11,982 matches
-
al II-lea Î.Hr., prezente În Asia Mică, a dezvăluit, pe de o parte, că mărturiile cele mai vechi ale religiei indo-europene sunt profund inserate În istoria popoarelor hati, hurrite și semite și, pe de altă parte, că au supraviețuit dovezi foarte sărace ale presupusei existențe a Începutului și vetrei domestice, ale Împărțirii În clase și ale sacrificiului de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se corelează cu religia practicată numai prin medieri multiple. După ce Împărații creștini au interzis cultul roman, În special a sacrificiului sângeros, și după ce marele interes pentru teatrul roman a fost demonizat și abolit definitiv În antichitatea târzie, aceste texte au supraviețuit ca un bun cultural, iar mai târziu s-au putut insera Într-un nou context istoric sub numele de „religia păturilor sociale culte” sau „religia paralelă”2. Surprinzător este faptul că, În antichitate - În pofida unor Încercări În iudaismul elenist -, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Artaxerxes I) și căreia Herodot Îi dă din greșeală numele de Mithraxe "Mithra" (cf. Boyce, 1975a, pp. 71 sqq.; 1985). Verethraghnaxe "Verethraghna", „cel care dă la o parte piedica”, victoriosul, este numele unei divinități iraniene foarte importante, care a supraviețuit În cadrul zoroastrismului până În zilele noastre (Bahr³mxe "Bahra>m", cf. mai jos); În India, acesta este un epitet (v•trahan), folosit În special ca atribut al zeului Indraxe "Indra". E. Benveniste și L. Renou (1934) au reușit să reconstruiască o figură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protejează În situații dificile sau periculoase. Au și funcții cosmologice, cum ar fi păzirea ordinii naturale și divine, apărarea sevei haoma și garantarea distribuirii echitabile a apelor. În zoroastrism, Fravași constituie partea nemuritoare a individului, care nu numai că Îi supraviețuiește, ca suflet (urvan), de care e strâns legat, ci, mai mult, preexistă nașterii sale. Sub unele aspecte, amintesc de manesxe "manes" de la romani sau de pitaras, „părinți” sau strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ahura Mazda>", literal „Domnul” șahuraxe "ahura"ț „Înțelept” sau „al Înțelepciunii” șmazd³: cf. Boyce, 1975a, pp. 38 sqq.ț), sau zoroastriene (după forma grecizată a numelui fondatorului: Z½roastr¶s, de unde Zoroastruxe "Zoroastru")1. Forma medio-persană este Zaradukhșt sau Zaradușt, care supraviețuiește În persana nouă. Tradiția zoroastriană Îi atribuie În mod categoric lui Zoroastruxe "Zoroastru" compunerea celor cinci „cânturi” (g³th³), care corespund cu șaptesprezece din cele șaptezeci de capitole (h³ti) din secțiunea Avestei numită yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, mai exact, capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
disponibile: pentru Iran, nu deținem aproape nici un element care să provină direct din faza prezoroastriană, fără să fie nevoie ca o analiză critică și istorică să Îndepărteze de pe puținele noastre texte patina formată În urma procesului de zoroastrizare. Puținul care a supraviețuit trebuie redescoperit sub vălurile ambigue ale adaptărilor la care a fost supus de clerul generațiilor care au urmat profetului, astfel Încât este posibilă doar reconstituirea câtorva aspecte ale unei lumi prezoroastriene, Într-un mod fragmentar, cu un grad mai mare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi urmat preceptele religiei bune. Iată un fragment din Spent³-mainyu G³th³ care este clar În această privință (Yasna 49, 10-11): Tu le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cartea a IV-a, conform căreia un suveran arsacid pe nume Vologases, probabil din secolul al II-lea Î.Hr., ar fi Împărțit instrucțiuni În diferitele provincii ale imperiului part cu scopul de a conserva Avesta și Zand care au supraviețuit, În tradiția scrisă și orală, În urma distrugerilor și haosului provocate de Alexandru și de jafurile grecilor (Madan ed., D¶nkard, p. 412 rr. 5-11: Baily, 1943, pp. 156 sq., 218 sq.; Zaehner, 1955, pp. 8, 31 sq.). Chiar și unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost duse din Iran În comunitatea parsilor din India, Începând cu secolul al XIII-lea, unde au servit ca originale pentru copii succesive