13,022 matches
-
a doua: cum de se lăsaseră amăgiți cu toții? Hotărât lucru, Își spunea el uneori cu o anume tristețe, tinerii ăștia aflați În căutare de noi valori spirituale sunt de-a dreptul niște tâmpiți. În secundele de după coborârea din jeep, Bruno pricepu că făcuse o eroare. Domeniul cobora În pantă domoală spre sud, ușor vălurit, erau arbuști și flori. O cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e drept, se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi și se ridică să fumeze o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-un cot. Abia atunci văzu Bruno că fata avea căști pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca Peter Falk În Columbo. Inutil să insiste: era prea complicat, prea greu de priceput. Înaintând pieziș În direcția mării, Încerca să păstreze În memorie imaginea sânilor fetei. Deodată, chiar În fața lui, trei adolescente ieșiră din valuri; nu le dădea mai mult de paisprezece ani. Zări prosoapele lor, și-l Întinse la câțiva metri pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
măreț În istoria Franței eliminase din felul lui de a fi tot ceea ce oamenii simpli numesc „maniere”, conferindu-i cea mai desăvârșită simplitate. Mă uitam la Ben: se scărpina În cap, se scărpina la coaie, mesteca gumă. Ce putea să priceapă, maimuțoiul? Ce puteau să-nțeleagă toți ceilalți, de altfel? Eu Însumi Începeam să Înțeleg tot mai greu ce vroia să spună Proust În fond. Acele zeci de pagini despre puritatea sângelui, despre noblețea geniului comparată cu noblețea rasei, despre mediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îmi inundă sufletul și mă face să țopăi de ici - colo, să nu-mi găsesc locul. Pe holul spațios de la intrare, unde îmi permit deseori să mă joc cu mingea cea mică, de burete, oglinda de pe perete mă face să pricep că totuși nu sunt atât de singur. Mă privesc în tăcere... Sunt eu, Andrei, AndreiDan Crăciun, un băiat înalt și bine dezvoltat, cu părul bălai, destul de des și îngrijit tuns, cu ochii de un albastruverzui că marea când e dornică
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu prea pricepeam de ce trebuia să merg neapărat la școală zi de zi... De ce? Așa doreau toți cei din jurul meu. Știu că uneori o supăram pe mama că mă apucam cu greu de teme, dar mai știu că apoi am început să aduc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai mult și la matematică. Activitatea mea preferată este Jocul Lego. Îmi place pentru că este creativ, dezvoltă imaginația și poți crea diverse obiecte, de la animale, la orașe întregi cu detalii uimitoare. Dacă ai multă răbdare, poți construi minuni arhitectonice. Sunt priceput și la modelaj, merg la un club de când eram în clasa I. Pot crea dintr-o simplă bucată de lut animale, oameni și case. Uneori le decorez și le pictez, apoi le ard în cuptor. Am făcut și expoziții, de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate. Să fi fost căldura de vină? Gioconda a Început să râdă. — Trebuie să recunosc, te pricepi să abordezi o femeie. — Dacă asta voiam, te-aș fi tamponat ușor și ți-aș fi cerut numărul de telefon, i-am răspuns, În timp ce inspectam atent zona din jurul motorului. Sau ți-aș fi spălat parbrizul, deși pare teribil de riscant
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile de spălat jucau tabinet? l-a completat Gioconda. — Nu, a continuat ezitant Guido, sunt sigur, dar absolut sigur, că... — ...aparatele de aer condiționat fumau? — Ei, a intervenit conciliant Silvio, cu toții am avut o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spondiloza. Americanii poreclesc asteroidul „Schwarzy“. Revoltați, francezii amenință cu părăsirea structurilor NATO. O simulare rapidă demonstrează că, În acest caz, pierderile din forța de război nord-atlantică ar fi teribile, efectivul francez angrenat În misiuni NATO constând Într-un bucătar extrem de priceput la realizarea de gogoși și coq au vin. La discuțiile bilaterale, francezii propun, În schimbul unei denumiri comune, extrădarea lui Roman Polanski. Americanii acceptă. Se trece apoi la planul de măsuri concrete pentru oprirea meteoritului. O estimare NASA arată și zona
