12,874 matches
-
fericite dacă găseau de cumpărat, ca să ducă acasă, oale și chiupuri, panere și alte lucruri care ocupă mult loc. De cele mai de multe ori, oalele se stricau, iar cu panerele nimene nu știa ce să facă și nu se pricepea unde să le mai grămădească. "în discordie cu realitatea" "teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea-i destul de liniștită. Ușor încrețită de hula după amiezii, plescăiește regulat la țărm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă ca să fie pricepută, și pe cei dinaintea noastră, dela începutul veacurilor până astăzi, maiștrii noștri pe care ne-am deprins a-i admira. Pentru novatori literatura începe dela dânșii. Spun asta și privesc în juru-le c-un zâmbet de superioritate și de milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până astăzi, maiștrii noștri pe care ne-am deprins a-i admira. Pentru novatori literatura începe dela dânșii. Spun asta și privesc în juru-le c-un zâmbet de superioritate și de milă. Noi ceilalți, fiind proști prin definiție, nu putem pricepe asemenea minune, ș-asemenea distrugere în bloc. Și pentrucă printre novatori se găsesc și băieți buni, consimt să ne dee oarecare deslușiri ei nouă. Înțelegând întrucâtva, căci sunt deosebit de ageri, că pentru unii dintre noi și ei sunt în ipostază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ni se răspunde, și cu drept cuvânt. Asta-i altceva. Principalul e că admiteți că asemenea scriitori anormali au avut geniu. Trebuie să-i admiteți și pe cei de astăzi, deși sunt anormali și nu vă convin ori nu-i pricepeți. Hm! Iată într-adevăr logică. Nu înțeleg nici eu dece, în principiu, n-am admite pe scriitorii aceia care, din motive de psihopatie, sunt cu totul altfel decât artiștii de rând. Dar iarăși nu înțeleg de ce acești anormali, de eri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a introduce schimbări importante. Deci o toaletă și o cameră. Da. Mulțumesc. Arhitectul salută și pleacă. Dar peste alte două zile domnul Maniu iar dorește să-i vorbească. Arhitectul se prezintă și domnul Maniu, cu multe menajamente îl face să priceapă că felurite împrejurări l-au determinat să facă o nouă schimbare în planul casei sale. Că acuma, după o matură chibzuință, ar dori să aibă la clădirea sa tot două toalete. Bine, acceptă arhitectul, fără entuziasm; rămâne deci după planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mai spune d. V. că ar fi trebuit să fie discutată și elaborată legea de S.S.R. care, vreme de treizeci de ani, n-a făcut nimic în această materie. S.S.R.-ul să discute unde n-a știut și nu se pricepe; să discute ca să n-ajungă la niciun rezultat; să discute unde oamenii de pricepere (de la Casa Asigurărilor Sociale) au lucrat etc. E de mirare lipsa de înțelegere și de inteligență a acestor breslași. Nemulțămirea lor e aproape tragică, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ciocoi la urmă din niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău. Se vede c-au mâncat din fânul oprit. Voiture: Frumusețea e o scrisoare de recomandație pe care natura o dă favoriților săi. Turgot: După felul cum se distribuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cititori excelenți. La o reprezentație dată aici la sanatoriu, un artist a "recitat" din Cehov și Mark Twain. [AFORISME 1950]* Unii oameni au atâtea ocupații încât n-au vreme să isprăvească nimic. La treaba dragostei de multe ori prostul se pricepe mai bine ca deșteptul. Patima e cel mai ascultat sfetnic (decât interesul). Încăpățânarea e lipsă ori de caracter, ori de inteligență. Ades te ții tare din pricina slăbiciunii și ești viteaz ori îndrăzneț din pricina fricii. Colportorii de anecdote în București; negustori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