sau pentru traduceri În alte limbi (sanscrită, gujarati etc.), care, În unele cazuri, sunt singurele ce au supraviețuit În urma pierderii textelor pahlavi originale. Edițiile și traducerile textelor pahlavi, Îngrijite de cercetători persani și occidentali, sunt numeroase, dar adesea Învechite și alcătuite după criterii foarte diferite. Uneori este vorba doar despre simple reproduceri ale textelor, iar altele sunt transcrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ahura Mazda>", din cauza consubstanțialității acestuia cu Spiritul Bun. Fiecare Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" are un rival specific În persoana unui arhidemon, la fel cum, În general, la yazataxe "yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ființa umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13, 149), În ahu, d³en³, baodhah, „percepție”, urvan, „suflet” și fravași, iar după Yasna 55, 1, În g³etha, „viu”, tanu cu asti, „corp cu oase”, ușt³na, „suflet vital” (care nu supraviețuiește morții), kehrpa, „formă”, tevșșș, „forță fizică”, boadhah, urvan și fravași. Conceptele pahlavi corespondente nu modifică substanțial cadrul, dacă se ține cont de faptul că akhw (ahu) și ruw³n (urvan) sunt aproape identice, că j³n ține locul lui ușt³na, că frawahr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
variate și uneori dramatice au fost perioadele de criză care au caracterizat evoluția, niciodată liniară, a acestei zone. Dacă, În mare, recunoaștem În iranism continuitatea evidentă a unei tradiții milenare (Bausani, 1971a), aceasta se Întâmplă tocmai pentru că iranismul știut să supraviețuiască, din punct de vedere cultural, prin propriile trăsături, În fața evenimentelor tulburi care i-au marcat - am putea spune - „timpul său limitat”. De altfel, factorul religios a jucat un rol hotărâtor În această continuitate, inclusiv În formarea identității naționale, rod al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dialectală a numelui Âdur Farr½bayxe "Farro>bay"), precum și un altul, Âtaș Bahr³m, probabil cel din Istakhr (cf. supra, subcapitolul 3.3). Mai mult, au existat grupuri de zoroastrieni care au abandonat provinciile Khorasan și Sistan, unde o comunitate importantă a supraviețuit până la sfârșitul secolului al XIII-lea, În jurul marelui templu din Kark½y (Schippmann, 1971, pp. 37-45), pentru a se stabili mai apoi În regiunea Kerman și pentru a se așeza sub jurisdicția Marelui Dastur din Yazd. Alte mici comunități au supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supraviețuit până la sfârșitul secolului al XIII-lea, În jurul marelui templu din Kark½y (Schippmann, 1971, pp. 37-45), pentru a se stabili mai apoi În regiunea Kerman și pentru a se așeza sub jurisdicția Marelui Dastur din Yazd. Alte mici comunități au supraviețuit ori s-au transferat În alte părți, căutând locuri mai sigure, cum ar fi Isfahan, Azerbaidjan (Frye, 1975, p. 118), sau În alte localități din centrul și sudul Iranului, ori În Kandahar, În Afghanistan, centru zoroastrian dintre cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi cedat insula Rugia (unde se afla un templu vestit al acestui zeu) abației Corvey, care ar fi introdus acolo cultul Sfântului Vitus. Când insula s-a Întors În mâinile păgânilor, acest sfânt, Vitus (adică, svantú Vitú) ar fi supraviețuit În forma unei divinități necreștine: tocmai Svantovitú. Aceasta este o povestioară frumoasă și nu se poate exclude faptul că asonanța dintre Sfântul Vitus și Svantovitú ar fi putut fi folosită În favoarea creștinării. Celxe "Cel" mai important templu al său se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rupe petalele unei flori: o femeie trasa la Întâmplare În cenușa din cămin câteva linii pe care mai apoi le număra; dacă era un număr par, prevestirea era favorabilă. Nu trebuie să ne surprindă că toate aceste practici private au supraviețuit chiar și după dispariția păgânismului. Existau Însă și rituri divinatorii cu caracter public, diverse și mult mai complexe, practicate de preoți; printre acestea se evidențiază utilizarea frecventă a cailor sacri. Un rit foarte complex era practicat la Riedegast de preoții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetățenie tuturor galilor pentru „a aboli