12,786 matches
-
se pregăteau să-și dea viața în luptă, însă pe neașteptate, a venit ajutorul-300 de corăbii cu mercenarii lui Umur, cârmuitorul emiratului turc de Aydîn. La sfârșitul toamnei anului 1343, cantacuziniștii și trurcii au trecut la ofensivă și au pus stăpânire pe multe orașe și castele din Tracia, devastându-le. Regența Constantinopolului era ajutată de slavii din Sud; în afară de Ștefan Dușan, ea câștiga pe țarul bulgarilor, Ioan Alexandru și pe vechiul aliat al lui Ioan Cantacuzino, Momtchilo, care avea o armată
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
verii anului 1345, guvernul Annei de Savoia mai deținea doar Constantinopolul, peninsula Gallipoli și Thessalonicul, care, la drept vorbind, manifestând puternice tendințe spre independență, lupta, mai curând, împotriva lui Ioan VI, decât de partea lui Ioan V. Cantacuzino a pus stăpânire pe o parte din Tracia pustiită de turci, iar regiunile din nordul și din sud estul acesteia au nimerit sub stăpânirea sârbilor, bulgarilor, turcilor și a tot soiul de briganzi dubioși, care aveau propriile lor armate și nu recunoșteau autoritatea
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
tendințe spre independență, lupta, mai curând, împotriva lui Ioan VI, decât de partea lui Ioan V. Cantacuzino a pus stăpânire pe o parte din Tracia pustiită de turci, iar regiunile din nordul și din sud estul acesteia au nimerit sub stăpânirea sârbilor, bulgarilor, turcilor și a tot soiul de briganzi dubioși, care aveau propriile lor armate și nu recunoșteau autoritatea nimănui. Anna, văzând urmările înspăimântătoare ale războiului, era dispusă să încheie pace cu Cantacuzino, însă Apokaukos, pentru care recunoașterea lui Ioan
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Adrianopolul îi deschidea porțile împăratului legitim, în timp ce Matei se încidea în acropola orașului. Dar Ioan VI Cantacuzino, împreună cu trupe turcești, restabilea rapid situația. Adrianopolul și celelalte orașe suferau jefuirea turcilor. În acest mod tentativa lui Ioan V de a pune stăpânire pe Adrianopol nu i-a reușit și el a fugit, mai întâi, la Didymotika (și ,cuibul strămoșesc’’ al cantacuzinilor i-a oferit adăpost!), apoi la italieni, pe insula Tenedos, și dispunând de o bază acolo, a început să cucerească insulele
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
vindea turcilor țara. Ultimul reproș era nedrept, dar nu lipsit de temei. Otomanii, pe care Ioan Cantacuzino, fără a fi, în realitate, un turcofil, îi recruta ca parteneri militari, între timp, ieșiseră de sub autoritatea lui efemeră și începuseră să pună stăpânire pe pământurile Bizanțului. Încă în anul 1352, ei au cucerit cetatea Tzympe, pe țărmul european al Dardanelelor. Doi ani mai târziu, un cutremur de pământ a distrus orașul Gallipoli. Locuitorii și garnizoana au fugit, iar casele lor, rămase pustii, au
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
în capitală. Duhul pericolului turc scăpase din sticlă și grecii nu aveau nici cea mai mică șansă de a-l băga înapoi, iar Occidentul, în miopia sa politică, nu ardea de dorință să-i ajute...În curând, Suleyman a pus stăpânire pe Cypsela și pe împrejurimile orașului Redestos. În vara anului 1354, Ioan VI a hotărât să le vină de hac măcar dușmanilor din interior. Însă încercarea sa de a cuceri Tenedosul a eșuat și Cantacuzino s-a întors în capitală
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
românesc (în sensul etnic, nu politic) al populației băștinașe și al limbii sale (recunoscut în momentul și prin declarația independenței Moldovei) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea ""moldovenească" ", definită ca ""diferită de cea românească" " (ca sub stăpânirea rusă și sovietică). Controversa privește atât validitatea în sine a acestei definiții, cât și aplicabilitea sa (numai la populația romanofonă din Republica Moldova, sau și la populația Moldovei românești?)."