saisir. În l. franceză saisir înseamnă a apuca în accepțiunea obișnuită: saisir quelqu'un au colet, saisir une épée pour s'en servir; être saisi d'effroi. Înțelesul al doilea, pe care l-am acceptat noi, e a discerne, a pricepe: am sesizat ideea cutare. Saisir le gouvernement înseamnă a aduce la cunoștința guvernului. A sezisa guvernului e cu totul impropriu. 19.II. [1953] [DIVERSE] Bulgăraș de ghiață rece, Iarna vine, vara trece Și n-am cu cine petrece. Cel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totul străini de acuzația de instigatori ce li s'a adus. Dimpotrivă, s'au arătat ca singurul element dintre slujbașii mici ai țării, cari și-au dat socoteală de primejdie și au căutat s-o înlăture, fiecare cum s'a priceput. Aici ca și'n alte părți. Adunând informațiile acestea, am căutat să văd și cam ce părere au învățătorii cei mai harnici față de chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a păstra privilegiile obținute până atunci și de a câștiga noi danii și privilegii își legau soarta de unul dintre domni sau pretendenți. Ei nu reprezentau boierimea în general, numărul lor era restrâns, de obicei la cei din Sfatul Domnesc. Pricepuți în treburile statului ei erau utili domniei prin cunoștințele lor și uneori prin relațiile personale pe care le stabiliseră cu nobili de peste hotare. De aceea, fiecare domn va căuta să-i tragă de partea lui. Autoritatea domnească nu putea să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adună fără un ordin, o comandă, care să indice și un loc de adunare. De unde să știe un om de lângă Cernăuți sau de lângă Cetatea Albă unde-l găsește pe domn ? Este și asta o dovadă că autorul cronicii nu se pricepe la treburi ostășești. Ștefan ia urma tătarilor, omorând mulți dintre ei. După care pornește pe urmele lui Matei Corvin. Cu risipirea, cu adunarea și cu lupta cu tătarii ar fi trecut mai multe zile, timp suficient ca Matei și oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în scaunul Lituaniei. Domnul dorea să păstreze în continuare aceleași relații frățești, așa cum au fost între cnejii Litvei și strămoșii săi. Fără să pomenească ceva în legătură cu incidentele de la graniță, Ștefan cel Mare făcea apel la solidaritatea creștină: „Milostivirea voastră puteți pricepe și singuri, destul de bine, cum din toate părțile păgânătatea tătărască și turcească se întărește mereu împotriva creștinătății”. De aceea, îl roagă pe marele duce să stăruie pe lângă frații săi, regele Poloniei și regele Ungariei, și pe lângă alți prieteni ai săi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un sclav refugiat în decembrie 1500 la creștini și inclusă de Sanudo în Diariile sale. În scrisoare, sultanul îi reproșează domnului român că, în loc să-și achite datoria, i-a tăiat nasul solului turc și i-a scos ochii. Sultanul nu pricepe de ce Ștefan a procedat așa, din moment ce „până acum, înainte de termen tu trimiteai zisul haraci”. Dacă, de obicei, în asemenea cazuri, sultanul profera cele mai dure amenințări, de data aceasta tonul scrisorii este destul de împăciuitor. Domnul să se hotărască, vrea război
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu regele, iar dacă vor veni în ajutorul său, să nu fie atacați de moldoveni. Regele accepta data de 8 septembrie, pentru discuțiile în legătură cu hotarul, amintindu-i domnului că vechile hotare au fost și sunt pe Colacin. Regele nu putea pricepe ce cuvinte spusese Lanczkoronski încât să-l supere atât pe domn. Era bine ca domnul să se înțeleagă cu polonii, pentru ca ei să rămână prieteni și fiului său, și să fie pace în folosul tuturor. În timp ce aveau loc aceste tratative
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a murit. Și după două săptămâni a murit și mama fără să fie bolnavă, ci de mare supărare că a murit tata. Eu, la 26 octombrie 1894 am împlinit 1o ani și trebuia să mă dea la școală, dar nu pricep de ce m-a dat după sărbătorile Crăciunului la școală în Baea. La Moldova nu era nici punte și nici pod. Și treceam cu un car dacă era, dacă nu veneam acasă. O bucată de vreme am stat la gazdă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trecut al 3-lea și pe urmă în toate clasele am trecut primul. În clasa a III-a și a IV-a, am avut ca învățător pe institutorul Gheorghe Pavleanu. Preda foarte bine, dar vai de capul elevilor cari nu pricepeau, că grozav îi mai bătea. Am luat și eu 2 vergi, nu pentru învățătură, ci pentru obrăznicie. Când m-am dus la școala primară în clasa I-a în 1896, eu aveam 12 anișori. Atunci l-am cunoscut pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