definitiv”, cum spune Suetoniu, acea religie de o „cruzime feroce”. Spre jumătatea secolului I d.Hr., dispare din Galia, În mod irecuperabil, cunoașterea deplină și meditată a vechii religii indigene. Este adevărat Însă că au supraviețuit documentele figurative, care, În unele cazuri, pot clarifica anumite probleme. Dar, În general, mii de date iconografice eterogene nu pot să substituie Într-un mod adecvat un text verbal (fie el de tradiție scrisă sau orală), cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase, Încă neuitate. Așadar, putem fi siguri că jertfa umană era practicată În civilizația indo-iraniană: În India a Încetat Înainte de primele noastre mărturii, dar amintirea rămâne vie În tradiția sacerdotală; În Iran, deși condamnată de religia lui Zoroastruxe "Zoroastru", mai supraviețuiește până În epoca istorică, - relicvă a religiei prezoroastriene. Acest ansamblu de mărturii arată clar două lucruri: jertfa umană aparține religiei indo-europene, de unde s-a transmis fiecărei culturi indo-europene; celții - ca, de exemplu, și germanii, și balticii - aparțin acelui grup de culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest personaj complex a supraviețuit multă vreme Într-o cultură conservatoare cum este cultura celtică: acesta, deposedat progresiv, din motive evidente, de anumite funcții ce nu mai puteau fi Îndeplinite, cum ar fi cea sacerdotală, În Irlanda a dispărut cu totul În secolul trecut; este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe sora sa Branwenxe "Branwen" de soție lui Matholwchxe "Matholwch", regele Irlandei, Însă ea este tratată atât de rău de către soț, Încât Brân declară război cumnatului și invadează Irlanda. Are loc o mare bătălie care se Încheie cu Înfrângerea britanilor: supraviețuiesc doar Brân, rănit mortal, și alți șapte oameni. Acesta cere să i se taie capul care rămâne mulți ani Întreg și ține companie Într-un mod plăcut celor șapte prieteni. Și aici există urme, deși foarte vagi, ale unor divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
insula Începând cu o perioadă foarte veche, anterioară potopului universal, când aceasta ar fi fost cucerită de Cesairxe "Cesair", fiica lui Bithxe "Bith" și nepoată a lui Noexe "Noe". Potopul a distrus orice urmă a acestei invazii; acestuia i-a supraviețuit În Irlanda doar Fintanxe "Fintan" care a fost de față la invaziile ulterioare sub formă de vultur, șoim și somon, putând astfel să-și amintească și să dea mărturie. Este ușor de observat coexistența unor motive culturale indigene (cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Nemedxe "Nemed". După moartea acestuia, oamenii săi trăiesc sub stăpânirea foarte dură a uriașilor Fomoirexe "Fomoire", care cer tributuri grele În hrană și copii. Are loc o răscoală, dar oamenii lui Nemed sunt Înfrânți și doar câțiva dintre ei supraviețuiesc, plecând, unii În Grecia, iar alții În nordul lumii. Descendenții fugiți În Grecia sunt protagoniștii celei de-a patra invazii; de la aceștia Își trag originea Fir Domnann, Gailioin și Fir Bolg. Cei din urmă vor Împărți Irlanda În cinci provincii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și alții”... dar „Îi era dragă Învățătura” (Miron Costin 8, 7). Începând cu secolul al XIX-lea, prin aportul și apoi creația de lucrări științifice, terminologia medicală științifică se impune, Înlocuind pe cea populară. O parte din expresiile populare vor supraviețui, Însă, subsidiar, menținându-și circulația În cercurile largi, păstrându-și unele caractere arhaice, amestecându-se cu unele adaptări, mai ales În mediul urban. În ansamblu, terminologia populară a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
arhaice, amestecându-se cu unele adaptări, mai ales În mediul urban. În ansamblu, terminologia populară a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei În trecut, ca și importanța ei În conturarea unei anumite optici care a supraviețuit ca un element de model cu semnificație de arhetip (7, 1). Sunt remarcabile bogăția și expresivitatea care, timp de secole, au Înlocuit limbajul științific. Amintesc, În acest sens, afirmația filologului francez Henri Jacquier: „Puține limbi, dintre acelea care fuseseră odată
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]