Relațiile dintre Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/317556_a_318885]
-
noua clădire a școlii, situată lângă Biserica armenească Sfânta Cruce. La data de 2 ianuarie 1919, instituția de învățământ își schimbă denumirea în Liceul „Ștefan cel Mare”. De la înființare și până la 1918, în perioada în care Suceava se afla sub stăpânire austro-ungară, școala s-a impus prin rolul deosebit pe care l-a jucat în menținerea și dezvoltarea în rândul elevilor și al populației românești a cultului pentru limba și istoria națională. În perioada dintre cele două războaie mondiale liceul funcționează
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
prin rolul deosebit pe care l-a jucat în menținerea și dezvoltarea în rândul elevilor și al populației românești a cultului pentru limba și istoria națională. În perioada dintre cele două războaie mondiale liceul funcționează, de data aceasta, sub noua stăpânire românească. Mulți dintre elevii Liceului „Ștefan cel Mare” au devenit ulterior profesori, fie în această instituție, fie în alte centre de învățământ. O parte dintre ei s-au remarcat, totodată, ca animatori ai vieții cultural-artistice din comunitatea suceveană. După al
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
cf Ducas) În anul 1359, turcii au atacat capitala Imperiului. Această năvală a fost respinsă- vechile ziduri ale orașului mai erau încă în stare să inspire respect barbarilor, în curând însă, din cauza monstruoasei incapacități a comandanților cetăților, otomanii au pus stăpânire pe Didymotika și pe Adrianopol, într-un răstimp mai scurt de un an (1361 și 1362). În 1365, Murad I, care-și luase titlul de sultan, a făcut din Adrianopol a doua sa capitală (prima fusese Brussa). Cotropirea de către turci
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
a devenit, de acum încolo, o ficțiune chiar și din punct de vedere juridic: care autocrat mai depune jurământul de vasalitate în fața unui străin! De acum, basileul trebuia să participe, împreună cu oștirile sale, la expedițiile sultanului. În Asia Mică, sub stăpânirea Imperiului mai rămăseseră doar câteva orașe izolate, pe care turcii le ocupau, pe măsura necesității. Din 1376 până în 1379, Ioan V, detronat de fiul său a lâncezit în închisoare. La 15 iunie 1389, în sângeroasa bătălie de la Kosovopolje a fost
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
au înăbușit revolta, iar Razin a fost capturat și torturat și executat în public. Rusia și-a continuat expansiunea teritorială de-a lungul întregului secol al XVII-lea. În sud-vest, țaratul a dobândit controlul asupra Ucrainei răsăritene, care fusese sub stăpânirea statului polono-lituanian. Cazacii din Zaporijie, războinici organizați în formațiuni teritoriale militare, locuiau în zonele de-a lungul frontierei Rusiei cu Polonia și Hanatul Crimeii. Deși în timpul stăpânirii polono-lituaniene, cazacii fuseseră înrolați în armata Rzeczpospolitei în unitățile cazacilor înregistrați, ei au
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
-lea. În sud-vest, țaratul a dobândit controlul asupra Ucrainei răsăritene, care fusese sub stăpânirea statului polono-lituanian. Cazacii din Zaporijie, războinici organizați în formațiuni teritoriale militare, locuiau în zonele de-a lungul frontierei Rusiei cu Polonia și Hanatul Crimeii. Deși în timpul stăpânirii polono-lituaniene, cazacii fuseseră înrolați în armata Rzeczpospolitei în unitățile cazacilor înregistrați, ei au luptat pentru autonomiei, organizând mai multe revolte împotriva polonezilor. În 1648, cazacii și-au unit eforturile cu cele ale țăranilor ucraineni în timpul răscoalei lui Hmelnițki, izbucnită ca
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
râul Obi spre Enisei, mai departe spre Lena pentru ca în cele din urmă să atingă malurile Oceanului Pacific. Cazacul Semion Dejniov a reușit în 1648 să deschidă trecerea dintre America și Asia. Până la mijlocul secolului al XVII-lea, rușii își întinseseră stăpânirea până pe râul Amur și ajunseseră în apropierea granițelor Imperiului Chinez. După o perioadă de conflicte cu dinastia manciuriană, rușii au făcut pace cu China în 1689. Prin semnarea tratatului de Nercinsk, Rusia a renunțat la pretențiile sale asupra teritoriilor de pe
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
bucureștenii au pregătit o mâncare denumită „pacea", făcută din picioare de oaie sau vițel, dreasă cu ou și oțet, similară deci ciorbei de burtă. Ciorba de burtă s-a autohtonizat în România. S-a spus: „Pentru că a fost preluată sub stăpânire otomană, acră i-a fost și ei soarta”. La propriu, căci oțetul a fost un adaos românesc în ciorba asta (în lipsă de lămâie), la fel și zarzavaturile. Astăzi, în restaurante mai ridicate, nu se întrebuințează oțet, acesta cum se
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
În anii de liceu a luat parte în timpul liber la activități sociale și culturale ale tineretului evreiesc din Dej, între altele în cadrul mișcării tinerilor sioniști revizioniști Betar. De asemenea a făcut, din inițiativa părintilor, ucenicie într-un atelier de tâmplărie. Stăpânirea meșteșugului confecționării de mobile l-a ajutat în anii 1941-1942 când a fost recrutat în concentrările în detașamentele paramilitare maghiare de tineret „levente” și i-a permis să scape de corvoade. Deși a fost toată viața simpatizant al sionismului, încă
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
pentru amănunte. Textul său "curge" somptuos, uneori meandric, lent, alteori drept, impetuos, sacadat. Deasupra lui plutește mereu o undă de poezie bună și, din când în când, una de umor subțire. Ca naratoare, d-na Isanos e un model de stăpânire de sine: expune, explică, nu compune rechizitorii. Subtil, îndeamnă însă la veghe, astfel ca lucrurile considerate ireversibile să nu mai revină totuși vreodată.” ETIMOLOGIA NUMELUI După cum arată Elisabeta Isanos în romanul „Cosânzenii”, etimologia numelui „Isanos” i s-a limpezit prin
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
urmă, conform unei înțelegeri cu Ioan VIII și cu ceilalți frați ai săi, Theodor II a renunțat la drepturile sale asupra despotatului de Mistra, în schimbul unui apanaj-orașul Selymbria. În anul 1442 a încercat (ce-i drept, fără succes) să pună stăpânire pe Constantinopol neastâmpăratul și ambițiosul despot Demetrios. a murit în data de 31 octombrie 1448, după ce i-a fost comunicată vestea înfrângerii suferite de oștirea creștină a lui Iancu de Hunedoara în Bătălia de la Kosovo Polje.
