun. Mama îmi organizează nunta mea. Are deja totul sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
păr roșu aflată în partea opusă. Prietena ei mănâncă o țelină, privind-o cu ochi intenși și avizi. Și el ce-a zis? — O cameră te duce lejer la treizeci de mii. Mi-a zis: Hillary... — Rebecca? Ridic privirea, un pic iritată că nu pot să aflu ce-a zis Edgar, și o văd pe Elinor apropiindu-se de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului, cu nasturi mari și ținând strâns în mână o poșetă asortată. Spre surpriza

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe câmpiile Llanos! — Se pare că Bolivia te paște, dragul meu! îi spune Michael lui Luke. — Asta vrei să faci în luna ta de miere? Să macini porumb? Mă gândeam doar că poate ar trebui să ne mai lărgim un pic orizonturile. De exemplu... să plecăm în drumeție! — Becky, tu înțelegi înțelesul exact al conceptului de drumeție? spune Luke cu blândețe. Tot bagajul tău trebuie să intre într-un rucsac. Pe care trebuie să ți-l cari tu singură. Și nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Suze e atât de drăguță și nu e deloc o fire suspicioasă. Da, avem, spun. Am aruncat deja o privire, dar încă n-am încercat nimic. Singura problemă e că nu am programare făcută, și mâine e sâmbătă. Rămân un pic pe gânduri. Am putea încerca la Vera Wang, dar precis toate sunt deja oprite de alte persoane... — Vreau să mergem să cumpărăm și câte ceva pentru bebeluș. Am deja o listă. — Am cumpărat și eu câte ceva, spun, uitându-mă cu dragoste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
două. — Pe bune? Fac ochii mari, mirată. Care nu mi-au plăcut? — Cele două roz și cea cu jachetă. — A, nu, îmi place și aia cu jachețică. Puneți-o, vă rog, și pe aia pe listă. Mă mai plimb un pic ca la paradă, apoi mă uit în jur în magazin să văd dacă există ceva ce n-am probat. Mă opresc în fața unui stativ cu rochițe pentru fetițele care țin florile și oftez, o idee mai tare decât aveam intenția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
te las. Serios. Ne vedem mai târziu. — Pa. Pun telefonul jos, îmi iau haina și geanta. În timp ce îi trag fermoarul, mă uit la bucata de hârtie, cuprinsă de vagi mustrări. Poate ar trebui să stau aici, să mai meditez un pic asupra situației și să încerc să ajung la o concluzie. Dar... indiferent dacă facem nunta în Anglia sau în America, tot avem nevoie de o listă de cadouri, nu? Așa că, într-un fel, e mai logic să mă duc întâi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zâmbesc modest în clipa în care lumea începe să aplaude, când aud un zgomot răsunător și revin la realitate, vărsând din băutură. Elinor a închis agenda din piele de crocodil, în care a scris. O pune deoparte, dă muzica un pic mai încet și se uită drept în ochii mei. — Rebecca, zice. — Da? — Te-am rugat să treci pe la mine în seara asta fiindcă vreau să vorbesc ceva cu tine. Îmi umple iar paharul și eu îi zâmbesc. — A, da? După cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
minim efort, să vină să te vadă! Însă acum ai reușit aici, ți-ai făcut un nume, ai contacte importante în media, ai resurse financiare serioase - și, ce să vezi, s-a trezit brusc că vrea să se împăuneze un pic și ea cu toate astea, și să te folosească din plin... Nu e adevărat. — Ba e foarte adevărat! Doar că nu ești în stare să vezi asta! Ești mult prea fermecat de ea! — Becky, e foarte ușor să o critici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zece ani. Știi foarte bine că nu e adevărat, spune. Mama a vrut să fie cu mine. N-a fost vina ei. — Știu. Îmi pare rău... Mă apropii de el, dar el se trage într-o parte. — Pune-te un pic în locul ei, Becky. Gândește-te prin ce-a trecut. Să fie obligată să-și lase copilul în urmă; să fie obligată să nu lase să se citească nimic pe fața ei. S-a obișnuit de atât de mult timp să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Iau de fiecare dată o bucată fiindcă se spune că, dacă nu iei, ai ghinion, dar adevărul e că toată combinația aia de tort de fructe cu marțipan și cu glazura aia ca niște bucăți de cretă îmi face un pic rău. Și simt o nervozitate atât de mare la gândul că trebuie să-i spun lui Robyn că nu mai facem nunta, că nu cred că am să pot mânca absolut nimic. Dar, chiar și așa, îmi lasă gura apă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar să guști un pic, îi spune mama ei furioasă la culme. Câte calorii putea să aibă? Nu-mi pasă, răspunde fata cu lacrimi în ochi. Să știu că mor, dar rochia mea de nuntă o să fie mărimea 2. Mărimea 2! Dumnezeule, stau aici de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]