județul Neamț a lui Candiano-Popescu [10]. Pe unul din acești băeți l-am cunoscut la București când avea gradul de colonel și mi-a spus că fratele său îi tot colonel și-i comandantul Școalei militare din Cernăuți. Și nu pricep de ce Mihai Sadoveanu nu pomenește nici de feli în toate scrierile lui de acești 2 băieți, cari au ajuns foarte bine și n-au fost răi. Mihai Sadoveanu era elev al gimnaziului "Alecu Donici" din Fălticeni. Și era un băițoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a acestei țări. Mi l-a arătat Iunius Lecca, fiul generalului Lecca trădător, la moșia Radomirești în luna octombrie 1916, din județul Bacău. Și drept răzbunare i-am luat cel mai mare stog20 de pe moșie și cubat cum m-am priceput. Nu l-am dus acasă, ci l-am dat cailor armatei, să-l mănânce. Am fost dat de el în judecată, dar n-am fost găsit vinovat. Cât am stat în gazdă la mătușa Casandra Ștefan a Rotăriței, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Fălticeni Dan Protopopescu, [19] m-a chemat și m-a însărcinat să vorbesc despre viața și opera lui Mihail Sadoveanu. Și într-o duminică am vorbit în sala de sărbători a liceului din Fălticeni. Am vorbit cum m-am priceput după capul meu. Trebuia un vorbitor de înălțimea sufletească a lui Mihail Sadoveanu, care a avut o imaginație colosală și o cultură mare și nu eu Ghiorghiță N. Rădășanu, un biet învățătoraș din sătișorul Bogata. Atunci l-am cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
9 cifre zecimale. Eu am fost în bancă cu Grigore Pavlov care avea 18 ani. Și era îmbrăcat foarte frumos cu haine strâmte și cu guler călcat și manșete. Și i-am zis: "Domnule, iar când am văzut că nu pricepe, i-am zis: Domnule, da dumneata nu ești prost puțin ! ". El a copiat de la mine, că alt feli, nu putea scrie nimic. Și a reușit și el cu mine. În timpul concursului ne-a venit o scrisoare de acasă. Și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
definitivat scriind: "Trimit la Dv., pe învățătorul Rădășanu Gh. care a fost elev strălucit al școalei normale, să-i dați ascultare. Un învățător căzuse de 2 ori la examenul definitivat. Și a venit la mine să-l ajut, cum moi pricepe să reușească. Și a reușit. Era bun gospodar, dar foarte slab cărturar. El cu mâinile lui a clădit școala din satul Șinca comuna Sasca județul Suceava, și tot el a drănițit-o27 și a făcut uși și ferestre să fie școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cheamă ? Și noi răspundeam că o cheamă vacă. Și mai râdeau câțiva elevi. Și el întreba care a râs ? Și nu spunea nimeni și atunci de la mijlocul clasei scotea 10 elevi afară, ori au râs, ori nu. La toate obiectele pricepeam și învățam aproape bine, numai la matimatică nu pricepeam deși aveam un profesor foarte bun, îl chema Ion Pivniceriu și era de la Fălciu. Și din clasa I și până într-a șasea, profesorul meu la matimatică, care mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai râdeau câțiva elevi. Și el întreba care a râs ? Și nu spunea nimeni și atunci de la mijlocul clasei scotea 10 elevi afară, ori au râs, ori nu. La toate obiectele pricepeam și învățam aproape bine, numai la matimatică nu pricepeam deși aveam un profesor foarte bun, îl chema Ion Pivniceriu și era de la Fălciu. Și din clasa I și până într-a șasea, profesorul meu la matimatică, care mi-a arătat a fost colegul meu de clasă Ion V.Balan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam nici de feli. Am uitat să spun că între jucăușii clasei noastre a III-a era și un elev foarte prost, care în loc să joace Corăbiasca, ciorsăia picioarele unul de altul fără nici o socoteală și încă se uita să vadă, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]