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
și un mare rol strategico-militar la Dunărea de Jos. La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân extinde teritoriul Țării Românești până la Marea Neagră, Chilia intrând, astfel, în componență statului muntean. La scurt timp, în 1426, domnul Moldovei Alexandru cel Bun pune stăpânire pe cetate, profitând de situația grea în care se află domnul Țării Românești Dan al II-lea. Peste două decenii, în 1448, Petru al II-lea al Moldovei cedează cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, care îl ajutase în lupta
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
CETĂȚI CHILIA 22 iunie 1462. Primul asediu al cetății Chilia. În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei. De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoana maghiară. Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ștefan cel Mare, precum și de Alexandru și Petru Aron. Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, vasal al Coroanei maghiare
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
Vâslașii”) din descendenții primilor cazaci, Tersko-Semeinoe ("Терско-Семейное" „Familia Terek) din cazacii recolonizați de Agrahan și Tersko-Kizlyarskoie ("Терско-Кизлярское" Terek-Kizliar) din cazaci Agrahan plus cazaci armeni și georgieni. În 1736, și mai târziu în 1765, malul stâng al Terekului, deși încă în stăpânirea nominală a cazacilor, a fost oferit cecenilor, care doreau să treacă sub suzeranitatea rusă și să se mute aici. Pe la jumătate secolului al XVIII-lea, relațiile cazacilor cu popoarele din zona muntoasă caucaziană au început să se acutizeze. În 1765
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Kurdistan. Populațiile indigene din Caucaz s-au folosit din plin de starea de criză apărută odată cu revoluțiile. Cecenii și ingușii au atacat și pustiit mai multe stanițe. După momentul de început al Revoluției din Octombrie, în care bolșevicii au pus stăpânire pe Groznîi și Valdikavkaz, armata lui Denikin a alungat Gărzile Roșii spre Astrahan. Deși cazacii nu au format o mare parte a armatei lui Denikin, cazacii de pe Terek au fost implicați în principal împotriva inamicilor lor tradiționali din Caucaz. O
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
1881. În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), cazacii din Kuban au mobilizat șase regimente de cavalerie, cinci batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. Cazacii au participat la ducerea la îndeplinire a obiectivului strategic al colonizării Kubanului. Armata a avut în stăpânire peste șase milioane de desiatine de pământ, dintre care 5,7 milioane aparțineau stanițelor, restul rămând în rezerva aramatei sau în proprietatea particulară a ofițerilor sau oficialilor cazaci. După ce împlineau vârsta de 17 ani, tinerii cazaci primeu 16 până la 30
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a coloniștilor de diverse etnii. Fiecare familie a primit de la stat 60 ha teren cu drept de transmitere către moștenitori, fiind scutiți pe 50 de ani de toate impozitele și
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
un război cu Cartagina. Deși nu doreau să vină în ajutorul unor soldați ce au jefuit pe nedrept un oraș, însă se gândeau că staționarea garnizoanei cartagineze în Messana i-ar putea ambiționa pe cartaginezi să ia întreagă Sicilie sub stăpânirea acestora. Astfel, s-a decis oferirea sprijinului mamertinilor, iar Appius Claudius Caudex a fost investit drept comandant al expediției militare spre Messana. Sicilia este o insula semi-deluroasă, cu obstacole geografice și terenuri dificile. De aceea, războiul terestru a jucat un
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]