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vă pot fi de folos? — Vreau să-l țineți sub observație, zi și noapte, pe Kuznețov. Sunt convinsă că el se află-n spatele poveștii ăsteia. — Și-altceva? — Am nevoie de-un expert În analizarea clonelor. Din câte văd, vă pricepeți, a zis blondina, În timp ce se apropia de mine, unduindu-se ca funcția sinus. Așadar, privirile ochilor mei experți nu scăpaseră atenției turnului de control, ba chiar primiseră drept de aterizare și de rulare pe pistă, ținând cont de zâmbetul subțire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trebui totuși ca realitatea să fie strecurată în adevărurile noastre. - Poate că înțeleg. Dar pentru ca adevărul să fie realitate, cum explicați încremenirea pe care o demonstrează acest salonaș? Goilav începu să rîdă. Sesizase la mine un început de maliție. - Am priceput, continuai eu, că salonașul e o realitate. Nu încape îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr? - Dragul meu, în asta ar putea fi o taină care mă preocupă mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre ce-i vorba într-al meu: pe o foaie ruptă din maculator, au mîzgălit tot felul de linii încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de nuc, iaca eu mă duc, i-ha! Volentem ducunt fata, nolentem trahunt. Dobrina se bucura de toată atenția tovarășilor care veneau de la raion pentru munca de lămurire. Ca să arate că au priceput comandamentul vremii, țăranii trebuiau să-și unească pămînturile într un singur trup. Numai astfel se putea ajunge la o agricultură controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am fost dat pe mîna lui bădia Nică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul nu pricepea cu ce a înveselit lumea; rîdea și dînsul de rîsul celorlalți. Obișnuia să tutuiască pe șefi și să le dea sfaturi. Din încîlceala frazelor ce le scotea pe gură reieșea că el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Eu nu-l am decît pe cel al iepurelui. Bătrînul zicea că pe omul fără apărare violența îl învață să mintă. Cînd se apropie de culcuș, iepurele face „minciuni”, adică lasă urme false. Neputința naște supuși sau mincinoși. Caut să pricep sensul vieții mele și simt că-mi crapă capul. Ce vreau eu în definitiv? Dar nu asta e problema. Care va fi sfârșitul? În odaie e frig și, după o vreme petrecută la masa de scris, trebuie să mă vîr
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mult s‑o aibă pe Sophie, care la rândul ei o vrea cu tot atâta tărie. Numai că nu și‑o mărturisește. Rainer îi spune Sophiei că el e un animal de pradă, iar ea e prada. Sophie zice: Nu pricep despre ce‑i vorba. Nu vrei să vii și tu o dată să jucăm tenis? Rainer spune că el nu joacă decât pe teren propriu. Ochii Sophiei alunecă dincolo de el. Rainer îi spune că trebuie să țină cont de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi, țâncule? Data viitoare să te gândești la asta. Și așteaptă tu să afle tata, să vezi atunci bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pic, strânge, mângâie, fii drăguță, îți mulțumesc, soția de acasă nu‑mi mai face deloc așa ceva, dar eu sunt recunoscător orice‑ar fi. Îmi permiteți să vă revăd, frumoasă domnișoară? Un picuț mai sus, așa‑i bine. Cum te mai pricepi. Deși eu te‑aș putea învăța încă multe. Nu cumva ai timp mâine după programul de la birou? Păcat. Numai de n‑ar veni acum controlorul care să întrebe dacă mai e cineva fără bilet. Atunci va trebui s‑o lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla duce în silă mâna la buzunarul de la piept, cei doi frați sar din vagonul remorcă, cu câteva mișcări energice, urmați imediat, aproape prea târziu, de zăpăcitul de Hans, care n‑a priceput încă nimic. Aproape că se dau de‑a dura, își recapătă cu greu echilibrul și, în timp ce acolo înăuntru monstrul ăla își caută disperat portofelul - banii lui care trebuiau să se transforme ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ești tânăr decât o dată în viață, iar eu chiar așa sunt în clipa de față. Tatăl tău n‑a fost tânăr niciodată, fiindcă n‑a avut timp de așa ceva. Măcar de așa ceva trebuie să ai timp. Tocmai asta n‑a priceput el. A procedat greșit. Hans are dreptate, fiindcă acum sunt, în sfârșit, vremuri noi și, slavă Domnului, mai bune decât înainte; ele aparțin tineretului, iar tineretul le și ia imediat în primire. # Pe cine‑ai adus acolo, întreabă mama Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai? Spune, te rog, te rog. Mă călcați pe nervi, proastelor. Eu am alte griji, situate pe un alt plan, pe care mă situez și eu. Mă plictisiți. Hai, te rugăm, Rainer, așează‑te iar lângă noi. Voi chiar nu pricepeți nimic, cu asemenea oameni nu poți să treci niciodată la fapte. Dau mereu înapoi, pentru că sunt lași și mediocri. Rainer vrea ca alții să‑și murdărească mâinile în locul lui, pentru ca ale sale să poată rămâne curate. Ceilalți trebuie să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]